45 de ani de la prima criticitate a reactorului TRIGA

În 1972, după absolvirea Universității Politehnica București (atunci Institutul Politehnic București) am optat pentru CSEN (Comitetul  de Stat pentru Energie Nucleară) împreună cu alți 7 colegi. Pe 1 septembrie 1972 am fost repartizați la instituții subordonate CSEN. Cei 7 colegi ai mei au fost repartizați la ITN (Institutul de Tehnologii Nucleare) care funcționa în curtea IFA și urma să se mute la Pitești, iar eu la IFA! Adică la Centrul de Documentare și Publicații Nucleare. Am stat trei luni acolo și mi-a ieșit pe nas, nu era ce-mi doream, așa că m-am transferat pe 26 decembrie 1972 la ITN. Am nimerit la Secția I-a și aici am început o prietenie strânsă cu Mihai Vasilescu și Victor Raica, plecat din păcate dintre noi. În toamna lui 1973 am plecat în armată și la întoarcere Horia Ștefan m-a atras în Grupul Reactor. Era o tentație foarte mare, să construim un reactor de cercetări și testări de materiale. 

Așa că pe 4 iulie? 1974 am făcut cu trenul automotor prima mea călătorie la Pitești. La gară ne-a întâmpinat maistrul Balaș care ne-a dus la amplasamentului viitorului ITN. Erau gata clădirea corpului de pază și aleea către ceea ce astăzi este clădirea reactorului. Ajunși la capătul aleii am văzut o groapă care avea cam un metru jumătate și Balaș ne-a spus triumfător că acolo va fi reactorul!

În octombrie 1974 m-am mutat la Pitești. Sediul provizoriu al ITN era în grajdul boierului Istrate Micescu de la Micești. În 1975 am ajuns în primele clădiri din sediul ITN. Șef al Secției a II-a devenise tânărul inginer Marin Ciocănescu, Horia Ștefan părăsise între timp România. A urmat o perioadă intensă de achiziției de echipamente ale viitorului reactor. Eram o echipă formată din Marin Ciocănescu, inginerul electronist Mihai Sburlan și fizicianul Ion Oprea. 

S-au achiziționat plăcile de aluminiu din care se va face tancul de aluminiu care urma să conțină reactorul TRIGA.  Era un vas de aluminiu de 10 m înălțime și 300 de metri cubi unde au fost amplasați cele două reactoare: reactorul TRIGA staționar de 14 MWt și reactorul pulsat ACPR. Reactorul TRIGA  (Test Research Irradiation General Atomics) este un reactor de tip piscină cu răcire forțată, cu un circuit primar cu conducte înglobate și cu 3 pompe de la Aversa și trei schimbători de căldură construiți la Uzinele Grivița Roșie. 

Tancul de aluminiu era realizat la UZUC Ploiești și am fost implicat în supravegherea lucrărilor fiind ploieștean. Sudorii de la Uzina de Utilaj Chimic Ploiești erau buni specialiști în sudura oțelului inox și a trebuit să vină un expert de la General Atomics, domnul Gibbon pentru sudura în aluminiu. Domnul Gibbon era englez de naștere și tanchist în trupele din Africa care se luptseră cu Afrika Corps a lui Rommel. Mi-a povesti că la 18 ani după o noapte de groază a albit! Cu el m-am familiarizat cu ASME codul american de construcția a vaselor sub presiune. Am transportat de la Ploiești virolele acestui vas la Pitești pe deal. În primăvara lui 1977 tancul se afla în hala reatorului pe niște capre, lângă gaura unde urma să fie introdus. Și a fost cutremurul din 4 martie 1977. M-am speriat, eram la bridge, că tancul se va răsturna în gaură, Nu s-a întâmplat nimic, caprele s-au deplasat câțiva centimetri. 

În fine au venit echipamentele de zonă activă și au apărut oamenii din echipa american de punere în funcțiune în frunte cu doctorul Whittemore, fost profesor la Harvard, electroniștii Bill Hyde și Ray Klapka, care a fost veteran în Vietnam. Am devenit joint man al echipei românești cu cea americană. Prilej cu care mi-am perfecționat conversația în engleză. De la lada de scule am moștenit un dicționar Webster excepțional de prin anii 50. 

În fine în 1979 în noiembrie pe 19 am ajuns să facem  critic reactorul TRIGA staționar pe la 3 dimineața. Am muncit în luna octombrie ca nebunii să facem treabă de trei luni, cum  spunea dr. Whittenore, dormind pe lăzile din hala reactorului. La pupitrul de comandă se afla domnul Ion Rogociu și am determinat că reactorul a ajuns critic. Am avut surpriza ca să vedem documente găsite de colegul Mitică, care a scotocit prin arhivă, care certifică acest eveniment.

Pentru mine, inginer de 30 de ani, cu 6-7 ani de experiență a fost certificatul meu de inginer, beneficiind de îndrumarea domnului Marin Ciocănescu. El pusese la punct un sistem de detecție a scăpărilor prin suduri a plăcilor sudate ale tancului de aluminiu pe suprafețe plane cu o sistem cu ventuză. 

Am devenit operator principal al reactoarelor TRIGA din 1979 până în 2007 când m-am transferat la Agenția de Deșeuri Radioactive ANDRAD. 

Cel mai ciudat și important eveniment s-a petrecut pe 2 mai 1986, când sistemele dozimetrice ale reactorului a detectat norul radioactiv de la Cernobîl. Eram în tura de după amiază și atunci mi-am dat seam de consecințelelunui accident nuclear. Eram singura instalație din România ciu sistem complet dozimetric și a fost la fel ca în Suedia, când o centrală de acolo a depistat acest norul radioactiv. 

De reactor se leagă și cercetările mele, în special cu teste distructive de elemente combustibile în reactorul ACPR. Aceste cercetări și evaluările de securitate pentru reactorul TRIGA Staționar și al dispozitivelor de iradiere au constituit părți ale tezei mele de doctorat susținut în aprilie 2006. 

Sunt mândru că am fost în echipa de punere în funcțiune a acestui reactor nuclear de cercetări, care a însemnat primul pas în dezvoltarea industriei nucleare din România. Am mai făcut și asistență tehnică pentru prima Unitate CANDU de la Cernavoda în 1995 - 1996. 

Așa că nu am scăpat ocazia să facem o aniversare a primei criticități a reactorului TRIGA acum 45 de ani, eveniment petrecut ieri pe 25 octombrie 2024. Pentru această aniversare am beneficiat de sprijinul doamnei director al ICN Pitești dr. Daniela Diaconu și a colegului dr. Mitică Bărbos. Au participat șeful, Marin Ciocănescu, Ion Oprea, Cristi Sabău, Mitică Cristea, Chirițescu Mihail, Ciochină Nicolae,  Baibarac, Florin, Coțofană Ion, Cepanschi Petre, Vâjâiac Aurel, Ionescu Mircea, participanți la acel eveniment tehnic și științific.  Cine știe poate prindem și 50 de ani de la aceste eveniment în 2029?    

Nu pot să nu-mi amintesc și alt eveniment: vizita lui Ceaușescu în 1976, când institutul a fost redenumit IRNE - Institutul de Reactori Nucleare Energetici, când s-a pus în fața intrării reactorului o placă comemorativă, agramată. A fost coșmarul meu și pe 23 decembrie 1989 am spart-o cu un baros!