Amintiri din comunism

Postarea mea săptămânală trebuia să se intituleze Moise, dar mesajele unui amic trăitor în străinătate m-au determinat să dau acest nume, legat oarecum și de un fenomen pe care l-am întâlnit pe Facebook, abundența de videoclipuri din anii comunismului înregistrate pentru jurnalul de actualități dispărut pe la începutul anilor 70 când televiziunea a făcut inutil acest mod de a reflecta realitatea.

Voi începe totuși cu Moise. Am găsit o cărticică cumpărată cu ziare pe la finalul anilor 90 aparținând unui teolog, biblist elvețian Thomas Romer. Care se intitulează Moise, omul care l-a întâlnit pe Dumnezeu. Moise este cumva situat în istorie pe la anii 1250 î. Cr. Numele său este de origine egipteană, cum arată numele faraonilor Tutmosis, Ramses și alții. Legendele relatate în Vechiul Testament spun că fiind fiu de evrei din Egipt a fost pus într-un coș și dat pe Nil unde a fost găsit și crescut de fiica faraonului. Ajuns un tânăr puternic intră în conflict cu autoritățile și se refugiază în Madian, în Peninsula Sinai. De acolo află de răutățile la care sunt supuși evreii și se duce și îi conduce în fuga din Egipt - Exodul care este și numele uneia din cărțile Pentateucului. Moise are revelația lui Dumnezeu unicul într-un tufiș care arde și apoi în Sinai în rătăcirile evreilor urcă pe munte de unde primește Tablele Legii înscrise în piatră de Dumnezeu. Moise este cel care desparte apele Mării Roșii ca evrei să scape de urmăritori și apoi să-i înece pe egipteni. El este fondatorul primei religii monoteiste. Din religia evreilor se trag celelalte două religii monoteiste: creștinismul și apoi islamul. Este interesant că atât Moise, cât și Mahomed erau oameni, doar Isus era Fiul lui Dumnezeu. Paștele care la evrei semnifică sărbătoarea Fugii din Egipt, la creștini este cea mai mare sărbătoare cea a Învierii!

Și acum să revin la subiectul principal acestei postări. După cum am spus abundă internetul de aceste videoclipuri care prezintă marile realizări ale comunismului, blocuri de locuit, noile hoteluri de pe litoral. Ba sunt unele mai vechi cu formarea întovărășirilor și gospodăriile agricole colective GAC, strămoașele CAP. Am văzut și un videoclip care este nerușinat și cinic, ciudatul jaf de la o sucursală a Băncii Naționale, comisă de mai mulți români de origine evreiască, subiect nici azi lămurit. Am amintiri de la hotelurile de pe litoral, camere modeste, care aveau igrasie, dar pentru mine atunci erau culmea eleganței, eram în occidentul României, situat în est la Marea Neagră, unde moravurile erau mai lejere. Am stat mulți ani la camping prin Neptun, și după mulți ani într-un camping la Sorrento în Italia, diferența ca de la cer la pământ, era plin de olandezi ți instalațiile sanitare străluceau și aveai apă caldă.  

Azi toți parcă au mintea spălată, au uitat cum ne transformau în animale ținând-ne la cozi infernale în care nu se dădea nimic. Ăsta era marele erou Ceaușescu care ne ținea în frig. Am văzut și un videoclip de prin 68 la Gara Basarab unde trenurile de navetiști semănau cu cele din India, cu oameni pe acoperișul vagoanelor.  La fel de bine scria și Sever Voinescu în Dilema veche despre filmul Liceenii. Probabil domnul Voinescu era de vârsta liceului când a apărut filmul. Și cum spune, nu există ceva mai fals decât acest film cu uteciști fruntași, ipocrit și fals. Dar uite că și colegii lui Voinescu îl privesc cu nostalgie, ca un reper mitic al adolescenței în comunism. Ceaușescu a mizat pe industrii falimentare care ne-au sărăcit și înfometat și unii își amintesc cu duioșie epoca. Și eu mă uit la ele, doar să-mi amintesc că eram tânăr, cum și acești spălați pe creier care își aduc aminte cum erau bărbați tineri în putere, acum boșorogi cârcotași și dame după care se uitau bărbații, ajunse acum niște babe ofilite. Toate astea sunt favorabile unii anume partid care pozează în patrioți și se găsesc tot felul de idioți contemporani care să fie gata să-i voteze. Ba unul care se găsește să evoce în Senat eroi care au luptat împotriva regimului scelerat comunist, el membru unui partid al nostalgicilor ceaușismului. 

Am terminat de citit romanul Tatianei Niculescu Englezul din Gara de Nord. M-am luat după poza de pe copertă și credeam, că este o poveste romantică din Cel de-al Doilea Război Mondial. Este altceva!

Și în final ceva despre fotbal. S-au încheiat cele trei finale ale competițiilor de fotbal de club. 

Prima a fost Europa League între Sevilla și Roma. Roma a dezamăgit și a pierdut în fața Sevillei la penalti. Roma a fost mai slabă degeaba s-au plâns Mourinho și suporterii de arbitru.

A urmat finala Conference League Cup între West Ham și Fiorentina. A câștigat West Ham cu 2-1 meritat, au fost mai buni, chiar dacă practică un fotbal dur. Derbedeii care se intitulează suporteri ai lui West Ham își fac de cap când sunt în afara Angliei și l-au rănit pe un fotbalist italian. Sper să fie pedepsiți!

Ultima și cea mai importantă a fost finala Champions League între Inter Milano și Manchester City. A câștigat în fine Guardiola și ai lui, dar antrenorul lui City nu știe câte cupe a câștigat Real, 14 nu 13 cât crede el!

Ce-am fost și ce-am ajuns

 

Acest titlu mi-a fost sugerat de dosarul Dilemei vechi din numărul curent! 

Am meditat despre noi românii, ce-am fost acum vreo două secole și ce suntem acum.
Statisticile spun că am depășit deja Grecia și acum Ungaria și Portugalia. la PIB pe locuitor. Atunci de ce România arată a țară săracă în anumite locuri?

Totul pornește de atunci de la desprinderea din feudalitate, din fanarioți. Principatele erau turcite și subdezvoltate. De abia după Tratatul de la Adrianopole din 1829 s-a produs o decolare economică, marii proprietari, boierime, moșieri, arendași au început să producă cereale pentru export. Acest fenomen a devenit realitate abia acum, când rudele lui Moromete sunt amintire, agricultura nu mai este de subzistență. Sunt mari fermieri care practică agricultura de cereale, porumb, floarea soarelui, rapiță pe mari suprafețe. Totuși agricultura de mărime medie de deal și munte este subdezvoltată, aici este necesară cooperația, care nu este dezvoltată. 

Dar de ce România pare săracă? Pentru că veniturile românilor sunt repartizate neuniform. Muntenia, Oltenia, Dobrogea și mai ales Moldova păstrează caracteristici de înapoiere și subdezvoltare. De aici și observațiile Adinei Popescu în Dilema veche privind România prin prisma unui reality show, Schimb de mame. Ea observă că sunt încă locuri cu oameni săraci și leneși, sau care pur și simplu nu se descurcă. Sunt zone rurale în sud Munteniei pe care le-am văzut în aventurile la pescuit care arată precum le descrie Adina Popescu. Un prieten mi-a relatat ce povestea bunicul său care a fost în retragerea din Moldova în 1917. Soldații erau încartiruiți în sate extrem de sărace din Moldova și trebuiau să doarmă pe jos, pe pământ, pentru că nu erau podele de lemn, ca în Muscelul natal al bunicului. Zona cea mai echilibrată rămâne Transilvania, care a avut experiența Europei Centrale, cu orașe burguri fondate de germani, cu o zonă rurală cu structură urbană, precum Avrigul matern în care am copilărit, cu influența săsească. În schimb Alunișul patern din Prahova mi l-a revelat romanul lui Preda Moromeții, pe care l-am citi cu nesaț, redescoperind parte din copilărie. Aici am mâncat mămăligă neagră din orz, când a fost criză de mălai. În schimb, Avrigul era urbanizat cu case de zid înalte cu ziduri și porți înalte. Dar și acolo veceul era în spatele curții. Târziu rudele mele au făcut baie în casă. 

Eu am să fac acum un apel la memorie. Cum am trăit eu în copilărie. Casa cu chirie a părinților era modestă, au cumpărat-o ulterior de la proprietar, dar cât am fost copil nu am avut decât veceu în spatele curți și mă spălam la lighean. De abia când am plecat la facultate eu și sora mea,. tata a reușit să facă o baie și veceu în casă. Până să merg la școală la mijlocul anilor 50 tata creștea porc în curte, eram încă în zona rurală, de unde plecaseră părinții. Ai mei au avut gaze de pe la mijlocul anilor 50. Vorbind despre atribute de civilizație și confort, un coleg de facultate și prieten ai cărui părinți trăiau în București și erau din clasa medie au stat la curte cu lemne. De abia spre finalul anilor 50 a început masiv construcția de blocuri și oamenii au început să beneficieze de utilități, încălzire centrală, baie, veceu. Ele au devenit un coșmar în anii 80, când Ceaușescu a înnebunit și ne-a oprit căldura, lumina și gazele.

Azi se construiesc masiv blocuri în București și în marile orașe, dar populația nu a crescut, cred  că mulți nu-și declară domiciliul. Încă suntem deficitari, mai ales în zona rurală cu infrastructura, apă curentă, canalizare, gaze, infrastructură rutieră, care fac ca aceste zone să aibă un aer de subdezvoltare.  

Acum când economia s-a restructurat, fabricile s-au închis, au mai rămas ceva, sunt unele noi dar cu un număr mult mai mic de angajați și în ultimii ani sunt oferte de muncă, acoperite de străini din subcontinentul indian. 

Așa că dacă privim România, în anumite locuri există o civilizație europeană și locuri uitate de vreme, blestemate și de primari incompetenți și corupți care nu fac nimic pentru comunitate. Serialul Las Fierbinți oglindește, din păcate această realitate.

Trecând la realitățile politice, văd că rotativa politică PNL - PSD  se desțepenește și că se va face, chiar dacă greva profesorilor continuă. Este adevărat că salariile nu reflectă munca profesorilor, dar parcă unii lideri sindicali nu percep realitatea, cu deficitele de la buget.

Am văzut serialul Fubar cu Arnold Schwarzenegger, comedie cu spion CIA. M-a enervat însă că se bagă în teme la care nu se pricep. Bomba murdară este un concept foarte discutabil. Cum să faci această bombă cu deșeuri extrem de radioactive fără se te iradiezi?

Joi a avut loc Festivalul Tinerilor la Filarmonica Pitesti.

Au apărut pe scenă pe rând:

Violoncelista Carla Ștefania Achim clasa V-a din București care a interpretat Allegro Appasionato de Camille Saint Saens.

Flautiștii Nectaria Anastasia Negoescu și Eduard Cristian Miclea elevi în clasa XII-a la Ploiești care au interpretat Concert pentru două flaute de Cimarosa

Violonista Sofia Butaru elevă din Pitești care a interpretat Dans Spaniol de Manuel De Falla

Clarinetista Ioana Tomescu absolventă de liceu din București care a interpretata Introducere, temă și variațiuni de Rossini.

Soprana Izabela Maria Călina din Pitești care a interpretat Cântecul lunii din Rusalka de Dvorak

Pianistul Bogdan Marius Miu elev în clasa a V-a din Ploiești care a interpretat Concertul pentru pian în re minor de Haydn

Clarinetistul Ion Lianu Popa elev din Oradea care a interpretat Concertul nr. 1 pentru clarinet și orchestră de Weber și

Pianista Miruna-Mihaela Măciucă elevă în clasa XI-a de la București care a interpretat Concertul pentru pian și orchestră în la minor de Edvard Grieg și care a fost probabil cea mai reușită prezență.

Au fost acompaniați de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Tiberiu Oprea.

Un concert reușit cu tineri la început de carieră artistică.

Am început să citesc romanul de spionaj In the Blood de Jack Carr. În prefață însă autorul amintea de un roman anterior ecranizat ca serialul Terminal List cu același personaj principal. Așa că am văzut serialul ca să am idee citind și romanul.

Vremea continuă în iunie ca în mai răcoroasă și ploioasă.