Viitoarea alianță de guvernare

După cum evoluează sondajele înaintea alegerilor locale viitoarea compoziție a Parlamentului care va fi ales în decembrie va da o nouă majoritate alcătuită din PNL și USRPLUS. Iată că o într-o declarație pilejuită de întâlnirea partidelor populare lideul PNL, Ludovic Orban întinde o mână spre UDMR, cu care relațiile politice au fost reci și foarte reci.

Această declarație îi dă ocazia doamnei Dogioiu să continue atacurile împotriva guvernului PNL. Această jurnalistă are un comportament ciudat, părând că sprijină USRPLUS atacă și calomniază guvernarea actuală.În fine ea păstrează nostalgia lui Băsescu. Acesta este supărat că PMP nu a fost remorcat în alianța din București. După câte știu și declară surse informate USRPLUS s-a opus vehement și acum ca răzbunare Băsescu s-a înscris pentru cursa la Primăria București. El va lua ceva procente de la cei creduli în demagogia sa, dar opinia mea este că nu va afecta rezultatul care îl va duce la Nicușor Dan la Primărie. Dacă Iliescu declara că va ieși din politică cu picioarele înainte, iată că Băsescu insistă să fie în prim planul politicii. După ce ai fost președinte nu mai există o demnitate publică națională care să încoroneze cariera unui politician, poate doar internațională, dar Băsescu nu are acest profil. Băsescu a candidat la europarlamentare ca ajute PMP, nu din alt motiv cum încearcă și acum. Opinia mea este că PMP nu mai are niciun viitor. 

Revenind la părerile doamnei Dogioiu privind viitoare majoritate de guvernare ele sunt o prostie! În primul rând aritmetic, PNL și UDMR nu au majoritate, iar PMP nu contează! 

Din cauza prostiei unor lideri PNL și a încăpățânării idioate a unor lideri USRPLUS în sudul României ne vom trezi cu primari pesediști. Dacă ar fi avut un candidat comun aceste primării din Craiova, Pitești ar fi fost ușor câștigate de alianța PNL-USRPLUS. La Pitești liberalii au stabilit candidat provenit de la PSD! După ultimele evaluări el nu mai are șanse să câștige primăria, fiind dat cu șanse doar înainte ca să treacă la PNL. Parcă liberlii nu înțeleg că în principal în marile orașe contează opțiunea politică!

Viitoare majoritate guvernamentală va fi PNL USRPLUS. Mesajul lui Orban către UDMR este interesat pentru promovarea unor viitoare modificări constituționale.

Dacă în Parlament conlucrarea PNL USRPLUS opinez că fi bună, având în vedere interesele comune, trecutul spune că la guvernare va fi mai dificil. Îmi amintesc de același Băsescu, ministru în guvernul Ciorbea cum a torpilat guvernarea, sau de miniștrii PDL care se autopromovau în guvernul Tăriceanu. Speranța mea rămâne abilitatea de vulpe bătrână a lui Ludovic Orban care să medieze și să stingă conflictele în interiorul guvernului. 

Ungaria, Polonia și miturile ceaușiste

Sunt surprins neplăcut cum națiuni compuse din oameni inteligenți și educați pot cupla la mituri naționaliste care îmi amintesc de miturile naționaliste ale lui Ceaușescu. Dar ca de obicei există explicații. În Evul Mediu regatele maghiar și polonez erau factori politici importanți în Europa Centrală. Regatul Ungariei s-a prăbușit în 1526 la Mohacs și Ungaria a fost două secole pașalâc turcesc. Regatul Ungariei a reînviat din rațiuni politice prin compromisul din 1867 Imperiul Austriei devenind Austro-Ungaria. În perioada de până la Primul Război Mondial Ungaria a dus în cadrul imperiului bicefal o activă politică șovină de maghiarizare. Politica aceasta a făcut mult rău fiind unul din cei mai importanți factori în prăbușirea Austro Ungariei. Dacă Austria postbelică s-a împăcat cu soarta, Ungaria a dus în perioada interbelică o activă politică revizionistă, invocând pierderea a două treimi din teritoriu, atenție Austria pierduse trei sferturi! 

Comunizarea Ungariei a pus frână revizionismului, reînviat acum de Orban Viktor. Comuniștii aplicau politica internaționalismului și a frăției popoarelor. Asta poate explica cum, acum maghiarii cuplează la miturile caraghioase a rezistenței (creștine) împotriva invadatorilor străini otomani. Orban Viktor zgândăre nostalgiile maghiare și aceștia sunt sensibili la miturile medievale. 

Situația Poloniei este cumva diferită. Polonia a fost un puternic regat medieval care se întindea de la Marea Baltică la Marea Neagră. Au eliberat Viena când armata lui Sobiescki a învins oștile otomane. Era o uniune între regatul polonez și Ducatul Lituaniei care supuseseră pe cavalerii teutoni, leagănul viitorului regat al Prusiei, care va reuni toate teritoriile germane în Impriul Germaniei în secolul XIX. Polonia stăpânea teritorii aflate azi în Ucraina, Belarus și Rusia și a cucerit odată Moscova. Asta a stârnit o mare ură din partea vecinilor din Răsărit și s-au răzbunat astfel că în secolul XVIII au împărțit Polonia împreună cu Austria și Prusia. Polonia a dispărut două secole de pe harta Europei, refăcându-se după Primul Război Mondial. Polonia este ultimul stat care i-a învins pe bolșevicii lui Lenin în 1921! Și Stalin s-a răzbunat pe Polonia, victimă a agresiunii hitleriste și a lăsat ca Armata Kraiova, rezistența necomunistă a Poloniei să fie distrusă de hitleriști la Varșovia în vara lui 1944. Polonia a pierdut la URSS porțiunile din Răsărit, Ucraina, Belarus, Lituania, dar a primit teritorii germane în compensație. Din acest motiv polonezii nu sunt revizioniști, precum maghiarii. Dar și ei au fost obligați să-și uite istoria în timpul comunismului. Ei trăiesc mitul catolicității într-o zonă a Răsăstitului ortodox și cuplează cu miturile rezistenței creștine. 

Trump și pacea în Orient

Dacă Donald Trump are un comportament necontrolat și agresiv în politica internă, promovând pentru prima dată naționalismul la o țară de emigranți, care erau mândri de apartenența la țara libertății, sau gestionând problemele legare de pandemie absolut dezastruos, obține niște succese remarcabile în politica externă. A reușit să determine Serbia și Kosovo să semneze un tratat de colaborare.

Mult mai semnificativ este succesul legat de relațiile din Orientul Mijlociu. El a reușit ca Israel și Emiratele Arabe Unite să înceapă să aibă relații diplomatice, la fel și cu Bahrain. Și cu Arabia Saudită Israelul are relații informale, având în vedere dușmanul comun care este Iranul.

Asta îl face candidat la Premiul Nobel pentru Pace. Sper ca acest lucru să rămână singura lui satisfacție, după pierderea manadatului prezidențial.