Suntem la bunul plac al unui bolnav mintal

Am fost plecat 2 săptămâni în excursie, dar contactul cu ce se întâmplă în ţară l-am păstrat prin intermediul smartfonului şi al tabletei.

Îmi reamintesc că în 1995 când am fost la un curs în America de Nord, Canada şi SUA timp de 4 săptămâni nu am avut nicio ştire despre România. Mă uitam la televizor că erau focalizaţi pe intern, dar mai ales strict pe zona unde locuiam, atunci Chicago. Prima ştire despre România am aflat-o în avionul Lufthansa care mă ducea în Europa, era pe vremea aceea moda grevelor.

Acum însă vrei nu vrei ai ştiri din România. Feed-ul de pe Google îmi furniza ştiri de tot felul în special din genul fake news. Aici excelează ştiri pe surse, dcnews. Mă distrează că poţi să dai replică pe Facebook şi aceste două surse de ştiri sunt supravegheate de trolii pesedeului şi replica este o înjurătură mai subţire sau mai groasă funcţie de dispoziţia trolului.  

Principala sursă de prostii jurnalistice însă rămâne A3 care dezbate cu nesimţire o grămadă de aberaţii toxice. Nu este stilul cretinilor de la România tv acre se adresează imbecililor intelectuali. Acolo sunt specialişti în jumătăţi de adevăruri care sunt prelucrate să fie pline de subînţelesuri. 

Dar A3 este locul unde locul unde Liviu Dragnea, liderul acestui regim îşi expune aberaţiile şi minciunile îngrozitoare.

Pentru mine Dragnea este un mare semn de întrebare. Pentru că de când PSD a câştigat categoric alegerile, Dragnea a dezvoltat un sindrom paranoic. Primul şoc l-am avut atunci când a propus-o pe Sevil Shaideh ca prim ministru. Era cea mai nepotrivită alegere, o doamnă cu origini tătaro-musulmane şi cu un soţ cu probleme internaţionale nu avea profilul pentru România. A fost respinsă de preşedinte şi Dragnea a trebuit să propună o persoană cu alt profil, mai normal.

Dar Dragnea nu a putut accepta nici pe Grindeanu, nici apoi pe Tudose. S-a făcut de râs că PSD şi aliatul ALDE au trebuit să-l dea pe Grindeanu jos prin moţiune de cenzură. Cu Tudose a fost mai simplu, a plecat el. Acum a numit-o pe doamna Viorica Vasilică Dăncilă şi împreună cu miniştrii ei sunt probabil cea mai penibilă adunătură de proşti pe care i-a avut România în frunte. Probabil că guvernele comuniste arătau mai bine. Nu pot să înţeleg, pentru că am cunoştinţe şi prieteni în PSD care pot fi miniştri mult mai onorabili decât actuala garnitură de proşti. 

Acceptarea acestui guvern de către preşedintele Iohannis a fost cea mai bună mişcare politică, PSD se face praf pe limba lui, fără niciun ajutor.

Toate sondajele reflectă acest trend PSD se prăbuşeşte, nu cred că votanţii pot accepta astfel de penibili să-i reprezinte, chiar şi acolo există respectul pentru carte şi merite. 

Însă ultima găselniţă a lui Dragnea îmi arată că este complet nebun, să-l acuzi de înaltă trădare pe preşedintele Iohannis este o prostie de un ridicol la fel de nebun ca Dragnea!

Ce am citit în călătorie: SPQR de Mary Beard

De fapt în excursia din Polonia şi Ţările Baltice am terminat această carte începută de câteva vreme.

Drumurile lungi, dar şi peisajul cam acelaşi a favorizat lectura. 

Eu am citit cartea în original în limba engleză, ea a fost însă tradusă de Editura Trei.

Este cartea istoriei Romei Antice până la împăratul Constantin.

Titlul este sigla pe care o purtau steagurile armatelor Romei: SPQR - Senatus Populus Qve Romanus.

Centrul cărţii îl constituie episodul Catilinarelor lui Cicero.

Senatorul, juristul,oratorul, consulul Cicero îl combate pe trădătorul Catilina care vrea să preia puterea la Roma.

Cicero este martorul unora dintre cele mai importante evenimente care conduc la finalul Republicii Romei şi fondarea  Imperiului.

El urmăreşte şi ridicarea lui Iulius Cesar, cum acesta preia puterea la Roma şi devine un fel de dictator sau viitor împărat, este martor la complotului lui Brutus şi îi supravieţuieşte lui Cesar murind în 43 î. Hr. 

Istoricul englez doamna Mary Beard, reia apoi istoria Romei de la fondarea acesteia de către legendarul Romulus şi fratele său Remus în 753 î. Hr care se mai numeşte Ab urbe condita.

Este analizată perioada regală cu legiferările făcute de Numa Pompiliu.

Roma este o cetate care creşte prin aportul străinilor, incluiv episodl Răpirii sabinelor arată acest lucru.

Ceea ce inventează romanii este acest tip de republică ca şi legislaţia acesteia care este moştenirea cea mia de preţ a Romei antice. Şi azi se studiază Dreptul Roman la Facultăţile de jurisprudenţă de oriunde. 

Capitole importante sunt dedicate concurenţei cu Cartagina, Episodul în care Hannibal cucereşte Italia dar nu se decide să ocupe Roma şi de aceea este finalmente învins, şi Cartagina dată flăcărilor de către Scipio Africanul, una dintre cele mai vechi şi nobile familii romane. 

Alt capitol este dedicat reformelor Fraţilor Gracchus şi a Războiului social între Roma şi oraşele italiene. Se vorbeşte şi despre dictatorul Sulla care devine dictator absolut.

Apare apoi figura impozantă a lui Cesar care inaugurează imperiul şi ca moştenire el şi fiul lui adoptiv Octavian August ne lasă moştenire nu numai titlul de imperator, dar şi lunile Iulie şi August care repară calendarul roman. Observăm că lunile care urmează erau cele din calendarul cu 10 luni. Septembrie - şapte, Octombrie - opt, Noiembrie nouă şi Decembrie - zece.

Finalul cărţi se ocupă de împăraţii romani cu accent pe domnia lui Octavian Augustus care îl învinge pe Marcus Antonius. După perioada împăraţilor răi cu Nero, sau Caligula, apare perioada împăraţilor buni a lui Traian, cuceritorul Daciei, părinte spiritual al poporului român.

Este o carte amplă de 614 pagini în versiunea engleză şi merită citită de iubitorii de istorie.