A murit Ion Iliescu!

Da, a murit la o vârstă matusalemică. Dar vreau să vă povestesc o întâmplare de acum 56 de ani. Era vara lui 1969, prin iulie. Eram a doua oară la mare, în tabăra de la Costinești. Într-o dimineață, după micul dejun de la cantină, eram în slip pentru plajă. Și mă oprește un tovarăș, era mic de statură, subțirel, brunet, în pantaloni și cămașă albă cu mâneci scurte. Și mă întreabă: cum te simți tovarășe student? Eu spun că mă simt bine, dar că în tabără mai sunt multe de făcut, nu este curățenie, etc. Peste câteva zile un coleg, prieten cu directorul taberei povestea că un nebun s-a plâns de condițiile din tabără lui Ion Iliescu, președintele UTC! Și așa am aflat eu eram nebunul și tovarășul era Ion Iliescu! A fost singura ocazie să stau de vorbă cu viitorul președinte al României post comuniste, peste 20 de ani. Iliescu era pe vremea aceea în vârful carierei de partid. Era preferatul lui Ceaușescu. Dar a fluierat în biserică în 1971 cu ocazia Tezelor din iulie, care introducea pupatul în cur al lui Ceaușescu și Iliescu s-a opus. A căzut a ajuns finalmente director la Editura Tehnică, dar avea răbdare și așa, cu ocazia Revoluției din Decembrie a capturat-o a denaturat-o și a ajuns jupânul României. Poartă pe conștiință morții din decembrie după 22, cu manipularea cu teroriștii. Dar cea mai teribilă vină este că în 13-15 iunie 1990 a ambuscat cu Mineriada democrația plăpândă și care a avut un impact devastator.  A fost de trei ori președinte al României, între 1990-1992, 1992-1996 când a consolidat jaful țării de către securiști și politrucii de partid, care și-au schimbat pielea și au devenit capitaliști. A mai fost a treia oară președinte, ilegal pentru că în Constituție nu puteai fi decât de două ori. A fost ales cu majoritate confortabilă în final din 2000 împotriva lui Corneliu Vadim Tudor. L-am votat toți de frica acestui bard al dictatorului, om al securității pe față. În perioada 200-2004 a avut inteligența să continue direcția fixată de Emil Constantinescu să intrăm în NATO și UE. A inventat formula capitalism de cumetrie care este capitalismul românesc pe care Ilie Bolojan se străduiește să-l desființeze. Cred că USR a uitat că este partid, nu un ONG și s-a împotrivit declarării de doliu național și a boicotat funeraliile. Așa că a dat prilejul PSD să se supere ca măgarul pe sat și să ceară scuze de la USR și să amenințe că iese din coaliție, de parcă nu are de pierdut totul din această manevră. Și Nicușor Dan a uitat că este președinte și nu a fost la catafalcul lui Iliescu. Nici Iohannis nu a participat, este provincial, din Sibiu și în București dacă cerea casa de protocol? La înjurăturile mai ales nedrepte a ales să rămână acasă. Mentalitatea ciocoiască din finalul mandatului l-a transformat într-un pericol public de către presa care căuta un țap ispășitor. Iliescu este totuși cel mai nociv președinte pentru perioada 1990 -1996. Îl talonează Băsescu, pentru aroganța și minciunile pentru care a fost de două ori suspendat. Rămâne singur Constantinescu ca cel mai important președinte post comunist, cel care a reorientat România pe făgașul pe care suntem azi. Suntem o țară mult mai prosperă ca în 1990. Lumea este nemulțumită însă de calitatea proastă a majorității oamenilor politici de azi. 

Iona Aurel Pop scrie un eseu: De ce nu pot iubi românii Rusia publicat în România Literară.  Istoricul Pop face o trecere în revistă a relațiilor româno-ruse începând cu Dimitrie Cantemir. Domnitorul moldovean a sperat că rușii pot apăra pe români de pericolul otoman, se înșela amarnic, dovada este Basarabia, smulsă Moldovei în 1812, care și azi este un stat separat de România, Republica Moldova. Pop spune că atunci când rușilor nu le-a fost bine, românii au dus-o bine, și invers, lor le-a fost bine, în special sub Stalin, iar nouă ne-a fost rău. Dovadă că după înfrângerea Rusiei în Războiul Crimeii a apărut România. România a reușit să reunească Basarabia în 1918 după înfrângerea Rusiei și Revoluția lui Lenin. După Al Doilea Război Mondial am căzut sub ciubota sovietică care ne-a osândit la regimul comunist. Așa că alde Călin Georgescu și Simion, sunt două marionete a intereselor ruse în România. 

Este interesant că vorbind de comunism și Mircea Mihăieș în România Literară observă că lege Vexler se ocupă doar de antisemitism și de fenomenul legionar, dar ignoră cel mai mare rău adus românilor, cel făcut de către comunism!

Pereat mundus fiat pensia! Cam așa se traduce în opinia magistraților judecători și procurori adagiul latin privind justiția. În Dilema Sever Voinescu se declară uimit de mentalitatea cesemistă a justiției, prin declarațiile Elenei Costache, șefa CSM. Această doamnă care a studiat dreptul la Universitatea Româno-Americană, cu examen la Universitatea București, că pe atunci nu era complet acredită universitatea particulară. Hala studii!  A ajuns avocat, dar după 5 ani  a dat examen de judecător și o vedem acum cocoțată ca șefa Consiliului Superior al Magistraturii. Se pare că acești oameni care sunt  inamovibili pe post, li se pare că sunt un fel de feudali ai României de azi, cu drepturi speciale în comparație cu prostimea. De aceste drepturi sunt vinovați Valeriu Stoica și Rodica Stănoiu care le-au dat dreptul să se pensioneze la 48 de ani, de parcă au luptat în război în linia întâi. Și asta nu-i nimic, beneficiază de salarii imense, menite să nu fie tentați de corupție, însă ce depășește orice bun simț sunt pensiile care sunt mai mari decât salariile imense și ele. Poți să înjuri și să ataci pe președinte, pe primul ministru, miniștri, senatori, deputați, însă nu ai voie să te iei de acești ciocoi ai justiției.  Și în loc să facă dreptate acești magistrați, ei zic că fac justiție, care, din păcate  nu are nicio legătură cu dreptatea. Aceste pensii nerușinate  care trebuie corectate conform PNRR au trezit revolta acestor privilegiați. Reacția celorlalți români este vehementă și sperăm ca acești ciocoi să fie puși cu botul pe labe. 

Pleșu se ocupă de actualitate și ne spune că cei mai periculoși sunt proștii promovați în funcții de decizie. Pentru că odată ajunși în aceste poziții ei pot declanșa nenorociri și dezastre. Pentru că proștii activi nu au dileme și sunt siguri că fac bine. Și dacă ne uităm la realitatea politică de azi, avem destui proști ca miniștri, sau prin tot felul de posturi. 

Dosarul Dilemei se referă la realitatea de azi, care este cumva diferită, din cauza Inteligenței Artificiale, a Realității Virtuale, a revoluției digitale.

Vineri seară am avut plăcerea să audiem pe pianistul Ion Caruțiu. Acesta ne-a oferit un program Haydn Mozart cu sonate pentru pian, care spun ceva despre spiritul Vienei la mijlocul secolului XVIII.

În program:

Joseph Haydn / Sonata pentru pian nr. 23 În Fa major, HobXVI/23

Joseph Haydn / Sonata pentru pian nr. 44 În sol minor, HobXVI/44

W. A. Mozart / Sonata pentru pian nr. 4 în Mi bemol Major, K282

Generos, pianistul a oferit un bis. Acest concert a fost reprogramat din cauza doliului național. Legat de concert și pian m-am întrebat dacă Bach a cunoscut pianul. Am cercetat internetul și am aflat că pianul în forma de azi a fost inventat de un italian, Bartolomeo Cristofori în jurul lui 1700 sub numele de piano forte. Bach a trăit între 1685 - 1750, deci instrumentul îi era familiar și așa a compus Variațiunile Goldberg, care sunt pentru clavecin, dar se cântă și la pian.

Joi au fost meciurile din Europa League și Conference League ale echipelor românești. Din păcate CFR Cluj a fost învinsă acasă de Braga, cu 2-1, mai bună. A urmat FCSB cu Drita din Kosovo. Începutul a fost dezastruos, din minutul 7 au dat kosovarii gol, iar la începutul reprizei secunde încă unul, 2-0. Am închis de nervi televizorul. Am aflat ulterior că FCSB a întors rezultatul, s-a terminat 3-2 pentru FCSB! Așa este fotbalul! În Conference League U Craiova întâlnea pe Spartak Trnava, echipă slovacă, pe care a învins-o cu 3-0! Să sperăm ca măcar 2 echipe se califică în play offs.

A fost Schimbarea la față și vine Sântă Mărie pe 15 August!