Suntem în 4 martie 2025 și mai sunt mai sunt doar 11 zile până la termenul final de depunere al candidaturilor pentru alegerile prezidențiale. În acest contexte apele sunt agitate și neclare. Dar se desprind mai multe probleme.
Prima este candidatura lui Călin Georgescu. În condițiile urmăririi penale a lui Călin Georgescu, a cheltuielilor pentru alegeri zero, a declarațiilor sale privind ieșirea din NATO și UE, care afectează prevederile constituționale, a declarației Ministerului rus de externe privind sprijinul lui Călin Georgescu acesta nu are nicio șansă să-i fie acceptată candidatura, mai ales că anularea turului 2 a alegerilor din decembrie 2024 au fost cauzate tot de problemele lui Călin Georgescu, aprobarea candidaturii pare exclusă.
În această situație se creează probleme mari pentru blocul suveranist. Înțeleg că la Realitatea tv apare acum însoțit de George Simion. Însă Simion nu are carisma lui Georgescu. Georgescu, datorită unor subtile analize psihologice și a intoxicării pe tiktok, a faptului că apărea tot timpul îmbrăcat elegant, reglementar, putând să debiteze toate tâmpeniile, așa că zarvavagiii, precupeții și taximetriștii îl adorau, împreună cu precariatul intern și extern, al luzerilor transformării economiei românești. Este paradoxal că generația de azi care nu știe ce însemna comunismul, faptul că umblă hai hui prin lume, că suntem în UE și NATO a determinat o reacție scăzută la pericolul rusesc, la războiul declanșat contra Ucrainei, despre care propaganda rusă zice că sunt teritorii care ar aparține României, fac să fie penetrabilă la această propagandă. Simion nu are în niciun caz carisma lui Georgescu, rămâne un derbedeu de stadion. Șansele lui la turul doi mi se par reduse. Asta și în situația în care Ponta zice că va candida pe această tendință extremistă. Mai sunt probabil și alți candidați?
Pe de altă parte, în zona democratică a spectrului politic românesc sunt și aici probleme.
Elena Lasconi, beneficiara votului util din 1 decembrie 2024, pare a fi pierdut orice șansă, Se spune că ar avea doar 5% din voturi. Se agață în continuare de candidatură și pune condiții imposibile, să candideze Maia Sandu, un fel de Cuza de azi, sau Bolojan! Povestea cu Bolojan vehiculată și vânturată în media este o ambuscadă! Bolojan este președinte interimar. Decizia de a candida o exclude pentru că ar duce la ruperea coaliției. Și Bolojan care beneficiază de un mare coeficient de încredere, ar părea complet neserios. De ce această idee de candidatură a lui Bolojan? Pentru că există o mare ostilitate contra lui Crin Antonescu. Acești vectori din presă și din alte zone ale politicii și publicului nu-i pot ierta lui Crin Antonescu formarea USL, menit să-l răstoarne pe președintelui Băsescu. Chiar și acum când s-a dezvăluit fața hâdă a lui Băsescu, de securist turnător, de tendințele lui de forțare a ordinii democratice, de corupția în care a fost implicată familia și madam Udrea, unii îi mai poartă amintiri plăcute, treaba lor! Și toate astea ca să promoveze un nou candidat util în persoana lui Nicușor Dan. Cred că se perpetuează iluzia candidatului util. În pofida unor calități certe, a unei bune credințe, lui Nicușor Dan îi lipsesc anumite calități necesar unui prezidențiabil. Una este cea de comunicator, lucru care a lipsit lui Iohannis și pentru care este judecat azi. Apoi nu este un om hotărât, capabil să ia decizii rapide.
În schimb cel care posedă aceste calități este Crin Antonescu. El se potrivește cel mai bine în rolul președintelui!
