Brexit - o viziune londoneză

Mike, prietenul meu londonez mi-a descris actualitatea britanică ocazionată de marşul ANTI BREXIT de la Londra de ieri. 

Aşa că m-am decis să-l public pe propriul meu blog!

Draga Joe,

Am participat la marşul anti-Brexit de ieri de la Londra si trebuie sa spun ca a fost o experienţa cu totul extraordinară. 

Dar să-ţi dau ceva detalii, pe care le poţi folosi cum doreşti.  

Marşul a pornit din Park Lane (lângă Hyde Park, unde este loc pentru a se putea aduna o mare masa de oameni), a mers pe strada Piccadilly, pe lângă staţia de metrou Green Park (pe care cred ca o ştii, caci  se coboară acolo pentru Buckingham Palace), apoi pe St James's Street, Pall Mall şi, prin Trafalgar Square, luând-o pe Whitehall (strada cu ministerele), trecând pe lângă 10 Downing Street (sediul primului ministru), si afluind in Parliament Square (Piaţa Parlamentului, la poalele lui Big Ben si in jurul statuii 

lui Churchill) pentru un mare meeting, cu participarea primarului Londrei, a multor parlamentari si euro-parlamentari din toate partidele mai mari si a multor celebrităţi de toate tipurile.

Eu m-am alăturat marşului începând din Trafalgar Square, lipindu-mi şi eu in piept stickerul galben - mică bucăţică de hârtie pe care o purtau aproape toţi participanţii şi pe care scria "Bollocks to Brexit". Cuvântul înseamnă la origine "testicule", dar sensul s-a schimbat cu timpul, astfel că ce scria pe sticker înseamnă "prostia asta de brexit", sau "tâmpenia de brexit". 

După ce am ajuns la Parlament, am revenit puţin pe traseu, găsind un loc de unde am putut observa mulţimea enormă care s-a scurs timp de patru ore pe traseul spre piata Parlamentului. 

Atmosfera era un amestec de mânie şi indignare, temperate de umor englezesc. Pe multe pancarte se afirma ca Brexit-ul va distruge economia Marii Britanii, ca e rău pentru sistemul naţional de sănătate, pentru sistemul de învăţământ si cercetare, pentru protejarea mediului etc. Dar totodată, ca sa vorbim de umor, pe multe pancarte apăreau mutrele caricaturizate ale lui Farage, Boris Johnson si ale altora care au facut campanie pentru Brexit, împreuna cu texte de genul "Să nu-i lăsăm pe clovnii ăştia sa ne distrugă ţara", "Fromage (brânză pe franţuzeşte n.m.), nu Farage", "Mincinoşilor, ne-aţi răpit viitorul, semnat tineretul anti-brexit", "Guvernul incompetent ne-a băgat în Brex-shit", Poporul, nu nişte maimuţe trebuie sa decidă - vrem un nou vot!".

De fapt acesta din urmă era principalul obiectiv al marşului, amintit mereu in diferite feluri şi pe pancarte şi în sloganurile scandate de mulţime: un nou vot pentru electoratul britanic asupra chestiunii brexit. 

Aici însă opiniile nu sunt chiar la unison: unii, cei mai mulţi dintre participanţi, ar dori un nou referendum care ar putea chiar decide anularea brexit-ului (căci sondajele de opinie arată acum o majoritate de câteva procente anti-brexit); altii sunt mai puţin ambiţiosi, sau îşi fac alte calcule si cer doar un vot asupra acordului de brexit pe care l-ar încheia guvernul conservator cu Uniunea Europeana - socoteala e ca un vot negativ ar duce la căderea guvernului, alegeri anticipate si venirea la putere a laburiştilor, care ar negocia altceva cu UE (eventual cu rămânerea măcar in uniunea vamală, sau în piaţa unica europeana); şi in fine alţii, conservatori care  considera acordul propus de premierul Theresa May ca "prea pro-european si înfeudând ţara Uniunii Europene", vor si ei un vot in urma căruia sa cadă Theresa May, ca sa vina un dur pro-brexit în locul ei si "sa descătuşeze definitiv Regatul Unit etc. etc.".

Premierul britanic declarase deja cu ceva timp in urma ca este exclus sa aibă loc un nou referendum care ar putea anula brexit-ul. Ea susţine ca ar fi nedemocratic sa negi astfel voinţa exprimata de popor. Alţii zic că e cu totul nedemocratic altceva, adică sa negi dreptul electoratului de a se răzgândi si in aceasta chestiune la fel cum se poate răzgândi, in alegerile parlamentare, asupra culorii politice a celor care sa-i conducă.. Potrivit analiştilor politici, este extrem de improbabil sa fie convocat un referendum care sa poată anula brexit-ul. Nu exista voinţa politică în acest sens nici la conducerea partidului conservator, nici la conducerea partidului laburist, unde Jeremy Corbyn este el însuşi un euro-sceptic, de pe poziţii foarte de stânga, in cazul lui.  

Vor exista oare efecte reale ale acestui uriaş marş, la care au participat, potrivit BBC, peste 600 de mii de oameni? Rămâne de văzut.