Țara lui merge și așa!

Evenimente din ultima vreme ne aduce aminte de anumite trăsături naționale venite din vechime. 

Coabitarea cu stăpânul turco-otoman ne-a dat trăsături tranzacționiste, de tocmeală și târguieli cu stăpânul hrăpăreț. Care a condus la că merge și așa, chiar când acest lucru nu se poate și conduce la dezastre. 

Așa a fost cu accidentul mortal produs de un drogat care a fost oprit de poliție și i s-a dat drumul să devină criminal. Așa s-a întâmplat cu afacerea cu GPL, unde merge și așa duce la un dezastru cu victime și mari distrugeri. Cumetriile, corupția au lăsat o afacere extrem de periculoasă pe mâna unor Dorei, cumetriile capitaliste cu primari hrăpăreți și fără rușine a fost mediul toxic care a dus la exploziile de la Crevedia. Cred că niciunul nu se uită, sau probabil înjură când îl văd pe primarul Vasile din Las Fierbinți, care-i întrupează perfect. Această afacere trebuie să continue pentru că satisface o cerință comercială, a mașinilor care au combustibil GPL, dar să fie strict supravegheată.

Acest spirit se manifestă și în domeniul sanitar unde o gravidă a murit cu zile. Constat o lipsă îngrozitoare de empatie. Cum, este posibil ca badante, doamnele care au grijă de bătrâni italieni, să se comporte în azilele și spitalele omenești ca niște ticăloase, care reacționează doar la șpagă și mită. Din păcate de aceste obiceiuri rele dau dovadă și medici. Mă gândesc că cei tineri vor să practice medicina afară, păi cu un astfel de comportament nu le dau multe șanse, numai lipsa acută de cadre medical la nivel european face ca români și românce să practice medicina și îngrijirea bolnavilor pe afară. Dar această lipsă de empatie se manifestă și în Marea Britanie, țara celor dedicați în spiritul eticii protestante, cum îmi relatează un prieten de la Londra.

Mai constat și o lipsă teribilă de educație. Părinții preocupați de a face bani au lăsat educația în grija școlii. Ori școala instruiește, familia oferă educație progeniturilor. Spiritul lui lasă că merge și așa are și aici, la școală rezultate catastrofale, cu analfabetismul funcțional, cu dragostea pentru citit pe cale de dispariție.

Și că am adus în discuție lectura, dragostea pentru cărți, vreau să pun în discuție romanul și romancierii români. Perioada interbelică și apoi cea a anilor 60 au avut parte de romancieri și romane de mare valoare și succes. Citesc acum memoriile unuia din cei mai importanți romancieri postbelici, Nicolae Breban. Îmi aduc aminte cu perfecție anul 1968, declarat anul romanului românesc. Atunci au apărut Intrusul de Marin Preda, Animale bolnave a lui Breban, Îngerul a strigat de Fănuș Neagu, Prins a lui Petru Popescu. Eram student și am citit cu nesaț aceste romane. Apariția acestor romane era prilej de mari discuții, manifestări culturale. După 90 am aștepta să apară noi și importante romane românești. Cine onorează acest lucru pare a fi doar Gabriela Adameșteanu cu romanele sale Provizorat și Fontana di Trevi. Este adevărat că după 90 s-a lansat și Mircea Cărtărescu în roman, dar romanele sale Orbitor și Solenoid sunt controversate. Mi-a plăcut în schimb romanul său istoric Theodoros. Bune sunt și Jurnalele sale. Un astfel de scriitor confesiv este și Gabriel Liiceanu. Aștept încă un roman al realității de azi, nu realisme magice, cam expirate acum. Aștept romane precum Moromeții, sau romanele lui Breban, sau ale lui Petru Popescu, plecat în America între timp.

Speranța moare ultima!

Cel mai bun deceniu

Această întrebare a fost pusă unor scriitori în România Literară. Unii au răspuns făcând un bilanț al vieții și carierei. 

Dar înainte de a răspunde și eu vreau să fac niște precizări legate de istoria României și manipulările ordinare ale unor analfabeți care manipulează și unii îi și cred. 

Statuile din Oradea

În Oradea se întâmplă niște lucruri. Episcopia romano catolică a propus amplasarea unei statui a lui Ladislau I, fondatorul Oradei Mari Nagyvarad în secolul al XI în cetatea Oradei. 

În același timp în piața Unirii din Oradea autoritățile au decis ca în locul statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul să fie amplasată statuia ecvestră a lui Ferdinand I Întregitorul. Cred că statuia lui Mihai Viteazul a fost amplasată înainte de 1989, când statuile regilor români erau interzise. Lui Ferdinand i se datorează faptul că Oradea este parte a României și bine merită locul în centrul orașului. Mizerabilii spun că Ladislau I îl înlocuiește pe Mihai Viteazul.

Statuia lui Brukenthal

Brukenthal a fost guvernator al Transilvaniei după ce Imperiul Austriei a cucerit această provincie de la turci. El s-a preocupat de ridicarea bunăstării acestei provincii, el a adus bivolițele în Transilvania. De la Brukenthal rămân Muzeul de Artă din centrul Sibiului, probabil cea mai importantă galerie de artă din România, ca și a Palatul Brukenthal din Avrig în stilul palatului Belvedere din Viena. Naționaliștii auriști îl acuză că li-a jertfit pe Horia, Cloșca și Crișan, acțiune de represiune a acestei răscoale făcută la ordinul lui Iosif al II, împins de nobilimea maghiară. Te cuprinde scârba de manipulările tâmpite și analfabete.

Să revin la subiect deceniului prolific. Eu aș pune întâi lustrul 1967-1972, perioada fericită a studenției mele. A corespuns cu perioada cea mai relaxată și mai veselă a comunismului românesc. A corespuns cu tranziția de la Dej la Ceaușescu, Acesta din urmă nu-și consolidase puterea, presiunea ideologică era mai slabă, era abundență de mâncare, nu mai o dădeam gratis la ruși, fumam Kent american! A fost și 21 august 1968 când primăvara de la Praga a fost zdrobită de tancurile sovietice, ce i-a dat oportunitatea lui Ceaușescu să țină un discurs antisovietic, care a mobilizat pe români, discurs mincinos, menit să-i consolideze puterea.  Lustru s-a cam sfârșit cu Tezele din Iulie, după ce Ceaușescu s-a întors din China și Coreea și visa să devină și el dictator. A terminat ca dictator executat în decembrie 1989. 

Dar deceniul cel mai prolific din viață a început în 1995 și s-a terminat în 2008. Am reușit atunci între octombrie 2003 și aprilie 2006 să-mi fac și susțin teza de doctorat. Mi-a folosit pentru că între 2007 și 2009 am fost director la Agenția de Deșeuri Radioactive și să devin profesor asociat la Politehnica din București. A început cu 1995 când am fost la un curs de o lună în America de Nord, în Canada la Chalk River și în America la Argonne - Chicago. Acolo am avut ocazia unei excursii de lucru prin Mid West, ajungând la Hannibal, locul de baștină a lui Mark Twain pe Mississippi. 

Am participat în această perioadă la Conferințele Nucleare Germane, vizitând cam toată Germania, la Aachen, la Karlsruhe, la Dresda, la Berlin și la Dusseldorf. Am fost și la Conferințele Nucleare din Slovenia, la Portoroz, apoi la EMRS la Strasbourg. Am mai fost și la Nisa la Conferința Nucleară, apoi la conferințe în SUA la Orlando și la Los Angeles. Am mai fost și într-o vizită de lucru la Yucca Mountains Las Vegas la șantierul Depozitului de Deșeuri Nucleare și apoi la Winnipeg la laboratorul de cercetări. Am oprit cu acest prilej și la New York la prietenul Valeriu Demetrescu. Începând din 1995 am început excursii cu trenul prin Europa, cu sprijinul neprețuit al prietenului Mircea Șelariu din Germania, plecat dintre noi în 2020. Am văzut marile muzee ale Europei. Rijksmuseum Amsterdam, Maurithuis Haga, Louvre Paris, Prado Madrid, Escorial, Muzeul de Artă din Bruxelles, Cina cea de Taină de la Biserica Santa Maria delle Grazzie, Uffizzi și toate celelalte muzee ale Florenței, Bisericile și muzeele Veneției. Cetatea Carcassone și Mount Saint Michel și multe altele. Acum mă rezum doar la vacanțele la mare în Grecia.

Nicolae Manolescu continuă disputa cu acei critici literari care încearcă să o facă din critica literară o disciplină științifică cu rădăcini în structuralism și alte isme. Și eu cred la fel că să faci critică literară a unor lucrări de ficțiune nu implică analize științifice, ci doar impresiile pe care le produc aceste opere literare. 

Se continuă atacurile împotriva tendințelor progresiste, woke și alte bazaconii. Păi după criteriile progresiste și egalitate rasială în literatură, Albă ca zăpada ar trebui să devină Neagră ca tuciul!?

Un eveniment nefericit m-a revoltat. Un tânăr drogat a lovit și ucis cu mașina doi alți tineri la Vama Veche. Nu pentru asta a fost Revoluția, ca indivizi de bani gata să conducă drogați mașini de lux. Trebuie pedepsit exemplar. 

Alt eveniment cumplit s-a întâmplat sâmbătă seara. O stație GPL a explodat, probabil prin manipularea în lipsa condițiilor de siguranță a gazului lichefiat, sunt morți și arși. Printre victime sunt mulți pompieri.

Parcă în țară umblă un suflu de nebunie!