Partide în derută

Au trecut mai multe zile de la derularea unor evenimente politice şi am avut răbdare să văd cum au decurs.

Într-un fel este şi un răspuns la comentariile unor analişti respectabili, dra asat nu-i face nişte profeţi, sau diagnosticieni realişti.

Acum când suntem în pragul sfintelor Paşti în loc să meditez mă apuc şi eu să am păreri.

Diagnosticul cel mai curios, sau absolut pesimist şi neadevărat este că România ar fi putredă (apud Pleşu). Nu! România, sau mai bine zis partidele ei politice se află într-o mare derută care îmi aminteşte de anul 2000. Atunci un partid istoric PNŢCD a clacat în mod lamentabil. Atunci existau încă lideri importanţi. Emil Constantinescu împotriva unor evaluări, complet răutăcioase îşi finalizase proiectul României, era pe calea UE şi NATO în mod ferm, iar succesorul Iliescu nu a făcut decât să continue proiectul. 

Nu mai vorbesc de scenariul apocaliptic al lui Rareş Bogdan la care cupla iresponsabil şi Ion M. Ioniţă cu alegerea lui Ponta şef la Deputaţi, suspendarea lui Iohannis ( Pe ce motiv? Că se exprimă greoi în româneşte după dobitocul de Spânu?) cu interimar preşedinte Tăriceanu şi alegeri cu Ponta ajuns preşedinte. Ce ziceţi? Mare gugumănie!

Acum lipsesc liderii semnificativi.

Doamna Pippidi îşi continuă atacurile aş spune neghioabe asupra PNL, singurei formaţiuni democratice şi deschise din motive cu totul personale. Faptul că Nicuşor Dan nu este susţinut de acest partid îi produce explozii de nemulţumire.

Adevărul că noul PNL acum rezultat din fuziunea PNL cu PDL este în derută este din păcate adevărat.

Se încearcă la acest partid o nouă formulă, lidera lui este o femeie, prima dată în istoria partidelor româneşti. Dar doamna Alina Gorghiu este într-o perioadă specială, va fi mamă în curând. Pe de altă parte liderii puternici ai celor două partide au plecat sau sunt ieşiţi din politică. Atât Vasile Blaga şi secretarul general Ilie Bolojan sunt buni organizatori, dar nu au carisma de lideri. Încep să apară câţiva oameni tineri, promiţători. Eu cred că proiectul avortat cu Marian Munteanu poate continua. Nu credeam că un om de calibrul lui Marian Munteanu să sufere un asemenea linşaj mediatic care a determinat renunţarea la el şi la siguranţa câştigării  primăriei Bucureştiului. Ce mă face să mă întreb ce a determinat cu adevărat scoaterea lui din cursă. Stupiditatea invenţiei unor comandouri de democraţi liberali care să îi contestau semnăturile de candidatură există doar în mintea febrilă a doamnei Pippidi. 

Pe de altă parte Marian Munteanu are un discurs democratic, adaptat realităţii de azi. El susţine valorificarea resurselor naţionale româneşti, iar recursul la valorile creştine nu mi se pare anti liberal. Poate doar mintea înfierbântată a unor mucoşi din presa de azi care nu au trăit conştient fierbinţeala evenimentelor din 1990 pot scoate atâtea chestiuni găunoase pe spinarea singurului deţinut politic post-1990 şi martirizat pentru democraţie.

Cea mai mare ezitare a PNL a fost stabilirea candidatului la Primăria Bucureşti. Cătălin Predoiu, preşedintele PNL Bucureşti trebuia să-şi asume de la bun început această candidatură. Marea lui lipsă este carisma şi aşteptarea nerealistă să devină prim ministru la alegerile din toamnă.

Norocul lui este că Gabriela Vrânceanu este la fel de necarismatică şi poate avea şi repercusiuni de la rolul de caţă neghioabă purtătoare de vorbe a gogomanului absolut Victor Ponta.

Şi aşa fac trecerea la deruta din PSD. Probabil că aici este cumva şi mai mare la nivelul lidershipului, dar toţi consideră că zestrea electorală a acestui partid ar fi intangibilă.

Partidul acesta a pierdut într-un timp relativ scurt liderul, pe Victor Ponta, cu belele DNA pe cap, o candidatură prezidenţială eşuată catastrofal şi demisia după tragicul accident Colectiv.

Ieşit aproape din  politică Victor Ponta are resurgenţe care mai de care mai idioate. După ce Dragnea, liderul impus de militanţii partidului s-a pomenit cu o condamnarea pe cap de doi ani cu suspendare şi nici ceilalţi comilitoni nu s-au astâmpărat.

Dobitocul infernal Victor Ponta a aruncat bomba fâsâită cu lideri PSD, ofiţeri acoperiţi, el fiind deja unul revelat de iresponsabilul Băsescu şi Dragnea s-a pomenit cu contestarea înalt vocală a lui Zgonea, numărul doi în PSD. Pe Zgonea l-au eliminat fără să clipească, dar problema rămâne.

Condamnat cumva pe nedrept şi clar politic pe tema referendumului din 2012, cum cu dreptate remarca aceeaşi Alina Pippidi, Dragnea rămâne cu această problemă grea care-l pune într-o situaţie imposibilă. Poate fi el susţinut de militanţi, dar PSD trăieşte în Europa şi o astfel de situaţie a liderului său este imposibilă. Dragnea trebuie să demisioneze![

Pe de altă parte PMP are şi el probleme,Băsescu are un dosar greu cu spălare de bani şi colac peste pupăză a mai propus şi pe Turcescu candidat al Bucureşti, asta a recunoscut că a fost acoperit, dar într-un interviu luat de Tăpălagă încearcă să se fofileze.

Tăriceanu a mai rămas doar cu distincţia găunoasă şi cu amintirea unui prim ministru de succes. Mă gândesc cu groază dacă nu ar fi dat semnalul măririi pensiei, azi mulţi s-ar văita.

Este un peisaj plin de frământări însă semnalul unei noi mişcări politice nu mi se pare serios, chiar dacă aceeaşi doamnă Pippidi şi Monica Macovei visează cu ochii deschişi. Criza asta politică nu produce lideri capabili să iniţieze o mişcare politică de anvergură. Continui să cred că proiectul politic al lui Marian Munteanu se poate finaliza doar în interiorul PNL, celelalte sunt toate expresia unor vanităţi. Cel mai problematic este că reînnoirea stângii, a unui PSD reformat rămâne un deziderat. 

Stângiştii se amăgesc pe Critic Atac, iar catarii dreptei se iluzionează pe contributors.ro.

Să faci un partid din nimic este o treabă extrem de grea. O spun cu responsabilitate unuia care a militat în PAC, care avea un lider carismatic ai anilor 90. 

Iar resurgenţa unui partid conservator extremist periculos de tipul România Marea nu prea se vede la orizont în pofida temerilor lui Cristian Pârvulescu.

Şi încă ceva, prezenţa pe ecrane a lui Cristian Tudor Popescu mă umple de mânie, după neruşinarea absolută privindu-l pe Marian Munteanu. Bâta lui CTP era mai periculoasă decât a minerilor pentru că inducea ura privind idealurile democratice din 1990. CTP mizează pe uitare şi pe idioţii utili din presă înfricoşaţi de o putativă mişcare de tip legionar. 

Hienele presei

Sunt absolut stupefiat cum a reacţionat o parte din presă şi sub influenţa ei şi partidele politice şi aici îi pun în primul rând pe liberali.

Anunţul candidaturii la primăria Bucureşti a declanşat reacţii foarte diverse. Dra brus s-a pornit o campanie absolut îngrozitoare de calomnii şi neadevăruri. 

Cum am mai spus Marian Munteanu este unul din puţinii eroi pe care îi avem. A suferit la propriu pentru democraţie, aproape a fost omorât. A stat la puşcărie politică, probabil singurul care a  fost închis pe motive politice după 1990, stârnind o furtună internaţională. 

Ce a făcut apoi Marian Munteanu 26 de ani?

Exact ca personajul interpretat de Robert de Niro din capodopera lui Sergio Leone, Once Upon a Time in America, s-a trezit dimineaţa devreme! 

A încercat o revenire în politica românească în 2000, când Iliescu era din nou pe cai mari, dar tentativa a fost avortată. Unii nu au uitat că unul din liderii partidelor la care apelase a fost unul din călăii lui din 1990, era Măgureanu!

Şi iată că revine în 2016 şi PNL şi-l asumă!

Şi începe furtuna mediatică. Toţi jurnaliştii, apoi şi politicieni, unii faliţi ai PNL încep să reverse asupra lui Munteanu un hârdău de lături. 

Liderii acestor campanii de presă au fost Dan Tăpălagă, Cristian Tudor Popescu şi penibil! Alina Mungiu Pippidi pentru a favoriza pe nepotul măcelarului Matache. Nici Tăpălagă nu era inocent el juca pe mâna lui Ciucu, omul de la M10 al Monicăi Macovei. Şi a reuşit pe deplin, Ciucu a debarcat la PNL! Aflu că Tăpălagă era un puţoi de 15 ani în 1990 şi cred că habar n-avea de ce se întâmplă în România şi la el în Sibiu. Acest deontolog de doi bani, perfect mercenar al cauzelor madamei Macovei, după ce în prealabil a spus că-i o beţivă, este vorba de hiena de presă Dan Tapalagă văd că recidivează la fel de nesimţit şi ticălos să-l mai verse niscaiva excremente mediatice pe personalitatea lui Marian Munteanu. Observ că inclusiv selecţii comentatori pe forumul acestei afaceri mizerabile de presă care a devenit Hotnews.ro l-au luat la şuturi! Şi pe mine m-a revoltat scrisoarea cretină a Oanei Stancu adresată fiicei acestui cadavru de presă, dar parcă nu mai mi se pare atât de abject, când văd ce-i poate creierul şi inima acestui individ.

Eu mă întreb cum toţi aceşti jurnalişti au devenit experţi în istoria României interbelice, în schimb sunt complet ignoranţi în perioada începuturilor firave ale democraţiei româneşti. Pentru că situaţia de azi o datorăm Doamnei Doina Cornea, Doameni Ana Blandiana, lui Corneliu Coposu, dar în special liderului Pieţei Universităţii, Marian Munteanu.

Dar nesimţirea atinge abisurile abjecţiei prin Cristian Tudor Popescu. Acest psihopat are impresia că toţi suntem uituci, retardaţi şi am uitat cum a folosit bâta jurnalistică a Adevărului în 1990, lăudând pe mineri, implicit bătaia luată de Marian Munteanu. M-am simţit profund jignit de faptul că Cosmin Prelipceanu l-a invitat să comenteze actualitatea politică fără să-i bată obrazul pentru mizeriile scrise atunci în 1990. Toţi ştiu ce gândeşte Munteanu, toţi îl consideră periculos pentru democraţie, toate aceste hiene de presă se străduiesc să facă pârtie partidului cel mai corupt al României de azi adică PSD!

Pentru că ăsta este efectul campaniei acestor monştri şi a idioţilor utili care însoţesc în minciunile şi mizeriile îndreptate împotriva celor care mai au un pic de jenă şi credinţă în democraţie.