De ce devii progresist

Ca răspuns la unele reacții privind postarea privind felul în care devii comunist am să încerc să dezleg și această problemă.

Sursa principal pentru aceste considerații a fost furnizată de Mihai Vasilescu. Trăitor la Londra, el este mai familiarizat cu aceste mișcării care au luat avânt în SUA, dar se manifestă și în Anglia, unde la începutul meciurilor de fotbal, jucătorii îngenunchează în sprijinul mișcării identitare ale negrilor. 

Mihai Vasilescu mi-a explicat că aceste mișcări care sunt foarte vehemente după moartea lui George Floyd, sau după mișcarea mee too, de tip extrem feminist. 

Sursa acestor mișcări este ideologia marxistă care bântuie în mediul universitar american, dar și izvorăște și din elemente ale ideologiei creștine protestante, predestinarea, și altele. 

Ele se manifestau mai demult în mediul universitar american, pe vremea când se mai găseau fraieri să creadă în comunism. Falimentul comunismului european de după 1989 a însemnat și dislocări și reevaluări în mediile marxiste.

În America până de curând domina visul american, că toți au șanse egale, că toți sunt americani proveniți din amestecul social cultural melting pot. Ei bine, aceste ideologii și mișcări au fost preluate și promovate de către ideologii universitari marxiști. De are succes ideologia marxistă în universitate? Din cauza mediocrității. Mulți profesori sunt mediocri și la fel majoritatea studenților. Probabil că doar în cele de top selecția fiind mai riguroasă, marxismul universitar nu este prevalent, dar nu sunt sigur.

Și acești ideologi au cultivat toate aceste mișcări, ideologii care în loc să promoveze melting pot-ul american cultivă deosebirile. Așa au apărut corectitudinea politică, feminismul extremist al mee too din mediul cinematografic hollywoodian, cu multă ipocrizie privind hărțuirile sexuale. Dar cea mai vehementă este Black Lives Matter, care are ca erou un infractor drogat care moare la o acțiune dură a poliției. Cred că ipocrizia atinge noi culmi, ce distanță față de mișcarea de afirmare a negrilor inițiată de Martin Luther King. În plus datorită unor specificități religioase se cultivă între albi un sentiment de vinovăție față de nenorocirile suferite de sclavi. Așa că s-a ajuns la dărâmarea unor statui ale unor lideri confederați, susținători ai sclaviei, dar culmea stupidității dărâmarea statuii lui Lincoln cel care eliberează pe negri din sclavie, sau a lui Columb. Păi dacă Columb nu descoperea America, mai trăiau azi în America negri, luați sclavi de negustori de la regișorii africani. Păi cei care au rămas în Africa ce statut au și ce nivel de trai comparabil cu cei din America? Sclavagismul a fost o pată pe obrazul Americii, dar negrii se bucură azi de toate drepturile și nu cred că trebuie să capete un statut social aparte pentru suferințele trecute. 

Din toate astea a rezultat și woke și cancel culture care ostracizează pe toți cei care îndrăznesc să discute fără prejudecăți aceste probleme.  Ca reacție la aceste extremisme au fost scrisori de protest a unor oameni de stânga din America, notabil Noam Chomsky, care protestează  la aceste noi vânători de vrăjitoare în mediul intelectual american.

De prostia progresistă s-au molipsit și tineri intelectuali români care se declară marxiști, o obscenitate după 5 decenii de comunism marxist, stalinist, dejist, și mai ales ceaușist!  Ba în USR PLUS se propagă aceste idei ca politici în Parlament. Și am văzut derapaje de tipul lui Iulian Bulai, crescut în mediul catolic și devenit un negaționist și un anti-creștin.

Concluzie!

Trebuie să fii prost să devii progresist, propagând aceste deformații culturale și sociale. Ești tot un fel de comunism, dar parcă mai prost, că pe vremea comunismului o făceai din interes și sub presiune și represalii, pe când acum nu te mai obligă nimeni!

PS 

La Poema Română a lui Enescu în timpul prezentării finale a Imnului Regal al României n-am văzut spectatori care se ridică la intonarea lui! Vai de spectatori!

Jurnal intempestiv

Scriu intempestiv acest jurnal marți, nu ca de obicei, pe la sfârșitul săptămânii, weekend, cum este mai nou la vorbitorii de romgleză.

Ieri am înregistrat o premieră pescărească, am capturat primul șalău, strapazan mai mititel pe râul Argeș. Aveam la mine cărășei de la un magazin ca momeală și am ajuns dimineața devreme în parc la debarcader unde îmi încerc norocul de obicei. Merg echipat cu vreo 5 bețe și trebuie să muncesc să le poziționez. Prima lansetă o pun paralel cu malul la vreo 10 metri. Sunt niște suporți metalici pe care le așez. 

Lucram la lansete și apare ca de obicei amicul de la spații verzi, care este și el pescar pârât. El a observat că-mi trăgea, la prima lansetă și apoi am preluat și am scos micul șalău, primul prins pe Argeș! Apoi am mai avut tentative dar fără succes. 

Eu, Mihai Vasilescu, Nelu Mușetoiu și Mihai Marinescu

Azi am avut o întâlnire cu Mihai Vasilescu, care se pregătește pentru revenirea la Brexit. La un pahar de vorbă am avut mai mulți prieteni. A venit Mitică Dobrea, omul care a făcut prima criticitate la Cernavoda Unitatea 1 în 1997. Nu prea era în formă, are probleme, dar s-a bucurat să-l revadă pe Mihai. Era însoțit de Mihai Marinescu, A mai venit și colegul Florin Păroiu împreună cu fiul, care voia neapărat să-l revadă pe Mihai. Mai erau prezenți cei obișnuiți la terasa de la benzinărie, Iulian Țecu și Radu Vișinescu și Nelu Mușetoiu. A fost plăcut, am vorbit vrute și nevrute.

Mai multe chestii culturale acum.

Din ultima Dilema veche n-am reținut decât o poveste cu N. Steinhardt. Mihai V. zicea și el că a cam scăzut calitativ, eu nu mai am motive de polemici.

Revenind la Steinhardt, Mirodan, dramaturgul emigrat în Israel a realizat un Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română. Așa că trimis cererea pentru a o notă autobiografică lui Steinhardt. După cum se știe, după pușcăria comunistă, Steinhardt s-a convertit la ortodoxia și era călugăr la Rohia. Acest mizerabil de Mirodan a avut obrăznicia să alăture o epigramă a lui Speranția care zicea așa:

Un ovrei se botezase/ Și din Ițic și-a spus Stan/ Se schimbase doar pe nume/ Dar încolo tot jidan. 

Dar  Steinhardt nu i-a rămas dator și i-a răspuns tot cu o epigramă unde l-a pus la punct pe mizerabil:

N-a fi jidanul botezat/ Chiar un român adevărat,/ Dar nici transfugul comunist/ Nu-i autentic sionist.

Corectă punere la punct!

Am citit un interviu din România Literară luat scriitorului maghiar din România, Vida Gabor . Interesant este că în Ungaria se ține cont încă de ce spun scriitorii. În România statului a decăzut și acum se citesc mai mult între ei. Vida Gabor spunea că problemele cu analfabetismul funcțional este la fel și în Ungaria, el mai spunea că și din Ungaria au emigrat, doar tinerii capabili și inteligenți. De parcă din România nu-l la fel. Este adevărat că la noi au plecat masiv la muncă în Occident, mulți cu calificare mai slabă, care nu mai găsesc de lucru aici la noi. Unite că s-au mai schimbat lucrurile și economia românească are mare nevoie de mână de lucru și apelăm la străini. S-a întâmplat la o covrigărie din Pitești să fiu servit de un srilankez, care vorbea românește fără accent. În schimb neamurile lor, țiganii preferă să cerșească!

În numărul trecut al României Literare un colaj ce opinii despre vârsta lăuntrică și cum o resimt scriitorii. Eu  nu am avut probleme serioase de sănătate cu înaintarea în vârstă, doar incidentele cu șoferii cretini care au vrut să mă calce pe trecerea de pietoni și am scăpat. Doar reumatismele vârstei care se tot mută pe la picioare, mai ales pe talpă care mă deranjează la plimbările în parc. Scriitorii cred cam toți că sunt mai tineri. Dacă nu au vreo boală așa își fac iluzii.

Mai zicea bine cineva că pe vremuri, poligloții vorbea franceză și germană, acum sunt doar vorbitori de engleză. Recunosc că și eu sunt anglofil, am ratat în copilărie franceza, citesc un ziar franțuzesc și texte simple, nu Cioran.

Cât de spre germană, în 1990 am, ajuns în Occident în încă Germania de Vest și nu înțelegeam nimic. Am făcut niște eforturi să învăț niște rudimente și m-am dat mare în Boeingul 747 care venea în 95 de al New York spre Frankfurt pe Main cu stewardul, care când și-a auzit cuvinte în limba lui maternă a devenit foarte amabil și mi-a dat supliment de bere. Asta spre deosebire de nazista de la ghișeul Lufthansa care ne-a dat bilete mie și colegului pe ultimul rând lângă coada avionului, când avionul era pe jumătate gol. Când abordezi germanii în propria limbă chiar și câteva amabilități se luminează la față, că nu i-ai abordat pe englezește. E o mândrie pentru ei să le vorbești limba, ei care au frustrări că nu mai sunt ce au fost.  Sunt totuși primii din Europa, dar toți vorbesc englezește. Au noroc cu noi că președintele e sas și în afară de Austria și eventual Elveția mai e un înalt oficial european care le vorbește limba. 

Și că veni vorba de Iohannis, presa pluseristă l-a umplut de lături pe Iohannis. Tupeistul Cioloș o minte pe Ursula von der Leyen că este Ok cu coaliția, de parcă ea n-ar ști cum stau lucrurile la noi. 

Și Cristoiu remarca ipocrizia celor de la USRPLUS, interpelând-o pe cunoscuta Chichirău care hărțuia pe pesediști și acum zice că fac bine dacă vor să-l răstoarne pe Cîțu.

Singura chestie simpatică politică a fost caricatura lui Ion Barbu din Dilema veche unde e o pisică plină de cuie și cu cu explicația: Cuie Mîțu!

Iaca am vorbit și despre politică, promisesem că o vreme nu mă mai pronunț!

Intempestiv, seara, când a început să ne mureze eu și Mușetoiu am fugit la bere la cârciumă. Acolo de cine dau? De Dan Costineanu, coleg mai mic de liceu, venit cu treburi la Pitești. A se vedea pe Facebook

 A început UEFA Champions League cu meciuri tari, chiar acum mă uit la Barcelona - Bayern. Unii nu uită coșmarul de anul trecut, acel 8-2 pentru Bayern!