Încep acest articol
cu ultimele cuvinte scrise în articolul precedent, spuse de Brâncuşi la adresa
noastră, a compatrioţilor săi.
Şi am motive şi eu să mă
întreb.
Aflu că filmuleţul
replică al Ambasadei Rusiei la campania pentru Cuminţenia pământului a aceluiaşi Brâncuşi a fost făcut de
nişte români.
Într-un fel nu mă mir
când cele mai mare tâmpenii conservator comunist stângiste circulă prin
internet şi sunt promovate de oameni serioşi. Conspiraţionismul de esenţă
ceauşistă a lăsat urme adânci.
Faptul că suntem în
NATO şi UE este pentru aceşti proşti un dezastru. Dacă s-ar uita însă un pic
est să vadă situaţia din Ukraina şi mai ales din bucata de Românie furată de
Rusia, adică Republica Moldova ar trebui să revină la realitate. Basarabia este
pe cale să redevină un stat marionetă la îndemâna lui Putin, cel mai mare
duşman al liberalismului european.
Nici spre vest dacă
ne uităm spre Serbia, nici acolo lucrurile nu stau bine, o ţară prosperă nu mai
există din cauza exact a prostiei naţionaliste.
La fel şi Ungaria unde
referendumul lui Orban a fost un dezastru, ungurii oameni aşezaţi şi în
majoritate cu creierii lipsiţi de fierbinţeala revizionistă au boicotat
referendumul şi pe Orban, opţiunea UE fiind fermă în Ungaria, care le-a adus
prosperitatea. Oricum drumul lui Orban împotriva UE pare blocat de proprii
concetăţeni mai conştienţi de foloasele uniunii decât ale unui naţionalism orb
şi perdant.
Azi dimineaţa citesc
în cotidianul local, opiniile unui ex-militar reformat cu pretenţii de
sociolog. Opiniile lui retrograde le-am dat replică odată şi m-am umplut de
scârbă la reacţiile lui duşmănoase.
Acesta se bucură că
votul prin corespondenţă se prefigurează un insucces. Este pus în cârcă
tehnocraţilor, dar autorul uită că acesta era un proiect al întregii clase politice,
cu mârâituri din partea PSD şi mai ales la preşedintelui Iohannis după
alegerile din 2014. Din diverse motive expatriaţii noştri nu s-au îngrămădit să
apară pe listele de vot prin corespondenţă.
Ca apoi autorul să
plângă de mila oropsiţilor plecaţi în căutarea unor venituri mai bune în
diasporă. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă cei 2,5 milioane de români
excedentari din industria falimentară comunistă nu ar fi avut posibilitatea să
meargă la muncă în străinătate. Şi pun această cifră fără cei cu studii
superioare, medici şi ingineri plecaţi în afară. Este evident că munca
compatrioţilor este în zona celei necalificate sau slab calificate în principal
în domeniul construcţiilor şi a agriculturii unde Occidentul are o criză de
forţă de muncă. Nici nu vreau să mă gândesc la nemulţumirea care se putea
manifesta în rândului acestui excedent intern de muncă, ce crize sociale s-ar
fi declanşat.
Dacă unele
întreprinderi din cele închise doar din ticăloşia şi prostia acelor manageri cu
mentalităţi de directori puşi de partid ar fi fost salvate, tot ar fi existat
un surplus care ar fi îngroşat şomajul în România.
De fapt toţi aceşti
proşti se fac că nu văd că diaspora contribuie cu sume serioase care se întorc
în ţară contribuind la prosperitatea românească. Probabil că acest excedent ar
fi în parte revenit în România în cazul în care proiectele importante de
infrastructură ar fi deschise şi dezvoltate, în primul rând cele rutiere, de
cale ferată, spitale, şcoli, etc.
Este necesar ca şi
pregătirea tinerilor să răspundă cererilor pe care le are economia, numărul de
muncitori este în scădere, dar este nevoie în continuare de instalatori, de
constructori, de oameni angrenaţi în servicii pentru populaţie.
Cum bine spunea
cineva în industrie cererea este mare pentru ingineri pentru că robotizarea
cere cadre de specializare ridicată, şi nu cum aprecia invers alt prost devenit
jurnalist, într-un post de televiziune serios.
La aceste cerinţe ar
trebui să răspundă şi proiectul de ţară iniţiat de preşedinte.
Să lăsăm proştii să
lamenteze pe internet şi noi să ne vedem de treabă!
