Vizele

Citind un articol din Dilema veche al Adei Solomon, mi-am amintit de un lucru aproape uitat, vizele de paşaport.

Uite că au trecut deja cam 11-12 ani şi parcă a trecut un secol! 

Prima mea viză de Germania (federală!) prin iulie 1990 nu a fost nicio problemă, aveam o invitaţie de la o familie germană şi una la o conferinţă.

Ce celelalte vizite private a fost mai greu în Germania, tot timpul uitam vreun act şi trebuia să reiau coada, odată am fost organizator de coadă la Ambasada germană şi i-am lăsat bouche bee pe paznicii români dedaţi mitei, am fost în noaptea aceea un lider.

Prima viză de SUA am obţinut-o pe bază de serviciu, nici nu m-am prezentat, a doua oară în 2006 am fost din nou la ambasada americană, cu noile reguli după nine eleven.75% nu obţineau viza după interviu, eu am luat-o pe 10 ani şi mai este încă valabilă. Viza de Marea Britanie din 1996 am luat-o foarte simplu, aveam deja viza de SUA pe paşaport! Viza de Canada este iar un mizilic când ai fost pe acolo sau prin SUA, eu am fost de trei ori!

Viza de Grecia am obţinut-o  simplu în 1997, mergeam la mare în Creta. În 1998 am luat viza de Italia simplu, tot din cauză de excursie, nici nu am fost acolo!

Frustrările mele la cozile de la Ambasada germană, erau mizilicuri pe lângă chinurile de la Ambasadele, Italiei şi Franţei, după cum am aflat. Norocul nostru s-a numit Mircea care trăieşte în Germania. Datorită lui am fost de vreo două trei prin prin Europa cu viza germană Schengen. 

Azi ne uităm cu milă când mergem cu trenul cum este coborât vreun african pentru că nu are decât altă culoare, degeaba urlă fotbaliştii celebri nu rasismului!