Jurnal olimpic de început de august

A început Olimpiada la Tokio, noi am cam luat medaliile pe care le puteam, câștiga, argint la spadă cu Ana Maria Popescu, la fetele de la 2 vâsle, Bodnar și Radiș au luat aurul și am mai luat la canotaj încă două medalii de argint.

Astea sunt cam toate medaliile pe care le puteam lua. Sportul românesc a decăzut. Am participat la Olimipada la fotbal după 57 de ani și ne-am făcut de râs, am luat bătaie de la Corea de Sud cu 4-0 și am făcut egal cu Noua Zeelandă, dacă era la rugby mai zic dar la fotbal? Marea echipă coreană a luat apoi o mamă de bătalie de la Mexic cu 6-3, ce mi-a amintit de cealaltă Coree, de Nord care a fost învinsă în 1966 de Portugalia tot cu 6-3, după ce condusese cu 3-0! 

Fotbalul românesc este la cota cea mai de jos. Dacă CFR a trecut surprinzător de greu de o echipă din Gibraltar în calificările de Champions League, celelalte echipe românești au fost retrogradate la Confederation Cup și s-au făcut de cacao, fiind eliminate de echipe din Kazahstan, FCSB, Craiova de o echipă din Albania, și Sepsi de una din Slovacia. Ăsta este prețul pe care-l plătim pentru că avem șefi și patroni corupți în fotbal. Mă întreb cum îl mai caută pe cineva pe Becali, omul care a îngropat Steaua, cu pretențiile lui de antrenor prost și fudul?

Am terminat o carte care m-a pasionat extrem, O istorie a Bibliei de John Barton. Este o carte pentru toți, care are și o perspectivă istorică și despre esența acestei cărți. Iudaismul și creștinismul se înrudesc pentru că împart o parte din Biblie, anume Vechiul Testament, creștinii adăugând Noul Testament. Am să dezvotl ulterior învpățămintele acestei cărți. Pe tema ei am avut o polemoică cu un predicator neoprotestant.

Secolul XX a însemnat cele două teribile isme care au generat orori, genocid și moarte.

Comunismul prin Lenin și Stalin a provocat un teribil șir de distrugeri umane, împușcând și exterminând pe toți ce păreau să se opună comunismului: burghezi, kulaci-chiaburi, a provocat foametea din Ucraina, omorând 3 milioane de oameni.  Apoi au urmat epurările care aproape au distrus elitele partidului comunist în 37-38, din cauza nebuniei lui Stalin. Mai apoi au început după cel de-al Doilea Război Mondial experimentele criminale ale lui Mao în China. Care nu se dezminte nici acum, când a devenit a doua mare putere ecponomică și care recurge la represiuni împotriva celor care contestă regimul.

Pe de altă parte nazimul și fascismul a început vânătoarea și exterminarea evreilor, provocând Holocaustul peste tot unde acestă pecingine s-a întins. Și România a făcut parte din această crimă prin Pogromul de la Iași și lagărele din Transnistria. Oamenii erau vânați doar pentru că erau evrei. 

Dar se pare că unii azi n-au învățat nimic din această lecție teribilă. Din când în când istoria ne explodează în față. Nu mai departe de acum câteva zile a fost comemorat Paulescu pentru descoperirea insulinei. Au apărut voci care cer public demiterea Irinei Cajal, fiica medicului Nicoale Cajal și de etnie evreiască pentru că a participat la această comemorare. Paulescu în afară de activitatea sa de medic și cercetător a fost un antisemit dement. Se pare că unii nu sunt în stare să facă distincția între cercetările lui Paulescu și activitatea lui de antisemit. Un Peter Manu de la New York îi neagă aceste merite scriind în engleză!? în comentariile la un articol al lui Gabriel Andreescu. De parcă în engleză ar fi mai convingător? Se pare că unora li se întunecă mintea din cauza partizanatelor. Nu mai departe ce se întâmplă în SUA pe stânga cu BLM și cancel culture, dărâmarea statuilor, inclusiv al lui Columb și pe cealaltă extremă dreaptă cu conspirațiile trumpiste. 

La noi în problemă avem pe toți marii intelectuali cu trecut deocheat, Eliade, Cioran, Noica cu simpatii legionare. Sau Vintilă Horia câștigător al Premiului Goncourt cu Dumnezeu s-a născut în exil, vânat de guvernul comunist și obligat să renunțe la premiu. Unul din vânătorii acestor personalități cu trecut deochiat este Alexandru Florian, fost activist comunist și ajuns mahăr la Institutul Wiesel. De parcă trecutul lui deochiat nu contează, sunt vânați toți cei de dreapta, dar cei care au fost parte a regimului comunist cred că sunt exonerați de crimele care au exterminat elita românească interbelică. Ar trebui să fie mai prudent.

Unii sar în sus că lumea se revoltă când se inaugurează monument lui Marx la Trier, unde a fost prezent și fostul șef al UE, Junker. Sau busturi cu Lenin și Mao. Ce s-ar întâmpla dacă s-ar inagura statui cu Hitler, sau Antonescu la noi. Prin Ungaria încă este mitul lui Horty, acceptabil pentru Orban Viktor. 

Destul cu politica, liberalii se iau de păr la Timișoara pe motiv de repetare ale alegerilor, Cîțu se detașează, mă așteptam ca Orban să fie mai prudent, nu este și poate suporta consecințele.

Pescărelile mele au fost niște eșecuri în serie, niciun pește din Argeș nu este atras de momelile mele. Să mai aștept!

Jurnal de pescăreală

Săptămâna ce a trecut a fost plină de aventuri pescărești nereușite. 

Vineri 15 iulie m-am dus în parc la debarcader pe malul Argeșului după răpitor. O dimineață fără trăsături, știucile și șalăii erau în vacanță, în Grecia oare?

Luni am mers La Firel, balta de la Suseni. Nici Cătălin D. nu mai fusese acol, iar eu i-am zis să ne luăm după GPS care ne-a trimis pe hârtoape. La plecare am întrebat cum să ajungem spre Costești și am descoperit o șosea asfaltată Costești - Rociu care făcea joncțiunea cu porțiunea asfaltată spre Suseni pe care am venit. Simplu, dar GPS te bagă prin toate hârtoapele. 

La baltă ne-am așezat pe partea stângă, nu pe dreapta, ca anul trecut. Apa era cu un metru cel puțin mai sus! Ne-am așezat unde pescuiseră noaptea niște pescari, prinseseră doar carași. Eu mi-am pus în funcțiune undița cu plută ca să mai prind ceva dacă nu trag la crap. Și crapul n-a tras! Am prins un ciortănel de vreo 200 de grame la plută, de mi s-a rupt undița pe care am schimbat-o cu una nouă acasă.

Joi am plecat cu Mitică O. la balta Drumul Sticlelor de la Ștefănești. O baltă abandonată, cum s-a văzut, nu au mai populat-o și n-am prins  decât un cărășel pricăjit. 

Slab sezonul de pescuit!

Postarea Desțărănizarea României a stârnit interesul unei prietene care a făcut o observație interesantă asupra pozei pe care am afișat-o. Copiii au toți picioarele goale! Asta mi-a amintit pozele interbelice unde cam toți negustorii pe picior, olteni, etc sunt în picioarele goale. Nu purtau nici măcar faimoșii gumari, cred că sunt un câștig comunist. Totuși din interbelic rămân faimoșii bocanci Mociornița. Și eu în copilărie la țară umblam în picioarele goale, mai ales că mergând la pescuit nu aveam nevoie. Seara după ce mergeam cu vacile pe deal în satul patern mă străduiam să-mi scot țepii din talpă. Prietena mea spunea că cineva care călătorește des în Germania i-a zis că pe români îi depistează după încălțămintea de proastă calitate. Și eu mi-am amintit că aveam încălțăminte de foarte proastă calitate. În curtea unde stăteam era un cizmar care lucra la SOVROM și care mi-a făcut prima pereche de pantofi, pe la 12-13 ani. Pentru că se pricepea la cizme pantofii au fost nereușiți și mie îmi creștea și piciorul. Uitându-mă la o poză din ultima clasă de liceu, a XI-a mi-am reamintit de pantofii care-i purtam de foarte proastă calitate. În studenție prin anul IV am avut o pereche ce pantofi cu catarame, cu înlocuitori și care împreună cu ciorapii de supraelastic îmi fierbeau picioarele și îmi puțeau îngrozitor vara, și mi-era frig iarna. Greu găsem pantofi de calitate. Mi-am făcut pantofi de comandă la însurătoare pe la sfârșitul anilor 80, dar și ăștia s-au dovedit că erau făcuți de fabricanți de cizme, nu de pantofi. În epocă erau pantofi de piele, de calitate, împletiții, făcuți din șuvițe de piele, apanajul securiștilor și a politrucilor. Observam că acești pantofi se mulau pe monturile acestor foști argați ajunși, care umblaseră în picioarele goale până să ajungă mahări.  Chiar azi am văzut pe Strada Mare pe cineva cu pantofi împletiți, vechi de pe vremea ailaltă! După 90 parcă am mai găsit ceva pantofi mai buni și ciorapi buni de bumbac. Dar am pățit-o la Viena având niște blugi americani purtați foarte mult care mi-au crăpat atunci, român rupt în cur, cum zicea Cristoiu. Dar nu a fost suficient. Aveam niște falși adidași chinezești cărora le-a crăpat tocul și a trebuit să bag niște hârtii, ziare ca să pot merge cu ei. Totuși la începutul anilor 2000 mi-am luat niște pantofi tip Oxford, cu modele care i-am purtat intens și erau foarte comozi, i-am și reparat la un meșter și îi port toamna. Dar cum se observă lumea nu mai poartă pantofi, ci încălțăminte sport. Tinerii sunt în acest trend, și eu port doar pantofi sport, nemaiavând obligații profesionale. Am un nepot care are cel puțin 20 de perechi de pantofi Nike. Și eu am vreo 6 perechi, unele luate de afară SUA, Elveția, care m-au ținut mult, unii îi port și azi. Inclusiv marile firme de fashion fac acum pantofi sport. 

Destul despre picioare! În politică se intensifică concurența dintre Cîțu și Orban.A apărut un document cu antet de la guvern, care încuraja pe suporterii lui Cîțu din guvern să iasă public și Orban și PSD au sărit în sus că se folosesc resursele guvernului. Pe vremea lui Năstase și Ponta, sau mai ales pe vremea Băsescului aceste acțiuni erau pe banii țării și nu sărea nimeni în sus. Cîțu a negat orice implicare și autoarea documentului și-a dat demisia. Oricum prima șansă aparține lui Cîțu. Mercenarii pesediști din presă, gen același Cristoiu urlă din toți bojocii contra lui. Pentru ei, cât și pentru martorii USR Orban este foarte potrivit, pentru că PNL se va duce la vale.

Vremea a fost foarte caldă, dar în această săptămână au fost furtuni. Catastrofa s-a produs în Germania, care s-a trezit cu ploi diluviene și șuvoaie care au distrus orașe și au murit oameni. În Columbia Britanică se produc incendii catastrofale de păduri. Sunt modificări climatice globale. 

În final sper ca aventurile pescuit să producă și trofee!