Am citit o
intervenţie în Adevărul a bloggerului Vasile Ernu. Ideea acestuia este că participanţii
erau năpăstuiţii sorţii abandonaţi de burghezii bucureşteni şi de aceea se
aruncă în braţele PSD.
Opiniile lui Ernu,
basarabean cu puternice înclinaţii stângiste, care s-a hrănit cu ideologia
narodnicilor ruşi din finalul secolului al XIX. Numai că Ernu a greşit secolul
şi respinge nişte adevăruri elementare.
Intelectualii ruşii
de atunci îşi asumau obligaţia de a lumina poporul. Erau vremuri în care
analfabetismul era la procente îngrozitoare şi oamenii nu aveau de unde să se
informeze, chiar dacă există un anume bun simţ popular.
Cetăţenii României de
azi au posibilitate să cunoască şi să analizeze realitatea, nu mai există
analfabetism doar în anumite zone la minorităţi defavorizate. Toată lumea are
televizor, toţi au smartfon, inclusiv homleşii care populează şi poluează centrul
oraşului Piteşti.
Nu este vorba de
abandon şi dezinformare, este o mentalitate extrem de puternică încă, lucru
care generează nostalgii ale vechiului regim. Atunci toţi munceau, aveau adică
un loc de muncă. Dacă nu doreai să te angajezi, erai declarat parazit. Dintre
aceştia exista şi există încă un procent ridicat, care parazitau locurile de
muncă. Şi azi acest fenomen se poate observa în special în administraţia
publică unde sunt numeroşi indivizi care nu fac nimic sau încurcă bunul mers al
acestor instituţii în relaţia cu publicul. De aici şi sentimentul unora cu :
"să ne dea".
Îmi amintesc de Francisca
primul roman al lui Nicolae Breban şi mi-a rămas întipărit în memorie
un personaj angajat într-o uzină unde desfăşura muncă fizică grea de
necalificat. Marea lui bucurie era când reuşea să înşele cerinţele acestei
munci grele şi să tragă de timp. Cam asta era mentalitatea: "ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că
muncim."
Din păcate sunt zone
subdezvoltate ale României unde aceasta este o realitate.
Un alt tip de reacţii
sunt legate de mizeria lăsată de participanţi.
Şi aici este o falsă
problemă. De vină pentru condiţiile mizerabile lăsate de participanţi sunt
vinovaţi organizatorii. Ei trebuiau să asigure strângerea gunoaielor în timpul
mitingului sau să oprească voluntari bucureşteni care să strângă resturile
lăsate. Totul provine de la educaţia insuficientă pe care o întâlnim zi de zi.
Malurile râurilor
sunt pline de deşeuri, eu văd asta zilnic în plimbările mele pe malul
Argeşului. Şi gunoaiele provin în special de la tineri consumatori de produse
McDonald's! Persistă mentalitatea că trebuie să faci curat doar în perimetrul
în care eşti stăpân, în spaţiile publice poţi arunca orice, cum văd zilnic în
blocul în care locuiesc, sau ieri am văzut cum şoferul unui Renault Fluence a
aruncat nişte şerveţele pe carosabil fără să-i pese.
Deci şi asta se
reduce la educaţie şi cultivarea unui alt tip de mentalităţi de tip ecologist.
Am văzut azi
dimineaţa un articol într-un cotidian local care se referea la miting şi se
intitula:
"De ce
ar merita să ieşim în stradă!"
Am agreat multe
dintre opiniile jurnalistului, neglijarea autostrăzii Piteşti Sibiu, tăierile
ilegale de păduri.
Nu sunt de acord cu
opinia despre distrugerea industriei, Argeşul este unul din cele mai dinamice
zone industriale al României. Văd maxi taxiuri care aduc în zona industrială a
Piteştiului navetişti care vin din zona de sud a judeţului. Chiar dacă este
superfluu trebuie să reamintesc că abandonarea Petrochimiei este cauzată de
privatizarea nereuşită a acestui combinat, nu şi a Petrom. Trebuia ca acest
obiectiv industrial să fie privatizat separat cu cineva din spaţiul extraeuropean
cu rezerve de petrol.
Cât despre Aro
Câmpulung a fost distrus de prostia şi ticăloşia şefilor de acolo împreună cu
minciunile unor potentaţi locali.
Cât despre celelalte
acuze: fiscalitate ridicată, care afectează domeniul privat al economiei,
sistemul de sănătate, sistemul de educaţie şi mai ales scumpirile sunt în
sarcina alianţei PSD ALDE care în loc să organizeze mitinguri împotriva
abuzuri, ar trebui să ia măsuri ca aceste abuzuri pe care le comite în domeniile
amintite să fie eradicate.