Nostalgie şi istorie

Am primit de la amicul Vlad C. un link care m-a umplut de nostalgie, era despre sărbătorirea pe 20 martie a celei de-a 44-a aniversări a Club A, celebrul club al studenţilor la arhitectură, în jurul căruia s-au învârtit începuturile rockului românesc.

https://www.youtube.com/watch?v=fwVq3d_ISmo&list=UU47pps6i__sRGTVNqx69ywA

La prezidiul întâlnirii au luat loc oameni mai tineri sau mai în vârstă care au reînceput rememorările. 

Mircea Florian

Şi abia l-am recunoscut pe Mircea Florian, are chelie şi cioc şi părul alb, care i-a rămas! 
Pe Mircea îl ştiu de prin '68, când nu era încă cunoscut, cântând folkul lui ciudat!

Apoi simpaticul Florin Liviu Ursulescu, care, alături de fra'su Octavian făcea club de rock la Politehnică. La ei am ascultat Creedence Clearwater Revival.

Lângă ei era un tip cu părul şi barba complet albe, era Andrei Voiculescu, Deejayul Europei Libere care l-a înlocuit pe legendarul Cornel Chiriac. Am şi cu el un videoclip:

http://www.digi24.ro/stire/DIGICULT-Libertatea-prin-muzica-dialog-cu-Andrei-Voiculescu-fost-DJ-la-Europa-Libera_93593

Andrei Voiculescu

Şi videoclipul ăla m-a trezit la realitate: suntem vechi, domnule, cum zice Andrei Pleşu citându-l pe Conu' Iancu Caragiale!

Dar am constatat că lipsea un alt personaj, pe care l-am cunoscut complet întâmplător: Camil Petrescu! 

Da, Camil Petrescu, fiul cel mare al romancierului Camil Petrescu, cel care făcea în '68-69 topul muzical la cluburile bucureştene împreună cu Cornel Chiriac! A plecat spre alte zări şi era stabilit la New York. L-am întâlnit la un bun amic, este soţul verişoarei sale. Am purtat o discuţie interesantă şi m-am bucurat că avea de gând să se implice în realitatea românească. Am găsit şi un interviu luat de o ziaristă pe care n-o prea suport, Dolores Benezic, dar interviul mi-a plăcut, reface vremurile tinereţilor noastre, când alergam extaziaţi după suedeze la mare!

http://www.dollo.ro/2012/06/camil-petrescu-fiul-intre-tata-si-raftul-din-biblioteca/

http://www.dollo.ro/2012/06/nu-sunt-dezamagit-de-romania-pentru-ca-nu-m-am-lasat-amagit/ 

Camil Petrescu

Aşa că mi-am sunat prietenul şi am aflat că simpaticul Camil jr. Petrescu, reîntors definitiv acasă a suferit o problemă gravă de sănătate. M-aş bucura să aud şi veşti mai bune despre el! 

Cam atât cu nostalgiile care mi-aduc aminte că acum 45 de ani eram foarte tânăr, nu făcusem 20 de ani, fusesem prima oară la mare, se purta Bee Gees şi Procol Harum! 

Ion Gavrilă Ogoranu

Citesc nişte informaţii despre reacţiile trezite de o conferinţă organizată la Jokey Club ?!!! de către IICCMER împreună cu Institutul de Naţional pentru Studiul Holocaustului în România “Ellie Wiesel” (INSHR-EW). Conferinţa susţinută de Wiliam Totok, publicist german originar din România şi se intitula:

“Reconsiderarea critică a trecutului – între mit şi minimalizare. Despre Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România”.

Deci domnul Totok se ocupă de legionari şi-l bagă şi pe Ogoranu în această categorie, asta în contextul studiul Holocaustului în România. Întrebarea simplă pe care mi-o pun este ce legătură a avut Ion Gavrilă Ogoranu cu Holocaustul din România. Răspunsul simplu pe care am să-l dau este nicio legătură! 
Ion Gavrilă Ogoranu a devenit un activ luptător anti-comunist şi organizator al rezistenţei armate pe flancul nordic al Făgăraşului. Nu a fost prins şi s-a predat în 1976 autorităţilor comuniste, fiind scăpat de intervenţia preşedinţilor Ford şi Carter. Dacă evreii au vreo legătură cu Ogoranu, ei pot fi doar dacă ofiţeri de această etnie au fost implicaţi în acţiunea de prindere a lui, deci de partea criminalilor comunişti. Se pare că domnul Totok, acest nou Wiesenthal trage cu tunul după muşte, acuză simpatiile legionare ale lui Ogoranu din liceul Radu Negru din Făgăraş, cât şi atragerea lui în manifestările neo-legionare după 1990. 
Am avut şi eu onoarea să-i strâng mâna şi l-am ascultat cum descria lupta lor cu mijloace ilegale cât şi legale, cu infiltrarea unor anti-comunişti în administraţia locală din zona Făgăraşului.  Omul îmi părea a fi o persoană deschisă şi generoasă. Probabil de mărinimia sa au profitat şi neo-legionarii. 

Noi românii avem puţini eroi şi cei care s-au opus cu armele în mâini comunismului nu sunt mulţi. Ce mă pune pe gânduri este succesul consilierilor sovietici să selecţioneze asemenea ticăloşi folosiţi în represiune şi cozile de topor, care i-au trădat pe eroii anticomunişti. Şi să fim înţeleşi, aceşti criminali siniştri şi abjecţi erau într-o teribilă majoritate români, nu etnici evrei, cum sugerează revizioniştii. 

Tentativa lui Totok este penibilă, păi ce ar trebui el să facă? Să se apuce să aprobe acţiunea sovietică de trimitere a etnicilor germani din România la muncă forţată, pentru participarea unora dintre ei în trupele naziste, unul dintre aceştia fiind chiar tatăl Herthei Muller, ultima nobelistă germană originară din Banat, precum Totok? Sau să se apuce să acuze Revoluţia maghiară din 1956 de antisemitism, pentru că unii dintre activiştii comunişti şi securiştii spânzuraţi erau evrei?

Mă mir cum a agreat să fie IICCMER parte a acestei organizări? Păi ei se ocupă de crimele comunismului şi Ogoranu a fost un erou anticomunist, nu vreun călău antisemit. 
Sunt de acord că Mişcarea Legionară a fost o organizaţie criminală în perioada interbelică. Ea a acţionat cu pistolul şi pumnalul împotriva adversarilor politici, victimizând doi prim miniştri în funcţie,  mari intelectuali şi oameni politici. Această mişcare criminală a fost destructurată de generalul Antonescu după rebeliunea legionară în 1941. Simpatizanţii legionari postbelici care au luptat  împotriva comunismului după 1948 sunt luptători împotriva celui mai criminal regim instituit în România, care a distrus elitele, a cultivat minciuna şi dispreţul pentru valorile naţionale. Sensibilităţile Institutului Wiesel sunt neavenite şi deranjante. Acest institut trebuie să se ocupe de vinovăţiile reale din vremea războiului unde schizofrenia antisemită declanşată şi cultivată de autorităţi au dus la evenimente extrem de triste cum sunt Pogromul de la Iaşi, represiunile de la Odessa, sau lagărele din Transnistria. 

Ion Gavrilă Ogoranu nu are nicio legătură cu toate astea!
Totok lasă-ne eroii în pace!

Locale şi naţionale

Aseară m-am întâlnit cu un domn care mă saluta pe la concerte, surpriza că era îmbrăcat în rasa de preot ortodox. Mă bucur că sunt preoţi care se implică în evenimentele sociale. Îi invidiez pe catolicii care au în preoţii lor activişti sociali. Prin anii '50 era o serie de filme dedicate unui preot catolic foarte implicat social în Italia, anticomunist, interpretat de Fernandel, actorul francez. În SUA sunt frecvente filmelele în care preoţii catolici din mediile irlandezo-italiene se implică social, în ajutorul celor aflaţi în suferinţă şi nevoi. pe de altă parte reformaţii creează acolo fenomene sociale şi corurile lor care sunt adevărate evenimente. Observ că în centrul oraşului unde trăiesc s-au aciuit mulţi aurolaci care trăiesc din mila celor care-i pun să facă anumite treburi. Mai sunt apoi scormonitorii în gunoaie, care vizitează lăzile de gunoi pentru recuperarea reciclabilelor peturi, hârtie.  Pentru ei biserica ar putea face ceva, organizarea unei cantine sociale, loc und esă se spele sau să facă rost de haine curate. Probabil că aici ar trebuie să-şi dea mâinile toate cultele prezente în Piteşti. Această acţiune ar elimina şi pe ţiganii şi nu numai cerşetori şi agresivi!

S-a consumat şi Simfonia lalelelor, eveniment anual de târg de flori şi plante decorative. Mă bucur că expozanţii sunt întrerinzători locali, care pot să fie în acelaşi timp şi legumicultori. Autorităţile locale şi-au dat interesul să fie câţi mai mulţi expozanţi şi evenimentul să fie cunoscut nu  numai în ţară, dar şi peste hotare.

Jurnaliştii cotidianului local pe care-l citesc zilnic se lamentează de distrugerea industriei piteştene şi argeşene. Ei dau dovadă de o imensă ipocrizie. Într-adevăr au dispărut unele intreprinderi piteştene, în special unele fabrici unde angajatul lenevea şi fura câte ceva! Uzina de automobile Dacia nu mai este raiul hoţilor de segmenţi, sistemele de pază nu le mai permit furatul. Am înţeles că managerul englez al Centrului de Piese Oarja al Uzinei Dacia a constatat că personalul angajat suferea de sindromul hoţiilor. Aceeaşi jurnalişti nu văd că în locul unor mari intreprinderi al căror produse nu era prea clar au apărut multe intreprinderi legate de industria auto, a dispărut CATC, dar s-a înfiinţat Lisa Draxlmaier care are peste mia de angajaţi, cum visează aceeaşi jurnalisti nostalgici după comunism. În jurul oraşului şi al Mioveniului proliferează tot felul de intreprinderi noi dedicate industriei auto.  A apărut înclusiv o fabrică de geamuri termopan, oare de ce?  Păi pentru că lumea are nevoie de ele! Jurnalistul nostalgic vizualizează duşmanul în marile magazine doldora de produse uttile hranei şi casei, probabil duce dorul vânzătoarelor prost dispuse şi necivilizate care nu-ţi vindeau nimic dar erau arogante şi obraznice. Raţiunea acestor hipermaketuri este să faciliteze omului accesul uşor la toate produsele de care are nevoie. Apoi marginea oraşului s-a umplut de saloane auto care pe lângă vânzare sunt şi ateliere de reparaţii şi întreţinere ele automobilelor.  Este adevărat că venirea crizei şi persistenţa ei a redus numărul de locuri de muncă disponibile. Arpechim trăieşte criza originară, am aflat că de fapt trebuia construit pe malul mării, dar a decis coana Leana petrochimista academician pentru localizarea la Piteşti. A mai fost şi privatizarea neînţeleaptă a unei rafinării care trăieşte din ţiţei importat. Ştiu că s-au făcut averi din furatul benzinei, oare ăia regretă Arpechimul!

Aceeaşi jurnalişti locali şi mândri se fac că nu văd insuccesul pesediştilor locali la Congresul consumat în acest week-end. Ni se împuiase capul cu Nicolescu, vicepreşedinte al PSD pentru Muntenia şi s-a ales aproape fără adversar Cosma de la Prahova, argeşeni mizând pe Ţuţuianu de la Dâmboviţa, penibil!

Ponta s-a ales fără probleme. Trimite avertismente spre liberalii nemulţumiţi de felul în care miniştrii pesedişti pun mâna pe resurse şi joacă fără fair play. În fond ce-i mai leagă este interesul lui Antonescu pentru candidatura prezidenţială din parte USL. Apropo' de Antonescu s-a trezit şi Radu F. Alexandru vorbind! Antonescu apreciază felul în care Viktor Orban îşi negociază statutul faţă de CE a UE, ei ca husarii aroganţi  de la 1848, noi adoptând stilul plecat şi penibil. Radu F. îşi doreşte acest stil penibil şi complet neadecvat, Antonescui vrea să negociem în picioare nu în genunchi!  Mulţi liberali pragmatici ştiu că mult mai bine este la putere decât în opoziţie. Oricum vor participa separat la europarlamentarele din 2014. A mai apărut şi o iniţiativă liberală a nelipsitului Gică contra, primarul Chiliman. Ce mă miră este că această dizidenţă este susţinută de Kuki Tăriceanu. Poţi să critici conducerea şi să nu fii de acord cu ea, însă dizidenţele nu sunt productive!