sâmbătă, 17 februarie 2018

Cantina şi restaurantul în comunism

Am citit un articol interesant în Dilema veche despre educaţie a lui Petre Guran, iar la un moment dat autorul spune că regimul comunist a oferit substitutul cantină, pentru restaurant.

Şi dintr-o dată mi-a răsărit în minte o amintire, prima mea şi ultima călătorie în Uniunea Sovietică, în 1977. Era prima mea ieşire peste graniţă, dacă nu iau în considerare excursia din clasa a VI-a la Ruse, în Bulgaria.
Eram mândru de paşaportul pe care-l arătam prietenului Valeriu D. care ulterior a emigrat şi este de aproape 40 de ani în New York.

Revenind, era o călătorie de serviciu la Dimitrovgrad pe malul Volgăi, într-o localitate al cărui prospekt – bulevard se termina într-o pădure.
Mirările mele legate de experienţele prilejuite de prima mea ieşire în măreaţa patrie a comunismului biruitor, într-un octombrie când se făceau 60 de ani de la Marea Revoluţie din Octombrie, sărbătorită, cum altfel decât pe 7 noiembrie erau multe.

Dar cea mai mare mirare a fost legată de mâncare. Am intrat în vreo două alimentări şi am constatat că nu se găsea nimic! Nu-mi venea să cred, asta la noi nu se poate mi-am zis, ca după vreo 3 ani Ceauşescu să mă contrazică şi în deceniul 9 principala acţiune a românilor a fost să caute de mâncare prin magazine goale. 

Intrigat de acest lucru am întrebat cum se descurcă cetăţenii sovietici şi am avut explicaţia: mănâncă la cantină, asta în loc de restaurant, care nici nu se găsea prin localitate! Mai găseai acolo şi diverse produse la vânzare ca să-ţi încropeşti masa acasă.
Asta era marea realizarea a puterii sovietice, să te hrănească la cantină!

Pentru mine cantina a fost o chestiune naturală în vremea studenţiei bucureştene în vremea sfârşitului de deceniu 7, când Ceauşescu încă nu pusese pe noi dârlogii ca, ulterior,  să ne ofere în finalul anilor 80, faraonicele construcţii numite cantine unde urma să luăm civilizat masa, care ulterior şi-au găsit utilitatea ca mall-uri, sau la Piteşti ca sediu al Universităţii.
Cantina studenţească la finalul anilor 60 era un loc unde se mânca bine. Cantina s-a degradat în anii 80 când aproape a dispărut, acum am înţeles că acum mai sunt unele cantine pe lângă anumite facultăţi din Politehnică sau la Rectorat. 

În România, în comunism nu au dispărut restaurantele, dar au devenit în mare parte inabordabile la preţ. Coexistau cârciumile de prin anii 50 unde taţii noştri se mai încurcau la o ţuică sau la o bere.
Generaţia mea a avut şansa doar a bodegilor cu bere proastă la halbă sau sticlă care i-a stricat la stomac pe americanii cu care lucram pe la sfârşitul anilor 70, sau celebrul vin de surcică la şpriţ, care-ţi lăsa o durere persistentă de cap când depăşeai o anumită cantitate.


Singurul loc unde se mai putea mânca decent pe atunci era cantina partidului (comunist! Nu PSD), dacă aveai tupeu să intri, unde se mai găseau câte ceva. Tot cantina săraca!

9 comentarii:

  1. Tuica fiarta acum nu mai exista in niciun restaurant,bistro,bar sau bodega,este toxica ,cum au stabilit cercetatorii americani de la..DNA!?

    RăspundețiȘtergere
  2. Au existat restaurante mari, cu preturi abordabile la mancare, dar cu preturi mari la bauturi fine. Stiu o promotie care si-a sarbatorit terminarea facultatii la restaurantul „Doina”, mancand bine si ieftin si band un vin vechi de multi ani la 80 de lei sticla te 750 ml (excelent). Cu o prima de stagiar la IRNE puteai manca linistit si bea fineturi cel putin 4 persoane la „Capsa” la inceputul anilor '80 s.a.m.d. Aveti un stil tulburator de a generaliza, care imi da fiori gandindu-ma la studentii pe care ii dascaliti la UPB ...

    RăspundețiȘtergere
  3. 1. Am fost prima oară în URSS în August 1974 (Kiev, Tallinn, Leningrad, Moscova). Am fost chiar șocat de bunăstarea relativă, de starea hotelurilor, șoselelor, trenurilor, străzilor, muzeelor (se intra cu coadă, în România bate vîntul), transportului, cărților (librăriile importante aveau fișier - la noi asta a întîrziat încă 20 ani !), a costului întreținerii; stăteau mai rău ca la noi cu îmbrăcămintea și dulciurile. Restaurantele pentru străini erau excelente. Alimentarele mari erau cu autoservire și băgaseră inovații necunoscute la noi atunci: cîntare automate, clești pentru alimente, pungi pt. legume, fructe și pîine, etc. Vinurile și cărțile din România erau acolo mai ieftine decît aici, nu mai vorbesc de articolele tehnice. Existau deja supermagazine, nu erau cerșetori și vagabonzi pe străzi, nici gunoaie. Peste tot automate care vindeau de toate - iar am fost decalați cu mulți ani.
    2. Și în România pînă la începutul lui 1980 găseai în orice oraș restaurante bune și îndestulate. Cred că îți amintești de tîrgurile alimentare din Pitești, mai bune ca la București - culmea culmilor, în epoca lui Ion Dincă !! Inclusiv la cantina IRNE se putea mînca decent, apoi a degenerat totul. Tot atunci, după 1980, s-au golit treptat și magazinele de orice fel. Cu extrem de rare excepții (poate la Intercontinental) prețurile erau rezonabile în restaurante și perfect abordabile pentru un salariat. Iar berea, deși în sortimente mai puține, era de asemenea bună; băuturile alcoolice tari autohtone erau mult mai numeroase decît acum.

    Bănuiesc că ți-ai pierdut parțial memoria sau ne crezi pe toți căzuți din lună. Antipatiile nu trebuie să suprime adevărul și tratarea obiectivă. Restul e tăcere sau...propagandă primitivă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aici chiar că mă enervezi Sorin D.!
      Pentru că tu au fost probabil în URSS-ul turistic! Eu am ajuns pe Volga în URSS fără rimel, adică ăla unde nu se găsea nimic! Era centrul mamei Rusia.
      Şi tot ce m-am referit este din vremea anilor 80 din România, dacă te citeai atent?
      Până atunci era mai acătări la restaurante şi cantine, în special pe litoral unde trăiam vacanţele de vis pe care acum le petreci prin lume şi poţi face diferenţa.
      Un singur lucru ai în vedere nostalgia după vârsta tinereţii pe care o am şi eu dar asta nu-mi ocultează memoria bunăstării din comunism.
      La tine se pare că încurci vremurile, singura perioadă bună a fost când eram student anii 1965 până maxim în 1975.

      Ștergere
    2. Şi revin cu o întrebare pentru tine Sorin:
      De ce a dat faliment comunismul?
      Mai ales din acest motiv, că în comunism s-a confundat cantina cu restaurantul!

      Ștergere
  4. o prietenă a bloggerului19 februarie 2018, 15:10

    Draga Joe,
    cantina este o inventi ie buna, per se, chiar meritoasa, cind nu ai resurse destule sa hranesti un popor. Nu uita ca ‘modernul’ fast food nu este chiar o inventie americaneasca de ultima ora. Atit romanii cit si chinezii aveau deja acum 2000 -3000 de ani bucatarii de strada ( nu restaurante !!!) cu mare raspindire , pentru ca nu tot muritorul avea cu ce sa faca foc ca sa gateasca acasa. Sau nu indraznea sa faca foc, ca sa nu-si aprinda cosmelia !!!
    Bunicul meu a fost morar , si tatal lui, si bunicul lui la fel. Si mama imi povstete cum a fost dupa razboi, cind nici macar morarul nu isi permitea sa minince pine in fiecare zi. Nici nu vreau sa ma gindesc cum a fost la oras. Asa ca o cantina, in vremuri de restriste poate fi un lucru bun.
    Cantine sint si aici, cite vrei. La scoli, la diverste institutii pentru angajati, chiar si cantine pentru saraci. Nu sint apanajul exclusiv al comunismului. Si nici macar nu sint toate calitativ bune. Primest pentru preturi nu chiar mici, mincare facuta din semipreparate industriale, sau din chestii congelate sau puternic « imbunatatite » chimic. Chiar si la scoli, pentru copii. By the way, in unele scoli de aici au mers atit de departe ca au interzis carnea a de porc la cantina copiilor casa nu-i jicneasca pe .... mahomedani.
    Problema cu restaurantele a inceput la sfirsitul anilor ’70 la noi , cind a inceput criza cu mincarea si s-au restrins importurile. Imi aduc aminte ca prin ’84 mergeam cu prietenii mei la sala Dalles la un curs de cinematorgrafie, in fiecare vineri dupa amiaza/seara. Sau cind mergema la Teatru . Dupa spectoacol mergeam la un restaurant pe calea Victoriei sau pe Bulevard ca sa mincam ceva, pentru ca toate magazile si chioscurile de pe starda se inchideau la ora 18 ca sa facem economie de energie !!!!. In anii ’84-’85 nu puteai la 10 seara sa mai maninci nimic. Nici macar un ceai fierbinte nu mai primeai prin ’85 iarna, ca nu aveau gaze la bucatarie.
    Asta insa a facut parte si din metoda de disciplinare si loializare a boborului !!! Comunistii au crezut ca prin ingradiri si limitari , ii poti controla mai usor pe cetateni. Ei, in democratia economiei de piata e altfell. Ai o gramda mare de produse. Cele caliativ superioare sint numai unora accesibile. Masa mare e tot ‘la cantina’ chair daca cumpara de la supermaket incalzesze mincarea in cuptorul cu microunde propriu. Este dovedit statistic si stiintific ca starea de sanatate si media de viata in tarile industrializae sint corelate cu bugetul familiei pentru alimentatie. Desi aici magazinele nu sint goale !!! Dimpotriva. Numai ca aici controlul nu se face prin accesul la mincare. Este mult mai perfid. Atita lucru au invatat : omul flamind devine de necontrolat, ori si ce ai face. De accea mai bine il sedezi umplidu-i burta cu mincare ieftina si apoi il timpesti cu televezirul si mai nou cu social media si internetul. Asta este mult mai ieftin si functioneasa ca uns.
    Daca acum 10 ani si-ar fi permis cineva sa propuna sa ne puna la toti un chip in ureche, chiat cu cele mai bune intentii, ar fi fost probabil instataneu linsat oriunde ar fi fost el. Astazi dam de bunavoie sute de euro pe acest chip, pe care il au majoritatea in buzunar sau in mina, si fara de care nu mai pot trai. Chiat platesc abonament, ca sa fie urmariti, zi si noapte, ce fac si ce spun. !!! Si au si cantina si mai ales restaurante !!!! Problema nu este cine ce face, ci cu cum face. Caci rezultatul (sau sa zic scopul?) este pina la urma acelasi.. Masa mare ramine mereu aservita elitelor. Iar cuvintul elita aici nu este un inlocuitor pentru calitaiv superior si mai degraba pentru limitat, in sensul de restrins.
    Asa ca vezi tu, ori si ce lucru pe lumea asta ere doua fete, ca Ianus. Depine cum il intrebuintezi.

    "Publicat de mine că mi-a plăcut"

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-aduc aminte cum, intrand intr-un restaurant, eram intotdeauna timorat de atitudinea ospatarilor, care te priveau de sus si cam cu mila (si cu o totala lipsa de respect). Tineam in cap socoteala la ce comandam si cati bani mai aveam in portofel (eram student atunci, prin 1969), iar odata cand fiind la un "date", am cerut doua cafele mici (eram la braseria de la Athene Palace, ca sa impresionez fata), mi s-a raspuns "Nu mai avem cafele mici, numai mari", am intrat in panica.

    RăspundețiȘtergere
  6. La "Doi Decani" de la Rectoratul IPB se manca bine si la pret decent si in anii '80 iar fast food-urile actuale nu sunt niste cantine deplorabile?!

    RăspundețiȘtergere