La mijlocul anilor
90, mai exact la sfârşitul lui 1996 s-a schimbat regimul politic. După 6 ani
de Iliescu, FSN, FDSN, PDSR, aceeaşi Mărie cu altă pălărie au câştigat
alegerile, în fine coaliţia CDR împreună cu PD şi cu preşedinte Emil
Constantinescu. De alegerea lui şi-au legat mulţi oameni speranţele, mai precis
partea care credea în democraţia liberală. În 2000 Emil Constantinescu pusese
România ferm în direcţia Occidentului, prin premizele creat pentru aderarea la
NATO şi UE. Unii dintre intelectualii noştri nu mai au memorie, reţin doar
expresii manipulatoare.
Dar nu despre Emil
Constantinescu vreau să vorbesc, în regimul lui s-au afirmat trei personaje
politice care astăzi, din păcate infectează viaţa publică.
Primul ar fi medicul
care nu a practicat niciodată medicina, Mugur Ciuvică. Pe calea Alianţei Civice
acest personaj a ajuns într-o importantă funcţie publică, ajungând şeful de
cabinet al preşedintelui Constantinescu. După plecarea lui Emil Constantinescu din
funcţie acest individ s-a mai remarcat pe la începutul anilor 2000 când era să
fie arestat de guvernul Năstase pentru publicarea unor documente care revelau
nivelul de corupţie al acestui guvern în frunte cu şeful său. Timpul a trecut
şi Mugur Civică ce şi-a inventat şi un fel de ONG, Grupul de Investigaţii
Politice şi a devenit un obişnuit al postului Antena3. De fapt aici el şi-a
revelat de fapt condiţia de pişcotar. Un tip care n-a făcut nimic în viaţă, în
afara de activitate civică zice-se şi găsit locul potrivit! Lansat pe reacţia
publică împotriva derapajelor fascizante ale lui Băsescu a eşuat ca manipulator
şef şi propagandist mercenar al acestui post de televiziune toxic!
În guvernul Victor
Ciorbea în postul de Ministru al Reformei a fost numit Ilie Şerbănescu. Acesta
era jurnalist la săptămânalul Lumea
în vremea comunismului şi avea articole apreciate.
Ei bine, Ilie
Şerbănescu, vector al reformei economice de tip liberal în vremurile acelea de
tranziţie a ajuns azi cel mai retrograd comentator al economiei româneşti cu
idei de tip autarhic, ceauşist comuniste. Obsesia lui sunt marile companii
transnaţionale care au sugrumat economia românească. Paradoxul este că marele
avânt de azi al economiei româneşti sunt aceste companii, cu exemplul cel mai
pregnant al marelui succes industria la întreprinderii Dacia, cumpărată de
Renault.
De fapt acest
economist este modelul rebuturilor de la cotidianul Argeşul pe care îl cumpăr
pentru utilitatea informaţiilor locale. Ei deplâng cu orice ocazie că nu mai
este ROLAST, un mare poluator din nordul oraşului, ale cărui duhori le suportam
când mergeam în anii 80 să jucăm tenis. Aceleaşi regrete şi pentru Fabrica de
Bere, sau cea de Pâine. Mai nimic despre Arpechim, sunt probabil
interese?
În schimb epigonii
lui Şerbănescu nu suflă o vorbă despre fenomenul Dacia care a antrenat
dezvoltarea în Piteşti şi în împrejurimi a unei înfloritoare întreprinderi legate de industria auto care angajează
majoritatea argeşenilor. Adevărul că cu câteva excepţii aceste întreprinderi
sunt cu capital străin, dar asta nu interesează! Important să combaţi hidra
capitalistă, asta face fostul ministru la Reformei!!!???
În sfârşit a venit şi
vremea să discutăm despre Victor Ciorbea. Fostul procuror s-a afirmat ca lider
sindical, iar în 1996 a fost miraculosul salvator al PNŢCD fiind numit prim
ministru. A fost guvernul care a declanşat reforma acum mult blamată de Ilie
Şerbănescu cu mari riscuri electorale pentru partidul care l-a promovat adică
PNŢCD care şi-a semnat şi decesul la sfârşitul lui 2000. Guvernul Ciorbea a
fost torpilat chiar de Traian Băsescu, viitorul preşedinte al României pentru
10 ani. Victor Ciorbea s-a apropiat ulterior de PNL care l-a promovat
parlamentar. A părăsit acest post în favoare unui post public mult mai
avantajos pentru indivizi amatori de făcut nimic, acela de Avocat al Poporului.
Acum după victoria categorică a PSD, Victor Ciorbea dă dovadă de un cinism şi o
nesimţire epocală, a atacat imediat la CCR legea care nu-i permite
condamnatului penal Dragnea să devină ministru sau prim ministru.
Curat murdar coane
Ciorbea!
Câtă neruşinare şi
câtă nesimţire la oameni de la care se aştepta să fie modele de angajare pe
cale reformelor democratice ale României.
