Început de April

Cu Bebe Cotimanis

S-a terminat luna martie cu un final de săptămână cu temperaturi de vară. Am umblat afară în tricou. Dar se anunță vreme mai rece și ploi, foarte bine!

Revista România Literară nu a apărut ca de obicei joi, de abia sâmbătă a fost la chioșcuri. Explicația, dispariția directorului ei și al Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu. Tot numărul dublu este dedicat acestui mare critic român, cel mai important din perioada postbelică. Este cel care continuă opera marilor critici care au modelat literatura română pornind de la Maiorescu, apoi Lovinescu, continuând cu Călinescu. Toți scriitorii și numai au marcat printr-o rememorare. Printre ei sunt mulți care i-au fost studenți. El a impus generația 60 de scriitori care s-au lepădat de haina strâmtă a realismului socialist, apoi a moșit generația optzeciștilor cu Cenaclul de Luni. Culmea că de la unii dintre ei a avut cele mai multe necazuri privind USR. Și de data asta Andrei Pleșu nu a fost în stare să scrie ceva și a apelat la texte ocazionate de împlinirea vârstei de 50 de ani, chiar în preajma Revoluției și apoi la 75 de ani. Este intrigant că unii au încercat o istorie contrafactuală, ce ar fi fost dacă în locul lui Emil Constantinescu ar fi fost Manolescu. Istoria a fost așa și Constantinescu a impus linia occidentală a României și merită mai multă recunoștință. Culmea este că acești intelectuali s-au încolonat în urma celui mai ticălos președinte, care a trădat idealurile pentru care a fost votat, care le-a exploatat viclean vanitatea intelectualilor. Manolescu a înființat și condus PAC, dar experiență nu a reușit și după o catastrofă de tentativă de a candida la președinția României, a trebuit să fuzioneze cu PNL. Probabil s-a visat drept Maiorescu, dar vremurile au fost altele. Așa că s-a retras din politică și a finalizat Istoria Critică a Literaturii Române. Moartea lui îmi revelează că sunt un om bătrân și eu, am cu 10 ani mai puțin, dar acum 100 de ani, 75de ani era o vârstă venerabilă. Nicolae Manolescu marchează o epocă a literaturii române postbelice. 

În acest context am citit cu stupoare un drept la replică a lui Ion Pop în Observator Cultural. O psihopată cu pretenții de critic literar, mutată la New York, unde nu o ia nimeni în seamă se apucă să verse otrăvuri la adresa scriitorilor români, în mizerabilul sit al lui Nistorescu, Cotidianul. Individa atacă mișelește pe Ana Blandiana și jurnalul ei Mai mult ca trecutul. Ea pretinde că este un volum de memorii și nu un jurnal. O acuză pe Blandiana că ar fi o scriitoare comunistă, apărută atunci în epoca când literatura română se trezea din somnul irațional al realismului socialist. Culmea că după vârstă este și ea o babă comunistă, dar care a devenit o mare deontoloagă, dat fiind că își plimbă nostalgiile și frustrările prin Central Park. 

În actualitatea politică sondajele din București dau rezultate contradictorii. Unii îl văd favorit pe Popescu Piedone, un individ sulfuros, populist, fost plăcintar și pușcăriaș. Cred că totuși Nicușor Dan are mai mulți electori într-un București cu pretenții. În sprijin vine și sondajul Curs în care cred mai mult decât în IRES, Sociopol, sau Avangarde. Pronosticul lor este că Coaliția PSD - PNL va lua 53 % la Europarlamentare. Urmează Forța Dreptei cu 14% și atenție! Aur cu 14%, ar mai intra și UDMR, iar SOS Șoșoacă, partidul proștilor putiniști este la limită 4 - 5 %! Se confirmă reculul AUR, ieri în parc doi indivizi mi s-au milogit să semnez pentru AUR! În centrul Piteștiului era o mare agitație de militanți care umblau după semnături. Singuri care nu se încurcă cu aceste lucruri sunt cei de la PSD și de la PNL, pentru că rețeaua lor de membri poate produce semnăturile necesare pentru BEC. Lista Europarlamentarelor PSD PNL începe cu alcoolicul Tudose și nu sună bine! PNL prin nemernicul de Bode și neavenitul Nicu Ciucă au predat partidul pesedeilor. La Timiș s-am produs o mare porcărie, Nica de la PNL a fost înlăturat să se facă loc lui Simonis, sluga lui Marcel Ciolacu la Consiliul Județean Timiș. 

Este 1 Aprilie, ziua mincinoșilor, dar politicienii nu se reduc la minciuni doar în această zi. 
Este Aprilie - Prier, luna Paștelui, dar catolicii, l-au serbat pe 31 martie, iar ortodocșii urmează pe 5 mai!

În această săptămână am avut prilejul unor evenimente culturale, joi, vineri și sâmbătă.  

În seara de joi 28 martie am avut ca invitat pe dirijorul sud coreean Wooju Baik, cel care a câștigat master class-ul de dirijat de la Filarmonica Pitești. Programul a început cu Uvertura la Don Giovanni de Mozart în interpretarea orchestrei Filarmonice Pitești. Au urmat cuplul de chitariști Olivia Iancu și Claudiu Lobonț cu două instrumente medievale numite arciliuto, un fel de cobze! Au interpretat Concertul în la minor BWV 1041de Bach și Concertul în sol major RV 532 de Vivaldi. Interpretarea a fost viu aplaudată și artiștii au au oferit un bis.

În partea a doua a concertului Orchestra Filarmonicii Pitești sub conducerea lui Wooju Baik a interpretat Simfonia a 4-a în re minor, op. 120 de Schumann.

A fost o seară frumoasă muzicală.

 

Conferințele Filarmonicii Pitești cu Mădălin Voicu jr. invitat fiind actorul Constantin Bebe Cotimanis. Am fost în această seară de 29 martie la această conferință prima oară, mai au fost câteva. A fost o seară foarte plăcută și am descoperit un actor interesant, pe care-l știam doar din registrul comic, dar care a vorbit despre meseria de actor și condiția de actor și de film și de teatru cu multă profunzime. Păcat că nu a fost o asistență mai numeroasă.

 

Sâmbăta 30 martie pe scena de la Teatrul Davila s-a produs Teatrul din Focșani cu piesa lui Mihail Sebastian Steaua fără nume. Vedeta piesei a fost actrița Roxana Lupu, cea care a interpretat-o în filma pe Regina Maria.

 

În fotbal a avut loc ieri seară ultimul mare derbi al fotbalului englez, meciul dintre Manchester City și Arsenal. S-a terminat meci nul, pe placul suporterilor Liverpool, printre care mă aflu. Pentru că Liverpool a bătut greu pe Brighton cu 2-1 și se instalase în frunte clasamentului. Este acum cu 2 puncte peste Arsenal și 3 puncte peste City. Să vedem cine clipește primul?

 

Barcelona a învins greu pe Las Palma cu 1-0 aflați ți în inferioritate numerică. Duminică seara Real avea un meci greu cu Athletic Bilbao. Meciul l-a rezolvat Rodrygo cu două goluri splendide. Mi se par niște tâmpenii zvonurile că Vinicius sau Rodrygo ar pleca, dacă vine Mbappe.

Să sperăm că aprilie ne aduce lucruri bune!

 

 

Amintiri cu Nicolae Manolescu

 

Aseară am primit o veste tristă, s-a stins din viața Nicolae Manolescu, probabil cel mai important critic literar postbelic. 

Amintirile mele cu Nicolae Manolescu sunt în primul rând literare. Am citit toate numerele revistei României Literare de la apariția din 1968.  Și România Literară este legată strâns de Nicolae Manolescu care a devenit cronicarul revistei, cel mai important. El îi depășea în statură culturală pe toți ceilalți critici literari ai epocii. Circula chiar o anecdotă privindu-l pe importantul critic literar Eugen Simion, este un critic literar important în epoca Nicolae Manolescu. Era amintit și citat la Radio Europa Liberă de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca pe care-i ascultam cu sfințenie. Cea mai importantă carte scrisă de Manolescu înainte de 1989 a fost Arca lui Noe, analiză critică a romanului românesc. Apoi opera sa cea mai importantă și monumentală este  Istoria Critică a Literaturii Române apărută în 2008. 

Dar amintirile mele nu se opresc la cele strict literare. Am făcut timp de 7-8 ani politică cu Nicolae Manolescu. În 1991 m-am apropiat de Alianța Civică și am participat în iunie la congresul de constituire al Partidului Alianței Civice pe care l-a condus până la fuziunea din martie 1998 cu PNL. M-am înscris în PAC prin octombrie, după ce mi-am dat demisia din PNȚCD. Am fost mai tot timpul vicepreședinte al organizației județene PAC Argeș. Prima întâlnire s-a produs prin septembrie 1991 la Casa Scânteii unde era redacția României Literare la care Manolescu devenise redactor șef. Țin minte că era începutul acestui partid și la întâlnire erau prezenți printre alții actorul Constantin Codrescu și Emil Constantinescu care m-a condus în oraș cu Dacia lui albă. Când ajungea pe la la noi se oprea la un fost student al lui de la Curtea de Argeș și acolo la Casa de Cultură se petreceau întâlnirile cu membrii PAC. Am înțeles mai târziu, când, odată s-a oprit la Pitești și a mărturisit că detesta Piteștiul ca orice vâlcean obligat să facă parte din Regiunea Argeș, ei bucată din Oltenia. Era la fel cum am văzut că buzoienii detestau Ploieștiul natal  pe motiv tot de regiune. Dar din 1968 au venit județele, care sunt azi caduce și frânează dezvoltarea regională. Ca șef adjunct al organizație am bătut județul căutând să înființăm filiale. Am reușit să găsim organizatori printre profesori de limba română care i-au fost studenți. Este interesant că Nicolae Manolescu a fost până în 1989 doar lector la Universitate, care spune despre relațiile lui cu partidul comunist din care nu a făcut parte și pe motiv de părinți la pușcărie politică. Are numele de fată al mamei, Manolescu, pentru că Apolzan era numele tatălui aflat în anii 50 la pușcăria politică. A trebuit să piardă un an din acest motiv, salvat fiind de academicianul Andrei Oțetea cu care era rudă.

PAC a avut oarece succes intrând în Convenția Democratică și Manolescu fiind ales senator. Intrând în conflict cu șefii de al PNȚCD și a candidat cu rezultate catastrofale în 1996 la președinția României. Pentru mine campania s-a soldat cu faptul că m-am intoxicat cu țigările pe care le fumam și m-am lăsat de fumat. După rezultatul catastrofal am participat la o adunare în care am fost singurul din cei 15 vorbitori care l-am îndemnat să fuzioneze rapid cu PNL, lucru întâmplat abia la începutul lui 1998. Nicolae Manolescu s-s desprins discret de politică. Nu mai erau vremurile înaintașului Titu Maiorescu, și nu avea timp de politică, cât era profesor și implicat în proiecte literare. Cred că faptul că nu a mai făcut politică a fost o pierdere pentru România. Dar a câștigat literatura și cultura românească, fiind președintele Uniunii Scriitorilor și directorul României Literare. 

Trecând la realitatea politică externă în Rusia s-a petrecut un fapt abominabil, un atac terorist la un mall și sală de spectacole din Moscova cu peste 145 de morți și peste 100 de răniți. Ca de obicei autoritățile putiniste au arătat cu degetul al Ucraina, dar ISIS și-a asumat atentatul. Putiniștii zic că i-au prins pe atentatori în drum spre Ucraina. Pe unde să treacă că acolo este front și război, doar proștii pot crede aiurelile? Americanii i-au avertizat, dar rușii nu au ținut cont de avertismente, ei au lăsat pe acești teroriști tadjici să umble nestingheriți prin Rusia în timp ce îi aleargă pe susținătorii lui Navalnîi și pe alți protestatari. Asta este esența interlopă și gangsterească a regimului Putin. 

La noi coaliția PNL PSD a găsit candidatul la Primăria Capitalei în doctorul Cătălin Cîrstoiu, ortoped și piteștean de baștină. Nu cred că are șanse în fața lui Nicușor Dan. Este revoltă în PNL, la Timiș Alin Nica nu vrea să cedeze în fața lui Simonis PSD la Consiliul Județean. La fel este în Prahova unde urmăritul DNA Iulian Dumitrescu este alegerea prahovenilor, mare porcărie, Dumitrescu este controversat și foarte dubios.

Pe 20 martie la Casa de Cultură s-a prezentat opera Traviata de Verdi. A fost un spectacol de înaltă clasă cu toate că soprana italiană nu a putut veni.

Pe 21 martie la Filarmonica Pitești am avut plăcerea să o audiem pe violonista Maria Marica, câștigătoare la Festivalul Enescu. A fost solista Concertului pentru vioară și orchestră în re minor de Jan Sibelius, acompaniată de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Michalis Economou care a organizat un master class de dirijat la Pitești. Maria Marica a oferit și un bis din muzica lui Bach.

A urmat Simfonia a 5-a de Ceaikovski, cu aer solemn și milităros, viu aplaudată de public. A fost o seară deosebită pentru melomanii piteșteni.

 

 

Concert de jazz în seara de 22 martie 2024. Se numește Jazz de la acordeon la sintetizator și l-a avut ca solist pe Florin Pană la acordeon & sintetizator. Invitați pe Lavinia Pană și Adelin Croitoru soliști vocali și Trio Jazz& Pop Pitești compus din Victor Buștean la pian, Alexandru Iordache la bass și Gabi Barani la percuție. S-au cântat standarde de jazz a fost o atmosferă antrenantă și plăcută.

 

Am văzut serialul Turning Point, un documentar în 9 episoade despre Războiul Rece. Jumătate din viață mi-am petrecut-o în comunism, cu toate consecințele. De 35 de ani trăim în libertate și lumea a cam uitat sacrificiile ca să trăim liber și nu valorează acest drept fundamental. Asta se vede în faptul că există o nostalgie toxică după acele vremuri și după Ceaușescu, că tineretul este dispus să voteze aceste partide suveraniste care ar pune la obroc libertatea de exprimare și de mișcare, absolut normală acum și anormală în acele vremuri comuniste.

 

A venit primăvara, au înflorit pomii și s-a făcut mai cald.