De suntem proşti?

Încep acest articol cu ultimele cuvinte scrise în articolul precedent, spuse de Brâncuşi la adresa noastră, a compatrioţilor săi.

Şi am motive şi eu să mă întreb.

Aflu că filmuleţul replică al Ambasadei Rusiei la campania pentru Cuminţenia pământului a aceluiaşi Brâncuşi a fost făcut de nişte români.

Într-un fel nu mă mir când cele mai mare tâmpenii conservator comunist stângiste circulă prin internet şi sunt promovate de oameni serioşi. Conspiraţionismul de esenţă ceauşistă a lăsat urme adânci. 

Faptul că suntem în NATO şi UE este pentru aceşti proşti un dezastru. Dacă s-ar uita însă un pic est să vadă situaţia din Ukraina şi mai ales din bucata de Românie furată de Rusia, adică Republica Moldova ar trebui să revină la realitate. Basarabia este pe cale să redevină un stat marionetă la îndemâna lui Putin, cel mai mare duşman al liberalismului european.

Nici spre vest dacă ne uităm spre Serbia, nici acolo lucrurile nu stau bine, o ţară prosperă nu mai există din cauza exact a prostiei naţionaliste.

La fel şi Ungaria unde referendumul lui Orban a fost un dezastru, ungurii oameni aşezaţi şi în majoritate cu creierii lipsiţi de fierbinţeala revizionistă au boicotat referendumul şi pe Orban, opţiunea UE fiind fermă în Ungaria, care le-a adus prosperitatea. Oricum drumul lui Orban împotriva UE pare blocat de proprii concetăţeni mai conştienţi de foloasele uniunii decât ale unui naţionalism orb şi perdant.

Azi dimineaţa citesc în cotidianul local, opiniile unui ex-militar reformat cu pretenţii de sociolog. Opiniile lui retrograde le-am dat replică odată şi m-am umplut de scârbă la reacţiile lui duşmănoase.

Acesta se bucură că votul prin corespondenţă se prefigurează un insucces. Este pus în cârcă tehnocraţilor, dar autorul uită că acesta era un proiect al întregii clase politice, cu mârâituri din partea PSD şi mai ales la preşedintelui Iohannis după alegerile din 2014. Din diverse motive expatriaţii noştri nu s-au îngrămădit să apară pe listele de vot prin corespondenţă.

Ca apoi autorul să plângă de mila oropsiţilor plecaţi în căutarea unor venituri mai bune în diasporă. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă cei 2,5 milioane de români excedentari din industria falimentară comunistă nu ar fi avut posibilitatea să meargă la muncă în străinătate. Şi pun această cifră fără cei cu studii superioare, medici şi ingineri plecaţi în afară. Este evident că munca compatrioţilor este în zona celei necalificate sau slab calificate în principal în domeniul construcţiilor şi a agriculturii unde Occidentul are o criză de forţă de muncă. Nici nu vreau să mă gândesc la  nemulţumirea care se putea manifesta în rândului acestui excedent intern de muncă, ce crize sociale s-ar fi declanşat.

Dacă unele întreprinderi din cele închise doar din ticăloşia şi prostia acelor manageri cu mentalităţi de directori puşi de partid ar fi fost salvate, tot ar fi existat un surplus care ar fi îngroşat şomajul în România.

De fapt toţi aceşti proşti se fac că nu văd că diaspora contribuie cu sume serioase care se întorc în ţară contribuind la prosperitatea românească. Probabil că acest excedent ar fi în parte revenit în România în cazul în care proiectele importante de infrastructură ar fi deschise şi dezvoltate, în primul rând cele rutiere, de cale ferată, spitale, şcoli, etc.

Este necesar ca şi pregătirea tinerilor să răspundă cererilor pe care le are economia, numărul de muncitori este în scădere, dar este nevoie în continuare de instalatori, de constructori, de oameni angrenaţi în servicii pentru populaţie.

Cum bine spunea cineva în industrie cererea este mare pentru ingineri pentru că robotizarea cere cadre de specializare ridicată, şi nu cum aprecia invers alt prost devenit jurnalist, într-un post de televiziune serios.

La aceste cerinţe ar trebui să răspundă şi proiectul de ţară iniţiat de preşedinte.

Să lăsăm proştii să lamenteze pe internet şi noi să ne vedem de treabă!