A la turca!

Însemnările astea mi-au fost determinate de evenimentele de azi din Turcia, dar şi de opiniile pertinente ale lui Emil Hurezeanu la digi24, dar şi de discuţia lui Rareş Mănescu cu Adrian Cioroianu şi Dan Dungaciu la Realitatea Tv.

Turcia pe care o cunosc eu este cea pe care am reuşit să o văd în excursia din 2002. 

A fost un drum  extrem de lung, cred cam de 1500-1800 de kilometri.

În prima zi am oprit undeva în Turcia europeană, apoi am traversat Marea Marmara la Canakkale (ceanakale), exact pe lângă zona Galipoli, unde debarcase corpul expediţionar britanic din Primul Război Mondial, care a fost învins de Fuad Paşa, viitorul Ataturk. 

A urmat o zi lungă pe malul Mării Egee, cu oprire la Troia, cu kitschul calului lui Ulisse, dar şi cu geniul negustorului Schliemann, care, citind Iliada a identificat locul, acum la depărtare de câţiva kilometri de mare. Am mjuns la Kuşdasi, prin marele oraş şi port Izmir, fosta Smirnă grecească, arsă de Ataturk în războiul greco-turc, din 1921. Apropo de această staţiune a cărei conţine două litere împrumutate din română în turca scrisă cu caractere latine, Hurezeanu avea o falsă memorie, este ş scris la fel pentru paşă şi î care în turcă se consemnează ca un i italic, fără căciulă sau punct. 

Motivul principal al excursiei turceşti a fost că puteam vedea câteva situri arheologice ale Greciei antice, unele mai bine păstrate ca în Grecia.

Am fost la Efes, marele oraş  al Asiei Mici, cu biblioteca lui Celsus, vespasienele şi lupanarele de vis a vis. Acolo în amfiteatrul de 25000 de locuri a predicat Sfântul Apostol Paul!

Am făcut şi turul cetăţilor Priene, Miletul a lui Thales şi Templul lui Apollo de la Didyma unde s-a rugat Alexandru cel Mare.

La întoarcere am mers la Pamukkale unde este şi anticul Hierapolis. Apoi autocarul Mercedes, cam rablagit ne-a dus prin Anatolia şi am văzut Turcia cu toate contrastele ei.

Finalul a fost Istanbul cu Agia Sophia şi cu Tokapi,  Palatul Sultanilor unde am văzut haznaua - tezaurul, ce depreciativ cuvânt în limba română! Am văzut şi sabia atribuită lui Stefan cel Mare, turcii spun de un prinţ român, oricum este singurul trofeu de război din Balcani, Europa Centrală, este un semn de preţuire pentru confruntările noastre militare!

Cel mai interesant este Palatul Ambasadorilor unde domnii români pupau papucul sultanului, locul unde s-a decis politica în principatele dunărene, dar şi în Ardeal o vreme de secole. 

Un prieten turc aflat în vizită la Cetatea Poenari dorea să sublinieze diferenţa: ei sunt turci, ăia care ne-au supus vreo patru secole erau otomani!   

În bursa din America de Nord am dat de un alt turc extrem de bun la computere, care mi-a mărturisit credinţa sa islamică, uşor fundamentalistă.

Pe de altă parte Turcia contemporană am văzut-o prin ochii marelui romancier Orhan Pamuk. Pamuk evocă o Turcie care are asemănările şi contrastele României, amprentă indelebilă a stăpânirii otomane s-ar zice.

De ce invoc aceste întâlniri şi aceste lecturi? Pentru că în comentariile invitaţilor  tv au apărut aceste noţiuni şi s-au dezbătut aceste probleme.

În Turcia de azi statuia şi portretul lui Kemal Ataturk se văd peste tot. Ataturk a modernizat Turcia într-un timp mult mai rapid decât de exemplu Petru cel Mare Rusia (cum spunea Dungaciu) şi ce se întâmplă azi este o tendinţă contrară a premierului Erdogan. Tot Dungaciu spunea că această tendinţă este de otomanizare, cu aer imperialist, faţă de secularizarea  europenistă a armatei turce garanta unei Turcii laice. 

Toţi comentatorii remarcă interesul american pentru o Turcie modernă, care să fie o contrapondere tendinţelor hegemonice ale Rusiei cu care împarte malul Mării Negre. Şi tot de malul Mării Negre este legat şi destinul României, cu care Turcia are relaţii excelente, pentru că suntem ţara cea mai importantă din zona Mării Negre, Balcani, Europa de sud-est. 

Turiştii români au invadat litoralul turcesc, pentru condiţiile de cazare şi distracţie care sunt foarte bune.  Însă recentele evenimente ce au loc în Istanbul, leagănul Turciei laice şi moderne care protestează în contra islamizării retrograde îngrijorează pe toţi.

Singurii mulţumiţi s-ar putea să fie grecii, pentru că turiştii pot schimba repede traseul turistic egeean şi mediteranean cu plajele şi insulele lor la preţuri foarte asemănătoare şi cu avantajul unei civilizaţii creştine.

Eu personal îmi doresc o Turcie modernă şi laică care să intre în Uniunea Europeană.