miercuri, 5 octombrie 2016

De suntem proşti?

Încep acest articol cu ultimele cuvinte scrise în articolul precedent, spuse de Brâncuşi la adresa noastră, a compatrioţilor săi.

Şi am motive şi eu să mă întreb.

Aflu că filmuleţul replică al Ambasadei Rusiei la campania pentru Cuminţenia pământului a aceluiaşi Brâncuşi a fost făcut de nişte români.
Într-un fel nu mă mir când cele mai mare tâmpenii conservator comunist stângiste circulă prin internet şi sunt promovate de oameni serioşi. Conspiraţionismul de esenţă ceauşistă a lăsat urme adânci. 

Faptul că suntem în NATO şi UE este pentru aceşti proşti un dezastru. Dacă s-ar uita însă un pic est să vadă situaţia din Ukraina şi mai ales din bucata de Românie furată de Rusia, adică Republica Moldova ar trebui să revină la realitate. Basarabia este pe cale să redevină un stat marionetă la îndemâna lui Putin, cel mai mare duşman al liberalismului european.
Nici spre vest dacă ne uităm spre Serbia, nici acolo lucrurile nu stau bine, o ţară prosperă nu mai există din cauza exact a prostiei naţionaliste.
La fel şi Ungaria unde referendumul lui Orban a fost un dezastru, ungurii oameni aşezaţi şi în majoritate cu creierii lipsiţi de fierbinţeala revizionistă au boicotat referendumul şi pe Orban, opţiunea UE fiind fermă în Ungaria, care le-a adus prosperitatea. Oricum drumul lui Orban împotriva UE pare blocat de proprii concetăţeni mai conştienţi de foloasele uniunii decât ale unui naţionalism orb şi perdant.

Azi dimineaţa citesc în cotidianul local, opiniile unui ex-militar reformat cu pretenţii de sociolog. Opiniile lui retrograde le-am dat replică odată şi m-am umplut de scârbă la reacţiile lui duşmănoase.

Acesta se bucură că votul prin corespondenţă se prefigurează un insucces. Este pus în cârcă tehnocraţilor, dar autorul uită că acesta era un proiect al întregii clase politice, cu mârâituri din partea PSD şi mai ales la preşedintelui Iohannis după alegerile din 2014. Din diverse motive expatriaţii noştri nu s-au îngrămădit să apară pe listele de vot prin corespondenţă.

Ca apoi autorul să plângă de mila oropsiţilor plecaţi în căutarea unor venituri mai bune în diasporă. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă cei 2,5 milioane de români excedentari din industria falimentară comunistă nu ar fi avut posibilitatea să meargă la muncă în străinătate. Şi pun această cifră fără cei cu studii superioare, medici şi ingineri plecaţi în afară. Este evident că munca compatrioţilor este în zona celei necalificate sau slab calificate în principal în domeniul construcţiilor şi a agriculturii unde Occidentul are o criză de forţă de muncă. Nici nu vreau să mă gândesc la  nemulţumirea care se putea manifesta în rândului acestui excedent intern de muncă, ce crize sociale s-ar fi declanşat.

Dacă unele întreprinderi din cele închise doar din ticăloşia şi prostia acelor manageri cu mentalităţi de directori puşi de partid ar fi fost salvate, tot ar fi existat un surplus care ar fi îngroşat şomajul în România.

De fapt toţi aceşti proşti se fac că nu văd că diaspora contribuie cu sume serioase care se întorc în ţară contribuind la prosperitatea românească. Probabil că acest excedent ar fi în parte revenit în România în cazul în care proiectele importante de infrastructură ar fi deschise şi dezvoltate, în primul rând cele rutiere, de cale ferată, spitale, şcoli, etc.

Este necesar ca şi pregătirea tinerilor să răspundă cererilor pe care le are economia, numărul de muncitori este în scădere, dar este nevoie în continuare de instalatori, de constructori, de oameni angrenaţi în servicii pentru populaţie.
Cum bine spunea cineva în industrie cererea este mare pentru ingineri pentru că robotizarea cere cadre de specializare ridicată, şi nu cum aprecia invers alt prost devenit jurnalist, într-un post de televiziune serios.

La aceste cerinţe ar trebui să răspundă şi proiectul de ţară iniţiat de preşedinte.


Să lăsăm proştii să lamenteze pe internet şi noi să ne vedem de treabă!

marți, 4 octombrie 2016

De ce suntem săraci?

Această întrebare mă frământă mai demult. Însă acest lucru l-a resuscitat comentariul privind referendumul din Ungaria al lui Cristian Pârvulescu privind gradul de sărăcie din această ţară. Pârvulescu spunea că 40% dinte unguri trăiesc sub nivelul de sărăcie standard al UE care este de cam 220 Euro/ lună. Păi dacă 40% din unguri sunt sub acest nivel care este situaţia din România?

Fac nişte evaluări pe baza unor observaţii empirice personale. Cum treci graniţa României spre Ungaria peisajul schimbă. Chiar dacă Ungaria este în majoritate câmpie, totul este diferit faţă de Câmpia Română de unde îmi pot extrage observaţiile. În Ungaria gospodăriile de pe marginea şoselelor arată îngrijite, iarba este tunsă, gardurile care sunt bine întocmite.

În Câmpia Română totul pare lăsat de izbelişte. Oricum peisajul rural al Moromeţilor s-a schimbat complet, comunismul a distrus complet existenţa tradiţională. Văd că se afişează statistici care spun că o treime dintre români sunt încă implicaţi în agricultură. Nimic mai fals. Extrem de puţin români mai trăiesc din munca în agricultură. O bună parte dintre aceştia sunt azi cum spunea cineva implicaţi în muncile agricole din Europa de Vest.
Industrializarea comunistă i-a alungat pe ţărani de la sat şi i-a dus la oraş devenind muncitori. Aceştia reveniţi la ţară nu mai depind de munca în agricultură ci se descură din pensie. La fel este şi în zona de deal unde livezile şi viile nu mai asigură traiul locuitorilor din aceste zone.
Singurele zone prospere din satele câmpiei le-am văzut pe valea Oltului inferior, unde este o tradiţie de legumicultură veche şi aceştia aprovizionează cu legume de solar pieţele marilor oraşe ale Munteniei şi Olteniei. La fel este şi în zona Giurgiu unde legumicultorii sunt axaţi pe piaţa Bucureştiului, sau cei din zona Galaţiului.

Cum am mai spus în zona de câmpie a Argeşului satul arată dezolant. Da acolo s-a întâmplat însă o concentrare a terenurilor. În zona Găujani sunt doar trei mari întreprinzători agricoli care au cumpărat şi luat în arendă terenul agricol, doi locali şi o nemţoaică. Exploatarea agricolă în zona de câmpie este rentabilă pe suprafeţe mari, sunt maşini agricole care ară, întreţin şi recoltează cu mare eficienţă că nu mai este nevoie ca intelectualii, elevii şi armată să culeagă porumbul ca pedeapsă pentru epoca de aur al lui Ceauşescu! 

Există totuşi o mare nedumerire comparativă. Cum este posibil ca zona secuiască care este considerată la fel de săracă sau mai rău decât cea din Câmpia Română sau Moldova să arate mai bine în zona rurală. Cred că aici intervine o chestiune de mentalitate. Chiar dacă săraci şi secuii şi ungurii din Ungaria din zona dintre frontiera cu România şi Tisa, au o altfel de mentalitate sunt mai harnici şi ştiu să drămuiască mai bine resursele sărace.
Cred că mentalitatea celor de la câmpie din Vechea România este de risipă incredibilă combinată o lene şi hoţie.  Serialul Pro tv Las Fierbinţi este o oglindă a mentalităţilor acestei zone care fac ca subdezvoltarea şi lehamitea să se manifeste plenar. 

Cum spune un străin aceste sate mai bine ar dispărea atât timp cât aceste localităţi au încremenit în timp, devenind locul de retragere a foştilor angajaţi la statul comunist, locul unor case de vacanţă a nostalgicilor după iarba verde de acasă sau eventual casele celor plecaţi afară şi care trebuie să investească în ceva palpabil acasă. 

Cât timp această mentalitate distructivă se va manifesta aceste locuri sunt sortite dispariţiei. 
Şi se vor confirma spusele lui Brâncuşi:


V-am lăsat săraci şi proşti, v-am găsit şi mai săraci şi mai proşti!