Dacă-l regreți pe Ceaușescu, ai trăit degeaba!

 

Ieri, duminică, am fost să cumpăr ceva de la Kaufland Exercițiu, la marginea Piteștiului. Era foarte cald și îl așteptam pe 7b să mă ducă acasă. A venit, era plăcut în interior, aer condiționat, lume puțină, doar un individ vârstnic, probabil un pic mai tânăr ca mine era cu gura mare, discuta cu un alt om de aceeași vârstă, tăcut. Tot ce făcea era să-l regrete pe Ceaușescu. Cel mai important și semnificativ lucru pe care l-a spus era că Ceaușescu a dat case și servici! Când aud astfel de lucruri în public reacționez, dar m-am oprit. Era un agent provocator, sau credea sincer că Ceaușescu a fost bun? Replica pe care eram gata să i-o dau este în titlul postării: Dacă-l regreți pe Ceaușescu, ai trăit degeaba! Am stat ulterior și am meditat, poate chiar credea sincer. Era, se pare, unul care era ieșit din adolescență pe la finalul anilor 60, începutul anilor 70, venit dintr-un sat oropsit, în Pitești, în plin avânt industrial.  Plecase de acolo, unde se ștergea la cur cu coceanul, ajunsese la oraș, a muncit și s-a calificat la locul de muncă. A stat inițial pe la un cămin muncitoresc, apoi a primit casă, un apartament, maxim confort 2, dar cu toaletă și baie, pe care nu știu cât de des o folosea. Își schimbase statutul, nu mai era un fost viitor ceapist, era muncitor, fericit că poate fura de la locul de muncă, să facă fușăraie,  și să frece menta, mimând că muncește. Îmi amintesc cum pe la începutul anilor 90 în Mioveni era plin de magazine de piese de schimb furate de la Dacia. Între timp Dacia s-a privatizat cu Renault, nu se putea fura și magazinele au dispărut. În Pitești restructurarea industrială nu a lovit așa tare, Dacia s-a salvat! Într-adevăr Arpechim a căzut victima privatizării, OMV nu este interesat într-un combinat petrochimic care prelucrează petrol din import, din Orientul Mijlociu. Au mai dispărut CATC, lângă care am locuit, care era o sursă mare de poluare și Fabrica de bere. Multe din citadelele industriale ale lui Ceaușescu, cel care ne-a pus sub teasc, cum visa Cioran, au dat faliment.  Din prostia directorilor care nu știu cum este cu capitalismul, sau din ticăloșie. Exemplul este ARO Câmpulung Muscel, care a falimentat, după oferta lui Țiriac să vină Mercedes. 

În case, iarna, caloriferele duduiau, când am sosit în Pitești în 1974, iarna țineam deschis geamul de la dormitor că era foarte cald. Între timp au început anii 80 cu toată austeritatea cu nebunia plătirii datoriilor. Răbdam de frig, iernile cumplite din anii 85-86. Se stingea lumina, am citit 1984 a lui Orwell la lumina lanternei, și ca în roman, când ajungeam acasă constatam că liftul este defect. Erau cozi la mâncare, erau cartele, eram arondat. Călătorul care-l regreta pe Ceaușescu, fiind de la țară, se mai putea ajuta cu o pasăre, un porc crescut de rude, așa că în amintirile lui cu aceste mari neajunsuri sunt eliminate. Ceaușescu îmi devenise un dușman personal. Odată prin 1985, eram cu frații Pătrulescu la lacul Câlcescu, în Parâng, campasem lângă lac. Și dimineața m-am apucat să urlu: Ceaușescu du-te-n mă-ta, idiotule, nenorocitule! Colegii au aflat de showul meu de pe Parâng, cred că și eu m-am dat de gol. Dar nu eram singur, un bun prieten s-a dezlănțuit într-o zi că m-a speriat, dar s-a rezolvat, a rămas la Viena după o conferință și nu a apucat finalul comunismului din România. Nu-mi pot imagina pe cei cei care l-au admirat pe Ceaușescu în vremea aia. Dar uite că sondajul INSCOP ne spune că o majoritate de români îl regretă pe Ceaușescu, la fel ca acel călător din autobuzul 7B. Sever Voinescu în Dilema a citit cu atenție rezultatele sondajului și a ajuns la o părere nuanțată. Pentru că, întrebați dacă erau lipsuri alimentare, frig, întreruperea curentului, peste 90% își amintesc de aceste lucruri. Aceste nostalgii sunt legate de amintirile de genul celui din autobus, dar și de ticăloșia casei politice. După mine, Ciolacu a încercat să fie un fel de Ceaușescu care, disperat,  pe 21 decembrie mai dădea 100 de lei. Ciolacu a băgat bugetul în faliment și a pierdut cu succes alegerile. Mai funcționează și un alt motiv. Ceaușescu ne ținea pe toți la fel, foarte puțini avea ceva avantaje. Așa că acum funcționează sindromul să moară și capra lui Ilie (eventual Bolojan!). Dar uite că iernile din apartamentul în care locuiesc din 1987 erau la fel de friguroase și pentru milițienii și securiști de pe scara alăturată, unde a avut apartament Dobrin, Poate nu erau obligați să stea la cozi, dar frigul pătrundea prin tocăria de lemn, care s-a uscat după ce au fost montate ușile și ferestrele la apartamente. Așa că fiecare încerca să la izoleze, cum făcea tovarășa din filmul Anul nou care n-a fost. Sau, cum își amintește Adina Popescu, elevă prin cursul gimnazial să fie mobilizată la o manifestare pionierească în plină iarnă și mama ei a obligat-o ci amenințări să-și ia un pulovăr gros sub bluză, cum de fapt toți colegii ei erau îmbrăcați la fel. Trăiam într-o ipocrizie continuă, minciuna era pretutindeni, mai erau și binevoitorii care te turnau că nu respecți victoriile socialismului și comunismului biruitor. Televizorul era  2 ore și se ocupa doar de Ceaușescu și nevastă-sa. Eram disperați și instalasem celebrele antene de bulgari, noi și cei de la București. De la Craiova vedeai însă iugoslavii, programe sârbești și cele mai bune, de la TV Zagreb, de la croați. În Ardeal se prindeau ungurii, iar în Moldova, ceva sovietici care începuseră perestroika. Prăbușirea lui Ceaușescu a fost o izbăvire, unii se vede că au uitat-o. 

În Dilema scrie un anume Tiță, care mă enervează cu analizele lui, este pornit pe Bolojan fără un motiv explicit. Apoi combinagiul Valeriu Stoica se trezește cu analize critice la adresa PNL. El încearcă analiza fenomenului de concentrarea spre centru a partidelor mainstream, lăsând loc partidelor extremiste spre extrema dreaptă sau stângă. Analiza lui  uită și propria lui implicare. A semnat cu PSD un pact după alegerea lui ca președinte PNL în 2001, pe care l-a denunțat ulterior. Ce să mai zicem de fracționismul care a dus la șubrezirea PNL și la înființarea PDL cu această fracțiune, care i-a permis lui Băsescu să câștige alegerile din 2008. Uită și de prăbușirea PDL, consecință a felului lui Băsescu de a face politică. Evită să spune că victoria categorică a USL s-a datorat acestor erori și a furiei electoratului pe Băsescu. PDL a dispărut în final prin fuziunea cu PNL. Este și o discuție privind șubrezirea PSD la guvernare. Valeriu Stoica spune că trebuie lăsat să se erodeze PSD în 2015 și apoi în 2019, chestiune discutabilă, probabil că această evaluare este cinică, pentru că Stoica este un fost politician extrem de cinic. Mai face confuzie cu guvernarea PNL  - USR din 2020 sub conducerea lui Florin Cîțu, nu a lui Orban. Acuză PNL de spargerea acestei coaliții, în care, eu cred că a fost determinată în primul rând de prostia liderilor USR, care ulterior au regretat.  Ilie Bolojan a învățat această lecție, cu lipsa de negociere a lui Cîțu care a dus la eșecul acelei guvernări și este mult mai tentat de compromisuri care să nu pericliteze coaliția. Ultima lui problemă este cea a pensiilor magistraților. Aceștia au căpătat un sindrom al excepționalismului și a misecuvinismului. Toată opinia publică este împotriva lor, dar analistul Pârvulescu crede că poate afecta actul de justiție. Cel mai enervant mi se pare că se dau sporuri de condiții vătămătoare unor funcționari, care stau pe scaune în centrul orașului. Nu sunt nici mineri, care-și riscă viața în minele de cărbuni, sau ca mine în risc de radiații, eu care am fost printre puținii care am văzut pe aparate cum a venit Cernobîlul în România, care mi-a creat probleme de conștiință. Toți trebuie să facă sacrificii și magistrații și ei și ei la fel care au pretenții la pensii mai mari decât salariile. Pe se bazează ei, cum ar spune Moromete?