Despre lucruri de luat în seamă

S-au întâmplat o mulțime de lucruri în ultima săptămână.

Cel mai important este de natură sportivă, s-a încheiat Campionatul European de Fotbal! Finala s-a disputat între Spania și Anglia. Comentatorii spuneau că echipa Angliei este cu 300 de milioane de euro mai scumpă decât a Spaniei. O evaluare falsă, pentru că jucătorii englezi sunt supraevaluați. Meciul a fost foarte frumos, în special în repriza a doua. Spania s-a dovedit ca echipa cea mai în formă pe parcursul campionatului, a fost singura care a câștigat cele trei meciuri din grupă. Spania a deschis scorul prin Nico Williams la o pasă excelentă a lui Lamine Yamal, care a și fost declarat cel mai bun jucător al partidei. În repriza a doua Cole Palmer a reușit egalarea de la o pasă a lui Jude Bellingham. Meciul a avut o desfășurarea dramatică, englezii au avut șansa să ia conducerea, dar în final Oyarzabal a adus victoria Spaniei. Rodri a fost declarat cel mai bun jucător al turneului. La meci au participat regele Felipe al Spaniei și prințul William al Angliei.

Dar Campionatul European de Fotbal nu a fost singurul eveniment sportiv important al zilei de 14 iulie. S-a încheiat Turneul de Tenis de la Wimbledon. Finala masculină i-a pus față în față pe marele campion sârb Djokovic și tânărul tenisman spaniol Alcaraz. Alacaraz s-a distrat cu Djokovic și l-a învins în trei seturi la zero. Încep să apună marii campioni de tenis!

Dar și Le Tour a avut o etapă de munte. Slovenul Pogacar a învins a doua oară succesiv, consolidându-și poziția de lider. 

Dar am amintit că ieri a fost 14 Iulie care este Ziua Națională  Franței. Am asistat la parada militară la TV5. S-a desfășurat restrâns pe Avenue Foch, pentru că pe Champs Elisee sunt preparative pentru Olimpiadă. Au defilat doar militarii, fără vehicule grele. Au zburat avioane și elicoptere și în final a defilat Garda Republicană călare. Și fiindcă a venit vorba de Franța, vreau să discut un pic despre decizia președintelui Macron pentru alegeri parlamentare anticipate. Unii l-au acuzat că a greșit, eu cred că a făcut bine! pentru că după europarlamentare se crea impresia că Adunarea Națională a lui Le Pen ar fi câștigat alegerile. Parlamentarele anticipate au trimis pe Le Pen și ai ei pe locul trei. Este adevărat că acum Franța va trebui să guverneze cu o coaliție. Și asta față de Germania unde AfD a câștigat europarlamentarele și cancelarul Stolz este într-o sitiuație foarte complicată.

Cel mai ciudat și tensionat moment s-a întâmplat în SUA unde fostul președinte Trump a fost victima unei tentative de asasinat, un glonț trecând prin ureche. Sunt tot felul de teorii conspiraționiste, Trump este victima violenței pe care o propagă constant. Acum politologii îi dau mari șanse la alegerile prezidențiale. 

S-a desfășurat și sesiunea festivă a NATO care a împlinit 75 de ani, vârsta mea. A participat și președintele Iohannis. România a ieșit bine, a fost donat sistemul PATRIOT Ucrainei și președintele Biden a amintit de două ori România, iar Zelenski a mulțumit pentru gest României. Este rezultatul eforturilor lui Iohannis pe plan extern. Tentativa sa de a candida la șefia NATO  nu a fost acceptată de băieții din Vest, a ipocriziei europenilor vechi, care îl preferă pe Rutte. Rămâne problema cu Schengen și Austria. Liderii austrieci sunt îngâmfași și nesimțiți. Când România a fost supusă presiunilor la accederea în UE și am cedat privatizării cu austriecii a PETROM, care a distrus Arpechim Pitești,mai bine ar fi fost dacă era vândut măcar acest combinat unei țări producătoare de petrol, cum s-a întâmplat cu Petromidia. Și drept mulțumire Austria cu mari interese economice în România ne ține la ușa Schengen, inventând povești cu migranți care vin în Austria prin Croația, admisă de aceiași austrieci. Îmi vine în minte și povestea cu Imperiul Austro Ungar, unde România era cea mai detestată, pentru pretențiile față de Transilvania.  

Mă enervează total postări nostalgice cu România comunistă, din vremea lui Ceaușescu. Circula o anecdotă în care Nicu Ceaușescu spunea că cei de acum nu vor foi în stare să zugrăvească ce a făcut ta'su. Minciună sfruntată, s-a construit mult, în neștire, Bucureștiul este de două ori mai întins față de de de acum 35 de ani.  S-au închis multe întreprinderi, unele meritau să fie privatizate ca să supraviețuiască, cum a fost eșecurile cu ARO, sau autocamioane și tractoare Brașov. Războiul din Ucraina revigorează industria apărării. 

Am citit cu plăcere dosarul din Dilema despre Grecia. Grecii sunt cei mai buni în a te simți bine pe litoralul lor, soare, plajă, mâncare bună, cazare excelentă la banii care-i dai. 

În seara de 12 iulie la Filarmonica Pitești a fost un recital vocal instrumental cu prilejul Zilei Naționale a Franței cu Duo Catharsis format din soprana Laura Chera și pianistul Tudor Scripcariu. Au fost interpretate lieduri de Reynaldo Hahn, Gabriel Faure, Claude Debussy, Jules Massenet, Alfred Bachelet, Vincent d'Indy, Gabriel Dupont, Cecile Chaminade, Camille Saint-Saens. O seară reușită de muzică pe o căldură înăbușitoare afară, noroc că în sală era aer condiționat! 

Este o căldură înăbușitoare și ăștia s-au trezit să înceapă campionatul intern de fotbal. Acum când nu mai este iarnă.

Aș mai adăuga un comentariu despre România stat eșuat. Un comentator pe contributors. ro face această analiză. El demonstrează că România nu poate fi un stat eșuat atât timp cât comntrolează teritoriul național, comparat cunțări occidentașe unde sunt locuri și comunități unde poliția nu poate pătrunde. Aș mai adăuga cu referință la România că sunt două domenii unde sunt mari probleme, anume sănătate și învățământul. Nenorocirea de la Colectiv a arătat că nu suntem pregătiți în caz de dezastru major, spitalele noi sunt încă pe hârtie. Doar inițiativa primarului Georgescu de la Mioveni și corpul de spital de la Marie Curie pentru copii cu cancer făcut de  Oana Gheorghiu și Carmen Uscat sunt excepția.

Învățământul s-a degradat, elevii au prea multe drepturi, părinții își bagă nasul unde nu trebuie și nu se ocupă de cei șapte ani de acasă, profesorii nu mai au autoritate. Și cel superior a decăzut atât timp cât vârfurile studiază în străinătate. Și apare analfabetismul funcțional. Nu mai târziu decât ieri am constatat acest lucru, o tânără a dat buzna peste mine la un turnichet la intrarea într-un magazin și a început să țipe. Nu știa cum se folosesc turnicheții!

Alegerile din Marea Britanie, câteva observații de Mihai Vasilescu

Am primit acest text de la prietenul Mihai Vasilescu, care este cetățean britanic și votant activ la alegerile de ieri 4 iulie din Marea Britanie. Sper să intereseze!

Partidul laburist din Marea Britanie a obținut o victorie epocală în alegeri, o așa numită "landslide victory", cum se zice aici folosindu-se cuvântul pentru "alunecare de teren".  

Laburiștii, sub conducerea viitorului prim ministru Keir Starmer, vor avea o majoritate de 174 locuri în Camera Comunelor, aproape egalând succesul lui Tony Blair din 1997 împotriva lui John Major, când laburiștii au obținut o majoritate de 179 locuri. 

Dar oricât de spectaculoasă ar fi această nouă victorie, ceea ce este cu adevărat dramatic e dezastrul suferit de partidul conservator, fără precedent în toată istoria acestuia. Conservatorii au pierdut în aceste alegeri 250 de locuri în parlament, pierzându-și locul de parlamentar, printre mulți alții, chiar 44 de miniștri de diferite ranguri, inclusiv 12 membri ai cabinetului condus de prim ministrul Rishi Sunak. 

Înfrângerea conservatorilor fusese prezisă de multă vreme, sondajele indicând o mare diferență în favoarea laburiștilor, aceștia ajungând să conducă cu până la 20% la sută în preferințele alegătorilor. Multiplele cauze care au nemulțumit tot mai grav electoratul după guvernarea de 14 ani a  conservatorilor  (sub cinci prim miniștri) au fost discutate de analiștii britanici sub toate aspectele înainte de alegeri și li s-a acordat atenție de altfel cu diferite ocazii și în presa din România. 

Dar principala particularitate a acestor alegeri poate fi evidențiată cu adevărat abia după cunoașterea rezultatelor. Două lucruri, dintre care unul petrecut nu mult înainte de alegeri, au contribuit radical la transformarea unei înfrângeri anunțate într-o adevărată catastrofă pentru partidul conservator: înființarea partidului Reform, a cărui conducere a fost preluată de Nigel Farage (cunoscutul apostol al altui eveniment epocal - Brexitul) și efectele ciudate ale sistemului uninominal britanic.   Acestui sistem i se spune aici "first past de post", adică învinge "primul la potou", indiferent unde se situează ceilalți. Știm desigur sistemul uninominal și de la algerile locale din Romania. 

Voi cita și comenta în continuare principalele rezultate și se va vedea la ce situații ciudate se poate ajunge cu acest sistem, în special dacă intervine în joc un partid care nu urmărește să câștige alegerile, ci doar să submineze în mod drastic un anumit alt  partid. Căci acesta a fost scopul declarat al lui Nigel Farage când a decis să înscrie candidați ai partidului său în majoritatea circumscripțiilor. Efectul era ușor previzibil în dauna conservatorilor, în special acolo unde aceștia erau într-o competiție mai strânsă cu laburiștii sau cu liberal democrații. 

 

Rezultatele  finale (mai erau de anunțat doar 2 circumscripții din 650 :  

 

- Laburiștii au câștigat 412 mandate, cu 211 mai mult decât aveau, 

deși au obținut doar 35% din voturi, ceea ce înseamnă cu numai 2% mai mult decât la ultimele alegeri generale din decembrie 2019.  

- Conservatorii au obținut 121 de locuri, cu 250 mai puțin decât aveau, deși au câștigat totuși 24% din voturi. Deci pentru o diferență de numai 11 procente față de laburiști, conservatorii au pierdut două treimi din locuri. 

- Liberal democrații au obținut 71 locuri, cu 63 peste cât aveau, deși procentajul lor de 13% a fost, incredibil, doar cu 1% mai mare decât la alegerile precedente. Este oricum, cel mai bun rezultat al liberalilor din 1923.

- În fine partidul Reform al lui Farage, care a obținut 15% din voturi, are doar 4 locuri, dintre care unul câștigat de liderul său. Deci cu 15 la sută, Reform a obținut 4 locuri, în timp ce liberal democrații, cu 13 procente, au 71 de locuri. 

 

Cum se explică toate aceste aparente anomalii? Se explică în bună măsură prin faptul că partidele tradiționale au un electorat al lor, mai concentrat în anumite circumscripții, unde pot spera să iasă pe primul loc. Partidul lui Farage nu e în această situație, de aceea a pierdut peste tot, cu 4 excepții. În schimb, candidații partidului liberal democrat, care aveau deja electorat consistent în mai multe circumscripții fiind în unele cazuri destul de aproape de conservatori, au reușit să îi depășească de data asta, deoarece partidul Reform a luat din voturile alegătorilor pro-conservatori. Un lucru similar s-a petrecut și în multe circumscripții unde candidații laburiști și cei conservatori erau în competiție strânsă. 

Un exemplu fictiv, dar ilustrativ fiindcă s-a întâlnit adesea sub o formă sau alta ar fi:

Candidat Laburist (sau Lib Dem) - 15 mii de voturi.

Candidat Conservator                   - 14 mii de voturi

Candidat Reform                           -  4 mii de voturi

În general, majoritatea votanților Reform în asemenea situații au fost votanți conservatori dintre cei mai de dreapta, pe care Farage, un talentat populist, i-a convins că partidul conservator nu mai se opune suficient stângii. 

Dacă nu ar fi existat această subminare a partidului conservator din partea lui Farage, conservatorii tot ar fi pierdut categoric alegerile, dar ar fi obținut probabil cu multe zeci de voturi în plus, vreo 30-40 de locuri din cele câștugate de liber democrati și 40-50 din cele câștigate de laburiști. 

De fapt intenția deschis afirmată a lui Farage a fost să slăbească atât de mult partidul conservator, încât partidul său să îi ia locul, absorbind ce a mai rămas din el, după cum s-a întâmplat la un moment dat cu partidul conservator din Canada. Acela a fost înlocuit, în urma unui dezastru electoral, de un alt partid numit tot Reform.

Nu e clar dacă această cea mai grea înfrângere din istoria sa ar fi suficientă pentru "înlocuirea" partidului conservator britanic, dar Farage a declarat că  "acesta e doar primul pas". 

O observație surprinzătoare ar mai fi că cele două partide mari au obținut împreună doar un procentaj sub 60% din votul electoratului, restul mergând spre partide mai mici și către independenți.   

În fine, o lovitură foarte grea a suferit Partidul Național Scoțian. Acesta avusese 48 de locuri în parlamentul de la Londra. A rămas doar cu 9, aproape toate celelalte fiind pierdute în favoarea laburiștilor din Scoția.

Și cum i-am publicat textul vreau să aflu de la Mihai, cât de periculos este Farage? Este un fel de Marine Le Pen din Franța?