Jurnaliști isterici și generali degeaba

Această săptămâna a fost dominată de dronele rusești picate în România. Rușii au atacat porturile ucrainene de la Dunăre, Reni, Ismail și Chilia. Ucrainenii au prezentat imagini cu o dronă care a luat foc pe malul românesc. Autoritățile românești au negat vehement că nu ar fi căzut o vreo dronă rusească în România. Președintele a confirmat acest lucru. Până la urmă, Ministerul Apărării a găsit resturi de dronă și a confirmat ceea ce au spus ucrainenii. Jurnaliștii au început să se isterizeze, Iohannis a minți! Păi ce trebuia să facă Iohannis? Să contrazică propriile autorități. Poate era bine ca aceia care îl consiliază pe președinte să fie mai prudenți să introducă un semn de întrebare, până la confirmare că sunt resturi de dronă rusești   pe malul românesc al Dunării. Problema cu resturile de dronă rusești este o problemă serioasă. Asta poate induce situații care pot conduce la consecințe foarte serioase. Într-un fel această chestiune trebuie tratată cu prudență. Experiența cu resturile de rachetă picate în Polonia au fost tratate isteric de autorități și presa din Polonia. S-a dovedit până la urmă că resturile erau de la o rachetă ucraineană. În momentul în care s-a dovedit că erau resturi de dronă rusească, tonul președintelui Iohannis s-a schimbat radical și a declarat ferm că acest lucru este un atentat la siguranța națională și a fost notificat și NATO, iar SUA va trimite avioane F16 în România, iar Marea Britanie va monitoriza cu nave Marea Neagră. Între timp a mai fost descoperite alte resturi de la altă dronă și o altă declarație fermă a președintelui. 

Eu opinez că isteria jurnalistică are o doză mare de iresponsabilitate. Asta este confirmată și de opiniile pe forum la contributors.ro. la un articol anti Iohannis. Dintr-o dată jurnaliștii devin extrem de războinici și isterici. Ținta unora dintre ei este în principal Iohannis. Mă întreb de unde atâta încrâncenare? Iohannis nu mai are nicio miză importantă, va termina mandatul la anul. Unii din cei mai violenți jurnaliști împotriva lui Iohannis sunt apropiați de USR și-l învinovățesc pe Iohannis că i-a scos de la guvernare. USR a plecat de la guvernare convinși că pot șantaja PNL. Iohannis a luat decizia să facăm un guvern cu o majoritate stabilă, pentru că avea informații despre ce se va întâmpla în Ucraina cu agresiunea Rusiei. Și după mine a fost o decizie greșită. O enormă eroare a fost împingerea lui Ciucă la șefa PNL și prim ministru. Ciucă este un militar și nu are de loc experiență politică și a fost ordonanța supusă a lui Ciolacul, șeful PSD și actual prim ministru. Pentru aceste lucruri este criticabil Iohannis și nu pentru lucruri delicate privind implicare României în conflicte militare complicate.

Dar dacă este ceva de criticat este felul cum  a gestionat Ministerul Apărării criza atacului porturilor dunărene ucrainene de către Rusia. Generalii degeaba de la Ministerul Apărării au considerat extrem de greșit că aceste atacuri sunt doar problema ucrainenilor. Opinez, cum au zis și alții, că ei trebuiau să ia în serios aceste atacuri și să disloce unități de artilerie antiaeriană și unități navale fluviale. Nu au nicio scuză ca s-au dovedit leneși și indiferenți. Ar trebuie să aibă loc niște  demiteri și pedepse la minister.

În presa culturală a apărut o polemică iscată de o luare de poziție lui Valeriu Nicolae privind romanul lui Bogdan Alexandru Stănescu, Copilăria lui Kaspar Hauser. Valeriu Nicolae este scandalizat de cum este prezentată etnia țigănească sau romă. Și nu asta, cât de faptul că romanul a fost premiat. El critică atitudinea rasistă a romancierului. A intervenit și o doamnă din diasporă, profesoară în SUA pe probleme de gen. Acolo problemele astea sunt delicate și cu cancel culture și cu woke. Problema cu romii este complicată. Știu că în anii 90 eram acuzați de occidentali de rasism față de romi. Între timp țiganii au dat năvală prin Occident și occidentalii au pus un bemol la acuzații. Romii au un comportament antisocial, cerșesc, fură, se ocupă și cu infracțiuni grave, nu vor să trăiască după regulile celorlalți cetățeni. Un argument că totuși nu suntem rasiști cu romii este că acum în România sunt o mulțime de muncitorii din subcontinentul indian, nepalezi, pakistanezi, din Bangladesh și nu am auzit de probleme cu ei, cu excepția evenimentelor de la Ditrău, unde sunt mulți secui. Din America există o elită a negrilor, sunt respectați pentru calitățile sportive. În România nu există o elită, cei care sunt șefi, bulibași se proclamă regi, împărați, niște bufoni cu probleme cu justiția. Activiști pentru drepturile minorității rome, precum Valeriu Nicolae, sau Gelu Duminică nu au nicio influență în sânul comunității rome. Pe de altă parte cei care fac școală și au locuri de muncă nu mai recunosc că sunt romi, devin cetățeni români etnici. Atât timp cât romii nu se integrează în societate vor fi probleme. 

Acum ceva personal. Aveam mari probleme cu televizorul, imaginea era blurată și mă enervam. Mi-a fost recomandat un tehnician și mi-a rezolvat problemele cu niște mufe proaste. Sunt încă oameni care se pricep. 

Vineri am audiat un concert de jazz la Filarmonica din Pitești. Și azi am audiat un concert prilejuit de un masterclass de dirijat condus de maestrul Michalis Economou. Am audiat Simfonia 36 Linz a lui Mozart și Simfonia nr 7 Apoteoza Dansului a lui Beethoven. Fiecare parte a simfoniilor a fost dirijată de câte un dirijor. Și mai ales Beethoven a sunat foarte bine. Și mâine va fi spectacol la Filarmonica Pitești cu dirijori din masterclass!

Țara lui merge și așa!

Evenimente din ultima vreme ne aduce aminte de anumite trăsături naționale venite din vechime. 

Coabitarea cu stăpânul turco-otoman ne-a dat trăsături tranzacționiste, de tocmeală și târguieli cu stăpânul hrăpăreț. Care a condus la că merge și așa, chiar când acest lucru nu se poate și conduce la dezastre. 

Așa a fost cu accidentul mortal produs de un drogat care a fost oprit de poliție și i s-a dat drumul să devină criminal. Așa s-a întâmplat cu afacerea cu GPL, unde merge și așa duce la un dezastru cu victime și mari distrugeri. Cumetriile, corupția au lăsat o afacere extrem de periculoasă pe mâna unor Dorei, cumetriile capitaliste cu primari hrăpăreți și fără rușine a fost mediul toxic care a dus la exploziile de la Crevedia. Cred că niciunul nu se uită, sau probabil înjură când îl văd pe primarul Vasile din Las Fierbinți, care-i întrupează perfect. Această afacere trebuie să continue pentru că satisface o cerință comercială, a mașinilor care au combustibil GPL, dar să fie strict supravegheată.

Acest spirit se manifestă și în domeniul sanitar unde o gravidă a murit cu zile. Constat o lipsă îngrozitoare de empatie. Cum, este posibil ca badante, doamnele care au grijă de bătrâni italieni, să se comporte în azilele și spitalele omenești ca niște ticăloase, care reacționează doar la șpagă și mită. Din păcate de aceste obiceiuri rele dau dovadă și medici. Mă gândesc că cei tineri vor să practice medicina afară, păi cu un astfel de comportament nu le dau multe șanse, numai lipsa acută de cadre medical la nivel european face ca români și românce să practice medicina și îngrijirea bolnavilor pe afară. Dar această lipsă de empatie se manifestă și în Marea Britanie, țara celor dedicați în spiritul eticii protestante, cum îmi relatează un prieten de la Londra.

Mai constat și o lipsă teribilă de educație. Părinții preocupați de a face bani au lăsat educația în grija școlii. Ori școala instruiește, familia oferă educație progeniturilor. Spiritul lui lasă că merge și așa are și aici, la școală rezultate catastrofale, cu analfabetismul funcțional, cu dragostea pentru citit pe cale de dispariție.

Și că am adus în discuție lectura, dragostea pentru cărți, vreau să pun în discuție romanul și romancierii români. Perioada interbelică și apoi cea a anilor 60 au avut parte de romancieri și romane de mare valoare și succes. Citesc acum memoriile unuia din cei mai importanți romancieri postbelici, Nicolae Breban. Îmi aduc aminte cu perfecție anul 1968, declarat anul romanului românesc. Atunci au apărut Intrusul de Marin Preda, Animale bolnave a lui Breban, Îngerul a strigat de Fănuș Neagu, Prins a lui Petru Popescu. Eram student și am citit cu nesaț aceste romane. Apariția acestor romane era prilej de mari discuții, manifestări culturale. După 90 am aștepta să apară noi și importante romane românești. Cine onorează acest lucru pare a fi doar Gabriela Adameșteanu cu romanele sale Provizorat și Fontana di Trevi. Este adevărat că după 90 s-a lansat și Mircea Cărtărescu în roman, dar romanele sale Orbitor și Solenoid sunt controversate. Mi-a plăcut în schimb romanul său istoric Theodoros. Bune sunt și Jurnalele sale. Un astfel de scriitor confesiv este și Gabriel Liiceanu. Aștept încă un roman al realității de azi, nu realisme magice, cam expirate acum. Aștept romane precum Moromeții, sau romanele lui Breban, sau ale lui Petru Popescu, plecat în America între timp.

Speranța moare ultima!