Cum a trecut şi
ziua liberalilor merită să privim spre acest partid un pic mai atent.
Este singurul partid
istoric care se menţine pe scena politică.
Din păcate debutul
secolului XXI a însemnat ieşirea de pe scena politică a PNŢCD al doilea mare
partid istoric, care a însemnat ceva în istoria interbelică a României şi
imediat după epoca postbelică în care invadatorii bolşevici au pus ciubota pe
grumazul românilor.
Şi PNL a avut o
interesantă şi frământată istorie post decembristă. A ieşit din Parlament în
1992, s-a fărâmiţat, dar a avut norocul unor lideri înţelepţi care au
recoagulat mişcările liberale într-un singur partid.
PNL a guvernat
România împreună cu PD între 2006 -2007 şi apoi singuri între 2007-2008,
perioada cu cea mai mare creştere economică. Atunci datorită acestor trenduri
economice au putut fi mărite salariile, dar aceste măsuri economice blamate de
părerişti economici sunt acum nişte măsuri de creştere modeste comparate cu
nebunia care a pus stăpânire pe guvernarea pesedistă actuală a lui Dragnea.
Partidul Naţional
Liberal a reuşit pentru prima dată să impună un preşedinte al României, pe
Klaus Iohannis din spectrul de dreapta al scenei politice. Pentru că Emil
Constantinescu venea dinspre societatea civilă, iar Traian Băsescu era din zona
de centru stânga.
Revenind la Klaus
Iohannis el a făcut o prestaţie bună ca preşedinte, cu toate că unii îi
reproşează atât de la stânga cât şi de la dreapta reţinerea. De fapt este şi
ceea ce trebuie să fie un preşedinte după episodul de 10 ani al lui Băsescu,
mult prea guraliv, demagog şi mincinos care a înşelat speranţele românilor în
cel mai rău mod.
Dar ce s-a întâmplat
cu PNL de la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014 şi alegerile
parlamentare din decembrie 2016?
PNL a scăzut de la un
solid procent de 45% la un procent de 20%. Ce s-a întâmplat? Care sunt cauzele?
Cred că sunt mai
multe şi sunt complexe.
În primul rând faptul
că Iohannis în această perioadă a acţionat ca un preşedinte deasupra
actualităţii politice şi nu ca o locomotivă liberală.
Apoi decizia lui
Iohannis de a forma un guvern de tehnocraţi după demisia guvernului Ponta a
fost o măsură politică care a afectat credibilitatea PNL. Acesta a susţinut
guvernul Cioloş, iar propaganda PSD a dat cu tunul în această guvernare onestă
şi a decredibilizat PNL.
A contat şi indecizia
lui Cioloş care cu toate că a fost susţinut de PNL nu s-a implicat activ şi
acest lucru i-a afectat scorul electoral.
Apoi au fost cauze
strict legate de PNL. Campania electorală a fost dezastruoasă. PSD a
folosit cu dibăcie propuneri de măsuri clar liberale care au atras electoral de
orientare liberală.
Ar mai fi cauze
legate de PNL bine surprinse de Valeriu Stoica la Realitatea Tv într-o analiză
de altfel pertinentă.
Ultima decizie
politică a lui Crin Antonescu de a fuziona PNL cu PDL a fost salutară, pe scena
politică românească putându-se manifesta o autentică mişcare politică de centru
dreapta. Este adevărat că pe de o parte unii analişti acuză un anume
conservatorism imprimat de aderarea la PPE, dar amintesc acestora că este o
mişcare care are la centru UCD germană, mişcare politică de centru iniţiatoare
politicii sociale de piaţă, invocată inclusiv de ideologi ai PSD!
Contează şi faptul că
există o falie între elita locală a primarilor PNL li conducerea naţională a
partidului, că există o altă falie între membrii PNL şi conducerea partidului
şi că există o falie între PNL şi electoratul de centru dreapta. Aceasta din
urmă falie este probabil cea mai importantă şi tristă pentru acest partid.
PNL nu a mai ştiut să
atragă electoratul activ, conştient, cu idei reformiste, urban în primul
rând.
De acest lucru a
profitat USR care a preluat electoratul tânăr de nuanţă ecologistă,
ataşată unor idei sociale generoase. Realitate politică arată că USR nu a fost
în stare să exploateze politic această falie. USR este un partid fără
lideri şi fără linii ideologice clare.
Pe de altă parte este
un electorat dispus să-l mai cauţioneze pe Călin Popescu Tăriceanu cu al său
ALDE. Observ cu oroare cum în guvern ALDE a promovat cei mai incompetenţi şi
răi miniştri!
Alt electorat
simpatizant cu centru dreapta este dispus să-l mai creadă pe Traian Băsescu şi
PMP. Realitatea politică a ultimului timp, marile mişelii ale regimului Băsescu
pun în defensivă PMP şi îi fac pe unii dintre parlamentarii acestui partid să
se diferenţieze clar de Traian Băsescu.
Cei de făcut?
Dilema leninistă este
valabilă pentru orice partid aflat într-un moment politic critic. Alegerile din
iunie 2017 vor putea să ţină cont de marile provocări de pe scena politică. Va
reuşi noua conducere să coaguleze forţele sănătoase ale României pentru un
program de ţară modernă în care eradicarea sărăciei ar trebui să fie primul
obiectiv. pentru că sărăcia şi ignoranţa derivată avantajează pe cei care
profită de această retardare socială.
Şi în final aş vrea
să fac nişte comentarii privind media locală. Acesta este înfeudată forţelor conservatoare ale PSD. PSD a suferit lovituri foarte grele prin
închisoarea lui Nicolescu şi punerea sub acuzaţie a lui Pendiuc, dar continuă
să aibă încrederea electoratului. Pentru că într-adevăr nu sunt lideri liberali
puternici şi credibili. Dictonul preferat al acestei prese este despre cum se
întorc în mormânt Brătienii! PNL a inventat
burghezia românească şi a reuşit să creeze de la sfârşitul secolului până la al
Doilea Război Mondial o bază solidă social politică ataşată ideilor liberale.
Această bază socială a fost distrusă de comunism şi după 1990 a apărut o clasă
de antreprenori şi investitori care-şi trage rădăcinile din vechile moravuri
comuniste. PNL a fost preferat în primul rând de oamenii educaţi, tehnocraţi,
profesori, medici, ingineri şi natural sunt numeric inferiori faţă de restul
electoratului. Din păcate nici liderii locali nu s-au ridicat al nivelul
pretenţiilor. Să sperăm că se va întâmpla ceva pozitiv pe termen scurt şi
mediu.
