Sunt filo-american şi eurocentric

Am citit cu interes dilema domnului avocat Ţuca din Dilema veche nr. 489.

Spre deosebire de domnul Ţuca, eu sunt un pic mai vârstnic, din generaţia anilor şaizeci, tocmai ieşită din obsedantul deceniu.

Am studiat la şcoală din clasa a V-a limba rusă, pentru care am păstrat o aversiune normală atunci, eronată acum în perspectivă, orice limbă străină cunoscută este un avantaj, în plus puteam pricepe textele româneşti în medio-slavă, să fiu mai familiar cu televiziunea bulgărească şi să pricep şi literele greceşti din care izvorăsc chirilicele.

În clasa a VI-a am început să studiem engleza, erau puţini privilegiaţi atunci care să studieze această a doua limbă, normal era să studiezi franceza sau poate, eventual, germana.

Motivul mefienţei faţă de engleză era bine subliniat în caricaturile vremii cu businesmanul anglo-american posedând o burtă imensă, trăgând la trabuc, bând blestemata Coca Cola şi oprimând pe negri. Pentru mine a fost dragoste la prima vedere! Sora mea, mai mică cu doi ani a avut şansa să opteze şi a studiat franceză-engleză.

Aşa că generaţia mea era profund filo-americană, de acolo veneau blugii (Livais), muzica rock şi Europa Liberă, care transmitea din Germania federală pe bani americani!

Din acelaşi motiv m-am ales cu prescurtarea americanizată a numelui meu, dată de colegii de facultate, care a rămas numele sub care mă cunosc toţi. Nu este rădăcina corectă a numelui meu patronimic Gheorghe. Mi-au zis Joe, prescurtat fonetic Gio, de la englezescul George şi apoi, definitiv, pronunţat fonetic Gioe.

Am expus aceste amănunte poate neimportante, dar care îmi justifică opţiunile.

De anti-americanismul german ştiu de la bunul meu prieten meu româno-german, este reflexia de mare putere care domină Europa în ultimii 23 de ani.

Nu acelaşi lucru era pe vremea zidului, în 26 iunie 1963, când Kennedy a declarat: Ich bin ein Berliner! Atunci a produs berlinezilor şi germanilor în general o vie emoţie şi un acut sentiment filo-american! Era normal, cu bolşevici agresivi şi înarmaţi până în dinţi care înconjurau Berlinul de vest. Şi, by the way, prostia cu gogoaşa berlineză este o stupiditate, vehiculată de ignoranţi prezumţioşi şi habarnisti ai frumoasei Deutsche sprache!

Revenind la articolul din Der Spiegel, jurnalistul german este furios că SUA spionează pe toată lumea, iar juristul Ţuca argumentează că acest lucru este complet imoral şi ilegal. Ceea ce uită domnul Ţuca şi la fel şi jurnalistul german este faptul că acest spionaj mondial exercitat de SUA nu a afectat sau a făcut să sufere pe niciun neamţ! Aş spune că acest spionaj nu a fost eficient în cazul Boston, deci uite că nici spionajul ăsta american nu este perfect! 

Pe de altă parte SUA a fost totdeauna de partea bună, a democraţiei şi libertăţii, lucru neaplicabil, totuşi, în cazul Germaniei, sau mai ales a URSS transformată acum în Rusia. Spionajul american are rostul interceptării intenţiilor teroriste şi a anihilării lor. 

Mi se par justificate şi intervenţiile militare în Afganistan şi Irak. America a încercat să aducă acolo democraţia şi libertatea. Nu pot fi lăsaţi dictatorii să facă ce vor cu popoarele pe care le împilează sau  nişte demenţi religioşi să distrugă monumente ale umanităţii. Aceste opinii sunt împărtăşite de mulţi oameni din Islam, dar predomină acolo disputa tribală, etnică şi religioasă care au minat avantajele democraţiei aduse de americani. 

Ca filo-american nu văd niciun impediment să fiu eurocentric, pentru că aici s-a dezvoltat civilizaţia care şi-a pus definitiv amprenta asupra întregii omeniri. Ca european sunt fericit să merg în Grecia să văd monumentele primei democraţii antice, să văd Renaşterea în splendoarea ei italiană, măreţia goticului francez, avantajele democraţiei moderne inventate de britanici, cei care au împrumutat americanilor limba maternă! 

Aşa că domnul Ţuca poate fi ce doreşte domnia sa, eu sunt însă răspicat filo-american şi în acelaşi timp eurocentric!