Efemeride politice la început de februarie 2018

Aşa se intitula rubrica de evenimente politice din almanahurile (n-a, că am ratat almanahele!) Universul prin care am urmărit în copilărie Al Doilea Război Mondial din punctul de vedere al unei Românii aliate cu Hitler.

Ce m-a intrigat atunci a fost felul în care se analiza - foarte pozitiv - ieşirea Italiei din alianţa cu Hitler în toamna 1943.

Chiar într-o dictatură militară ca a lui Antonescu presa îşi permitea aceste analize, care nu erau posibile în copilăria mea comunistă de la sfârşitul anilor 50 şi începutul anilor 60.

Atunci aveam parte doar de caricaturile cu businessmanul american cu burtă şi trabuc bând blestemata băutură Coca Cola. 

Şi vreau să corectez o chestiune din Dezgheţul scris de Dan Ciachir. În România comunistă nu s-a găsit Coca Cola nici măcar la shop pentru cei care nu mai au memoria magazinele pe valută. Se pare că asta era convenţia cu Pepsi Cola care se făcea în licenţă şi la noi şi în anii 80 o găseai doar la hanul Scorniceşti. 

Revenind la actualitate borfaşul mincinos de Dragnea şi-a comandat al treilea guvern. Acesta abundă de incompetenţi, nu numai de la ALDE, dar străluceşte de tâmpiţi adunaţi de prin Moldova. Doar pe vremurile lui Eminescu şi Creangă năşteau la Moldova oameni, acum răsar doar tâmpiţi. 

Văzând ieri filmul din 1961 cu Armstrong, Paul Newman şi Sidney Poitier am avut o revelaţie! 

Doamna Dăncilă primul ministru al României are o coafură tipică acelor vremuri. Deci doamna Dăncilă se coafează ca mama ei, sau coafezele din Videle au rămas încremenite în proiectul de atunci. 

Cea mai critică situaţie este acum fluturaşul de salariu care va consemna scăderea salariilor şi la stat şi la privat. Cu o excepţie, demnitarilor le cresc indemnizaţiile, asta este revoluţia fiscală a lui Vâlcov şi a mincinoşilor notorii Olguţa Vasilescu şi din nou Dragnea şi cei 40 de hoţi!

Presa aservită PSD continuă minciunile şi manipulările ca A3 care face un reportaj despre preşedintele Constantinescu ca ar fi având o casă la Cornu, însă care nu există. Preşedintele Constantinescu rămâne cu o amintire pozitivă în pofida unor derapaje actuale.

Ieri s-a petrecut un eveniment ciudat, vizita intempestivă a ministrului de externe maghiar Peter Sijarto în România unde s-a întreţinut cu ministrul de externe Meleşcanu, dar şi cu Dragnea şi cu Tăriceanu.

Ai noştri au fost mai timizi şi oculţi cu rezultatul vizitei. Doar ungurii au spus care ar fi rezultatele: importul de gaze din România de pe platforma Mării Negre şi o liniei TGV între Budapesta şi Cluj.  

Interesant că acum avem un parteneriat strategic cu cei mai inconfortabili vecini, mereu supăraţi pe Centenar.

Nu că ideea infrastructurii în special nu ar fi bună, cu promisiunea extinderii la Bucureşti, dar asta miroase a ideologii extremiste împărtăşite de Orban şi Kaczinsky. 

Că venii vorba şi de polonezul Kaczinsky, Polonia a adoptat o lege categorisită aseară de Cristian Pârvulescu ca antisemită. Eu aş nuanţa. Legea se referă în principal la interdicţia de a categorisi ca poloneze lagărele de exterminare naziste de la Auschwitz, Maidanek, etc.

Asta a stârnit protestul guvernului israelian a lui Netanyahu, şi apoi şi al autorităţilor SUA.

Polonezii spun că aceste lagăre nu au nicio legătură cu Polonia, ea fiind ocupată de hitlerişti în acele vremuri şi mulţi dintre polonezi, în principal evrei au fost exterminaţi acolo.

Polonia a suferit o dublă agresiune şi ocupaţie. În perioada 1939-1941 a fost ocupată în vest de Hitler şi în est de Stalin care a exterminat la Katyn, în Rusia elita militară şi intelectuală a Poloniei, ca apoi să fie omorâţi şi în lagărele de pe teritoriul polonez ocupat.

A mai fost şi înăbuşirea de către nazişti a revoltei din Varşovia în vara lui 1944 cu armata roşie asistând pasivă  pe malul drept al Vistulei ca să fie distrusă Armija Krajowa a patrioţilor polonezi.

Aşa că Polonia are amintiri sinistre despre acel război. 

La noi această situaţie a fost diferită, noi am fost consideraţi agresori luptând împotriva Uniunii Sovietice. Abia după 1989 am putut cunoaşte implicarea României în Holocaust. Mă întreb de ce s-a ocultat în timpul comunistului această problemă? Cred că răspunsul ar fi pentru că demnitarii de origine evreiască erau interesaţi ca emigrarea cele mai importante minorităţi evreieşti rămase după Holocaust să decurgă lin fără probleme.

Nici Europa Liberă nu a dezgropat această problemă sensibilă, fiind un post de propagandă anticomunistă, cu alte priorităţi decât istoria neagră recentă a României, fiind condusă mult timp de un evreu român precum Noel Bernard. 
De fapt multe eveniente au fost ocultate în acel obsedant deceniu. Prima oară în comunism s-a sărbătorit Unirea de la 24 Ianuarie 1859 de abia la 100 de ani. Despre desâvârşirea României Mari nici vorbă, cu unirea cu Basarabia Bucovina de Nord şi Transilvania. Doar în regimul Ceauşescu care exacerba naţionalismul, ziua de 1 ianuarie 1918 a început să fie pomenită.

De abia după 1990 s-a cunoscut dimensiunea tragică a deportărilor şi exterminării în Transistria a evreilor din Basarabia şi Bucovina de Nord.

Dacă Pogromul din vara lui 1941 de la Iaşi este clar organizat de autorităţile române, visceral antisemite, după presupusele agresiuni ale evreilor basarabeni la adresa armatei române în retragere şi de represaliile teribile de la Odessa rămân în discuţie doar numărul evreilor exterminaţi în Transnistria.

Dar această zonă, inclusiv Basarabia şi Bucovina de Nord au revenit URSS după 1944 şi cifrele variază funcţie de interese, uneori punându-se în cârcă românilor şi victimele Holocaustului din Ardealul de Nord când autorităţile maghiare hortiste au livrat la Auschwitz cam 130000 de evrei în 1944 din Ardealul de Nord ocupat. Veşti  cu supravieţuitori de la Auschwitz mai pătrundeau prin barajele ideologice creând impresia că evrei din România în război au murit la Auschwitz. 

Oricum asumarea acestei istorii sinistre trebuie făcută ca să nu mai fie repetată şi sunt un capitol de istorie, iar generaţiile de azi nu poartă răspunderi pentru vinovăţiile autorităţilor de acum 70 de ani, dar nu trebuie să uite asta! 

Eu personal nu am avut probleme de tip antisemit, am crescut cu prieteni evrei şi antisemitismul care mai se manifesta subteran a izbucnit ca o diversiune în ultima perioadă a lui Ceauşescu, când evreii erau demult plecaţi din România.

Ce este trist că evreii şi apoi germanii au părăsit România, lipsind-o de oameni de mare valoare.

Dar şi mai trist este că România a devenit o ţară de emigraţie masivă. 

Emigrează oamenii în căutare de lucru la salarii decente, dar pleacă tineri capabili şi inteligenţi pentru că perspectivele din România sunt blocate de rebuturile politice care în această vreme se dau în petec prin incompetenţă, rea credinţă, agramatism. 

Când îi văd pe Dragnea şi cei 40 de hoţi multora le vine să-şi ia lumea în cap.

Aşa că sper ca această haită să devină o efemeridă.