Mike,
prietenul meu londonez mi-a descris actualitatea britanică ocazionată de marşul
ANTI BREXIT de la Londra de ieri.
Aşa
că m-am decis să-l public pe propriul meu blog!
Draga
Joe,
Am participat la marşul anti-Brexit de ieri de la Londra si
trebuie sa spun ca a fost o experienţa cu totul extraordinară.
Dar să-ţi dau ceva detalii, pe care le poţi folosi cum doreşti.
Marşul a pornit din Park Lane (lângă Hyde Park, unde este loc
pentru a se putea aduna o mare masa de oameni), a mers pe strada
Piccadilly, pe lângă staţia de metrou Green Park (pe care cred ca o ştii,
caci se coboară acolo pentru Buckingham Palace), apoi pe St James's
Street, Pall Mall şi, prin Trafalgar Square, luând-o pe Whitehall (strada cu
ministerele), trecând pe lângă 10 Downing Street (sediul primului ministru), si
afluind in Parliament Square (Piaţa Parlamentului, la poalele lui Big Ben si in
jurul statuii
lui Churchill) pentru un mare meeting, cu participarea
primarului Londrei, a multor parlamentari si euro-parlamentari din toate
partidele mai mari si a multor celebrităţi de toate tipurile.
Eu m-am alăturat marşului începând din Trafalgar Square,
lipindu-mi şi eu in piept stickerul galben - mică bucăţică de hârtie pe care o
purtau aproape toţi participanţii şi pe care scria "Bollocks to Brexit". Cuvântul înseamnă la origine
"testicule", dar sensul s-a schimbat cu timpul, astfel că ce scria pe
sticker înseamnă "prostia asta de
brexit", sau "tâmpenia de
brexit".
După ce am ajuns la Parlament, am revenit puţin pe traseu, găsind
un loc de unde am putut observa mulţimea enormă care s-a scurs timp de patru
ore pe traseul spre piata Parlamentului.
Atmosfera era un amestec de mânie şi indignare, temperate de
umor englezesc. Pe multe pancarte se afirma ca Brexit-ul va distruge economia
Marii Britanii, ca e rău pentru sistemul naţional de sănătate, pentru sistemul
de învăţământ si cercetare, pentru protejarea mediului etc. Dar totodată,
ca sa vorbim de umor, pe multe pancarte apăreau mutrele caricaturizate ale lui
Farage, Boris Johnson si ale altora care au facut campanie pentru Brexit,
împreuna cu texte de genul "Să nu-i lăsăm pe clovnii ăştia sa ne distrugă
ţara", "Fromage (brânză pe
franţuzeşte n.m.), nu Farage", "Mincinoşilor, ne-aţi răpit
viitorul, semnat tineretul anti-brexit", "Guvernul incompetent ne-a
băgat în Brex-shit", Poporul, nu nişte maimuţe trebuie sa decidă -
vrem un nou vot!".
De fapt acesta din urmă era principalul obiectiv al marşului,
amintit mereu in diferite feluri şi pe pancarte şi în sloganurile scandate
de mulţime: un nou vot pentru
electoratul britanic asupra chestiunii brexit.
Aici însă opiniile nu sunt chiar la unison: unii, cei mai
mulţi dintre participanţi, ar dori un nou referendum care ar putea chiar decide anularea
brexit-ului (căci sondajele de
opinie arată acum o majoritate de câteva procente anti-brexit); altii sunt mai
puţin ambiţiosi, sau îşi fac alte calcule si cer doar un vot asupra acordului
de brexit pe care l-ar încheia guvernul conservator cu Uniunea Europeana -
socoteala e ca un vot negativ ar duce la căderea guvernului, alegeri
anticipate si venirea la putere a laburiştilor, care ar negocia altceva cu
UE (eventual cu rămânerea măcar in uniunea vamală, sau în piaţa unica
europeana); şi in fine alţii, conservatori care considera acordul propus
de premierul Theresa May ca "prea pro-european si înfeudând ţara Uniunii
Europene", vor si ei un vot in urma căruia sa cadă Theresa May, ca sa vina
un dur pro-brexit în locul ei si "sa descătuşeze definitiv Regatul Unit
etc. etc.".
Premierul britanic declarase deja cu ceva timp in urma ca
este exclus sa aibă loc un nou referendum care ar putea anula brexit-ul.
Ea susţine ca ar fi nedemocratic sa negi astfel voinţa exprimata de popor. Alţii
zic că e cu totul nedemocratic altceva, adică sa negi dreptul
electoratului de a se răzgândi si in aceasta chestiune la fel cum se poate răzgândi,
in alegerile parlamentare, asupra culorii politice a celor care sa-i
conducă.. Potrivit analiştilor politici, este extrem de improbabil sa fie
convocat un referendum care sa poată anula brexit-ul. Nu exista voinţa politică
în acest sens nici la conducerea partidului conservator, nici la conducerea
partidului laburist, unde Jeremy Corbyn este el însuşi un euro-sceptic, de pe
poziţii foarte de stânga, in cazul lui.
Vor exista oare efecte reale ale acestui uriaş marş, la care
au participat, potrivit BBC, peste 600 de mii de oameni? Rămâne de văzut.
