De 10 Mai

De fiecare 10 Mai mă încearcă frustrarea că nu sărbătorim Ziua Națională a României. Pentru că Iliescu și ciracii lui au impus 1 Decembrie zi națională, creând și probleme cu concetățenii maghiari. 1 Decembrie a fost ziua în care s-a finalizat proiectul României Mari acum 105 ani. Însă ziua națională a României trebuie să fie Ziua Independenței Naționale, când pe harta lumii a apărut un stat independent nou: ROMÂNIA! Între timp Iliescu s-a aranjat cu Casa Regală a României, retrocedând bunurile care-i aparțineau, dar pe noi românii ne-au lăsat săraci de Ziua Națională. Puteau face acești indivizi după 2000, când era clar că monarhia nu mai este o prioritate românească. Într-adevăr Ziua Independenței Naționale corespunde cu ziua când Regele Carol I a devenit domnitor al României în 1866 și când aceasta s-a declarat Regat în 1881. Regele Carol I și Regele Ferdinand au merite incontestabile în istoria României și acestea trebuie subliniate, dar Ziua Națională este ziua Independenței, cum este în America. În plus este în plină primăvară, nu iarna ca 1 Decembrie,

Ziua de 8 mai nu mai este ziua înființării PCR, eu mi-aduc bine aminte de această zi din vremea studenției când s-au aniversat 50 de ani, acum este Ziua Victoriei împotriva nazismului. Inclusiv Ucraina o serbează. Doar Rusia a rămas pe logica lui Stalin, adică pe 9 mai, când comuniștii români parșivi mutaseră Independența Națională. Rusia ar trebui exclusă de la ONU, ca stat agresor. Așa era la Liga Națiunilor în interbelic!

Întâmplarea face că în proximitatea acestei zile s-a produs încoronarea Regelui Charles al III-lea, rege al Marii Britanii și al unor țări din Commonwealth. Regele Charles este un prieten al României, este îndrăgostit de peisajul românesc și este proprietar de case în România. El se înrudește foarte bine și cu Casa Regală a României. Monarhia constituțională este cea mai stabilă formă de stat, dovedită de istoria și prezentul Europei. Republica este logică în SUA și în Franța ca produs al Revoluției. 

Am văzut un film care mi-a rămas la inimă. Se numește Guy Ritchie's Covenant. Aș traduce titlul prin Legământ! De ce pentru că este despre datorie, onoare și legământ!  Sergentul John Kinley (Jake Gylenhall) își pierde într-un atentat interpretul afgan. Îi este repartizat un nou interpret Ahmed ( Dar Salim). Cu el erg într-o zonă unde descoperă o fabrică de explozivi. Talibanii reacționează și salvatorii americani din elicoptere sosesc pre a târziu, ca Kinley și Ahmed să fie salvați. Rătăcesc prin munți și Kinley este rănit. Ahmed fabrică o targă și îl duce prin munți pe John. Mai folosește și o Toyota cu banii lui John și apoi un căruț cu care ajunge în fine lângă o bază americană. Ahmed omoară talibani care sunt pe cale să îl depisteze pe John. John este salvat și se întoarce acasă. Începe să facă demersuri pentru viză pentru Ahmed și familia lui soție și copil mic, dar se izbește de birocrație. Apelează la un colonel căruia i-a salvat viața și obține actele. Se întoarce în Afganistan să-l caute pe Ahmed, care se ascunde de talibani. Ia contact cu o echipă de contractori și îl găsește pe Ahmed. Sub un alias,  contractorii află cine este de fapt John și Ahmed și sunt impresionați, sunt o legendă în Afganistan. Așa  că intervin în ultimul moment și îi salvează de talibani. Se pare că filmul se inspiră din fapte reale. Este tragic că talibanii îi vânează pe acești interpreți, trădători după ei. 

S-a terminat și serialul Rabbit/Hole, o producție despre manipulare prin inteligență artificială, cu Kiefer Sutherland în rolul John Weir. Este o producție complicată și plină de neprevăzut.

Am văzut și ultimul spectacol de la Filarmonică. Rondo Veneziano s-a intitulat spectacolul. Orchestra Filarmonicii Pitești condusă de concertmaestrul Mădălin Sandu a interpretat muzica din perioada Barocului. Nu au lipsit Haendel și Luly, dar și muzica modernă inspirată din preclasici.

A început a XXVI-a Ediție a Festivalului Teatrului de Studio la Sala Liviu Ciulei a Teatrului Alexandru Davila Pitești.

Am urmărit o piesă pusă în scenă de Thomas Ciulei, fiul regizorului, De trei ori viață, plictisitoare și piesa În plină glorie. Ultima este o producție a Teatrului Național Sterija din Vârșeț, Serbia. Este producția secției române, cu actori frumoși și talentați, vorbind o limbă română impecabilă.

După 1 Mai

A trecut și 1 Mai! De fiecare dată se transmite cântecul de 1 Mai compus de Ciprian Porumbescu.  Din păcate versurile originale nu le-am mai găsit scormonind internetul, au rămas versurile unei individe rescrise de ea prin 19416 cu 1 Mai muncitoresc.  

Amintirile mele despre 1 Mai sunt de prin liceu când încă defilam la această sărbătoare. Era frumos afară și castanii de pe Bulevardul Independenței din Ploiești erau înfloriți cu splendidele candelabre albe. Tribuna se afla la primul rond dinspre centru, nu departe de unde locuiam. Nu mică mi-a fost mirarea când a defilat liceul meu I L Caragiale, când la difuzoare printre elevii fruntași menționați se afla și fiul cel mic al mahărului regiunii Ploiești care mi-era coleg de promoție, un ilustru anonim mediocru. Așa erau vremurile. Mai țin minte că bonus se vindeau crenvurști cu muștar și bere. Crenvurștii erau mai ușor de făcut, era un cazan mare în care erau pus la fiert și nu era nevoie de grătare pentru mici cum este obișnuit acum. Se mai mergea la iarbă verde la Lacul Snagov unde erai avertizat să nu faci baie, erau ierburi care te puteau încurca și te înecai, cum s-a mai întâmplat. 

În memoria acestor evenimente ne-am strâns la sugestia lui Iulian la Nea Ilie. La Nea Ilie este o cârciumă cu grătar în apropiere de Podul de la Târgul din Vale în Pitești. au venit Radu Vișinescu, Mihai Taty, Cătălin Ducu și Mike Vasilescu londonezul. Am comandat mici și cartofi prăjiți cu brânză și am băut bere. A fost o zi frumoasă în perioada asta foarte rece pentru primăvară.

Că a venit vorba de Mihai Vasilescu, i-a apărut un articol despre progresism și iliberalism https://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-si-opinii/pe-ce-lume-traim/progresism-si-euroscepticism-2263444.html. El amintește că progresismul provine de la corifeii Școlii de la Frankfurt, germani refugiați în SUA în timpul lui Hitler. Ei erau oameni de stânga, marxiști. Între ei se distingea Herbert Marcuse. Acesta ca și ceilalți au ajuns la concluzia că muncitorii nu mai erau tentați de revoluție, că au devenit conservatori, cum se vede și din suporterii de azi ai lui Trump. Așa că ideea era că grupurile minoritare, rasiale, de gen trebuiau să preia lupta împotriva establishmentului capitalist. Marcuse scrisese prin anii 60 o carte numită Toeranța represivă care conținea aceste idei și în presa timpului din România era foarte bine văzut. Știau comuniștii ce știau, era de fapt ceea ce se numește azi neomarxism. 

S-a stins din viață Radu Cosașu, nașul revistei Dilema, azi Dilema veche. Și pe mine m-a nășit, publicîndu-mi vreo două texte, dar am ratat să-l cunosc personal. A fost un om admirabil. și pierderea lui a generat o unanimă expresie a regretelor. A fost un om de stânga pățit și interzis, dar a supraviețuit și ne-a bucurat cu cronicile lui sportive și cinematografice! Dumnezeu să-l aibă în pace!

Sâmbătă se va produce încoronarea lui Charles la treilea al Regatului Unit. Regele Charles este un prieten al României și este bine că acum a ajuns rege. Asta amintește că se apropie 10 Mai care are legături puternice cu monarhia română, dar și că este Ziua Independenței României, s-a renunțat la treaba cu 9 mai care este ce fapt Ziua Europei nu a serbării lui Putin și a victoriei bolșevice asupra Europei Centrale.

Au avut loc multe evenimente culturale.

Aș începe cu ziua de ieri 4 mai când la Biblioteca Județeană Dinicu Golescu a venit scriitorul Stelian Tănase să-și lanseze cartea Negustorul de antichități. Îl cunosc pe Stelian Tănase de când făceam politică la PAC și l-am lansat candidat în 1992 la alegerile de la Senat pe conu Alecu Paleologu. Stelian Tănase a spus că este influențat de scrierile lui Balzac și a lui Ferdinand Celine, mare romancier francez, antisemit și cu probleme în Franța, dar în ultimul timp reevaluat pentru scrisul său. Pentru roman Tănase s-a făcut negustor dee antichități la Muzeul Țăranului Român.

Sâmbătă am fost la Teatrul Victoriei să văd piesa Corpuri frumoase pusă în scenă de studentele de la UPIT Pitești. 

Miercuri a fost la Filarmonică Concertul filantropic aniversar al Rotary Club Pitești - 25 de ani de Rotary.

A participat orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Mădălin Sandu. Pe scenă au evoluat mai mulți artiști. A cântat mica violonistă de 14 ani Sofia Butaru Meditation de Massenet și Dansuri romînești de Bartok.A cântat și naista Gina Sandu Lonely Sheperd și le Grand Blond avec chaussure noir. A mai cântat și eleva Luana Toader cam fără voce și tenorul Alex Pîrvu student la UNMB careeste fără vedere, dar cu voce bună. M-a deranjat foarte tare o cuconița care a filmat tot timpul cu lanterna aprinsă, lucru care deranjează artiștii, poate cu excepția lui Alex!

Joi a fost concertul obișnuit. Concert la Filarmonica Pitești. Am audiat în prima parte a concertului Concertul pentru pian și orchestră nr 23 de Mozart. Solistă a fost pianista Andra Mărgineanu și a fost acompaniată de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Tiberiu Oprea. În partea a doua a concertului am audiat în interpretarea orchestrei conduse de Tiberiu Oprea Uvertura la Nunta lui Figaro și Dansuri ungare de Brahms.

Am văzut și un film vechi cu Jack Nicholson. Se numește Ultima misiune și este despre cum doi marinari sergenți, Budduski (Nicholson) și negrul Mulhall (Otis Young) trebuie să ducă la închisoarea din nord un deținut Meadows (Randy Quaid). Este într-un fel ceva care anunță Zbor deasupra unui cuib de cuci. Cei doi marinari îl duc spre pușcărie pe puștiul Meadows cu cu autobuzul Greyhound și cu trenul. Se opresc în Washington și la New Yor și se țin de beții, apoi la Boston îl duc la curve pe puștiul Meadows. Meadows va face 8 ani de pușcărie pentru mai nimic jaf la o cutia a milelor. Un trist film road movie!

Am început să citesc cartea de istorie Războiul care a creat Imperiul Roman de Barry Strauss. Strauss reușește să reînvie cu mult talent evenimente de demult.