Phoenix - Nicu Covaci

Acest text îl dedic lui Nicu Covaci, fondatorul trupei de muzică rock Phoenix. Nicu Covaci ne-a părăsit zilele acestea. Fără el nu știu dacă Phoenix va mai renaște din propria cenușă. Eu am crescut odată cu Phoenix, Covaci avea 77 de ani, Baniciu are 75, Ioji Kappl are 74, Moni Bordeianu era cu un an mai mare, s-a prăpădit la începutul acestui an. Prima oară am auzit de ei, în 1966, eram într-a X-a și am citit un articol devastator în Scînteia Tineretului (sic!). Era criticată formația cu pantaloni strâmți și soioși (din Vremuri). Cel mai rău era numele formației. Sfinții! Ei bine, și-au schimbat numele în Phoenix și au ajuns să fie difuzați la Radio cu piesa Vremuri (Hei Tramvai), care a apărut pe disc, pe care l-am cumpărat în vara lui 67, fără să am pick-up! Apoi student în anul I, în toamna lui 67, au concertat, probabil prima oară în București, la Casa Studenților. Entuziasmul era enorm, eram la balcon și credeam că mă voi prăbuși cu el de tropăituri. I-am ascultat și văzut apoi la Festivalul Club A din 1969. Îi ascultasem vatra 1969, venit de la Costinești, o noapte la barul Litoral din Eforie Nord. Dimineața s-au întâlnit cu cei de la Sideral, care cântau și ei acolo. Ultim oară i-am urmărit de Crăciunul lui 1976, la Polivalentă, când a fost o scenă ce  mi-a amintit de  Blow Up. Lui Ioji Kappl  i s-a desprins o mânecă și a început să tragă de ea să o rupă. Cred că plecarea lor a fost o greșeală, dar dragostea de libertate a fost mai mare. Autoritățile se pare că-i urau în asemenea hal că le-au interzis să plece în turnee afară. În Germania au avut insucces, nu se potriveau cu stilul disco easy al vremurilor. Reveniți în România după 90, au avut un succes enorm, dar au început ciondănelile cu Nicu, care avea un caracter dificil. Covaci ne-a părăsit, Dumnezeu să-l ierte!

E ultima zi de Olimpiadă, la Paris e finalul! România a avut o prestație onorabilă. Anumite sporturi le-am uitat, parcă? Ama avut surpriza plăcută ieri ca TAS a decis că Ana Bărbosu primește Bronzul la sol, pentru că contestația echipei SUA a fost după timpul oficial. E o victorie a dreptății. La infrastructura deficitară sportivă este un miracol că am luat trei medalii de aur! Am văzut momente interesante, SUA a a câștigat aseară a 5-a oară consecutiv titlul olimpic la baschet. Nicio surpriză nu a fost că Spania câștigă titlul de campioană olimpică împotriva Franței, cu mulți jucători de la La Macia - Academia de fotbal Barcelona. Nu este o surpriză, Spania este campioană europeană și cred că este cea mai bună echipă de fotbal din lume.

În politica internă se face mare caz de cartea pe care o tot scrie Ciucă. Se tot fac pronosticuri, cine va foi în turul 2, Ciolacu, sau Geoană pe stânga, Ciucă sau Lasconi pe dreapta? Ciucă este lipsit de carismă, dar vrea să adune dreapta în spatele lui, Lasconi a preluat un partid în derivă.

În America Kamala Harris a ajuns o certitudine, Trump este în corzi, are probleme și cu memoria, e pe urmele lu Biden!

Ucraina a atacat Rusia în zona Kursk, provocând mari pierderi rușilor și Putin e și el în corzi, un convoi de suport al trupelor a fost complet distrus. Deci și Rusia poate fi lovită pe propriul teritoriu!

P.S.

Am văzut cele două filme dedicate lui Phoenix: Phoenix Har/Jar și Phoenix: Povestea. Primul a fost dedicat de fapt disputelor dintre membrii vechi ai formației care au și fugit din România. Cel mia pornit era Ioji Kappl, care cred că este jumate ungur, jumate neamț. Celălalt film este povestea formației, sunt multe secvențe filmate din perioada 65-71, perioada rock și apoi 71-77, perioada etno rock. Sunt și filmări ale lui Dan Chișu din Germania, la Osnabruck,  unde au stat între 77-89. Apoi este evocată și perioada din 90 până acum. Filmul nu mi-a plăcut că avea perioade lirice parazite. Este însă interesant că poți vedea că adolescenții din 65 la vârstnicii cu părul alb din anii 2020! Eu îmi dau seama că mă  simt mai atașat de prima perioadă, cea cu Vremuri, Canarul, etc, cu Moni Bordeianu solist vocal. 

Bulai și Pieleanu, despre etică

Mediul universitar românesc este zguduit de această variantă românească a # metoo! Profesori de la SNSPA care, profitând de statutul lor cereau servicii sexuale de la studente. Asta se întâmpla la SNSPA, Școala de Studii Politice și Administrative. Pare că a apărut pe scheletul defunctei academii Ștefan Gheorghiu? Este frecventată de tinere care doresc să facă o carieră în jurnalism, dar și în politică și administrație. Și cu ce erau servite? Cu avansuri de la doi prădători sexuali. Pe Alfred Bulai și pe Marius Pieleanu îi știu de la televizor. Ambii aveau comentarii nesărate, partizane care mă enervau sau mă scoteau din sărite. Pieleanu are și o societate de sondare a opiniei publice unde face sondaje de manipulare, mai tot timpul favorabile PSD. Am fost și eu universitar, dar nu mi-a trecut prin cap să fac avansuri cu tentă sexuală la tinerele studente. Îmi amintesc că unui profesor de al meu, foarte bun de altfel, îi cădea cu tronc câte o studentă. Și o lua de nevastă! Tot mediul universitar este în alertă, inclusiv Ministerul Învățământului și cred că este bine. În jocul dezvăluirilor a apărut și Mihaela Miroiu, vajnică militantă pentru drepturile femeilor, care și-a trădat menirea, sfătuind-o pe o studentă să nu facă scandal pentru avansurile acestor gunoaie umane. Este dezgustător să profiți de statutul tău pentru a avea beneficii pe drum de seară, la pat. Mă bucur pe de altă parte că nu le voi mai vedea mutrele murdărind televizorul, sper că măcar posturile la care mă uit să nu-i invite.

Un mare tapaj s-a făcut pe întâlnirea informală determinată de ziua de naștere a lui Marius Tucă. Erau acolo Marcel Ciolacu, față în față cu Mircea Geoană și soția Mihaela, dar și Victor Ponta. Erau doi foști șefi ai PSD, azi nemaifiind membri și actualul mahăr al PSD. Ponta fiind întrebat, nu a devoalat ce s-a discutat, mărturisind că a fost și politică la mijloc. Este demult clar că Ciolacu se teme de candidatura prezidențială, dar nu l-ar vrea pe Geoană. Au fost și reacții de la alți lideri de partid. Elena Lasconi ca de obicei plină de tupeu și-a dat cu părerea de când este candidata prezidențială a USR. Mai bine nu-și dădea, că a primit o replică dură de la Ponta. Pe de altă parte Ciucă în căutarea unei coagulări a dreptei românești a lansat o chemare a strângerii acestor forțe, cu reacția cam condescendentă a Elenei Lasconi. Dar și a lui Tudose, nervos că dreapta vrea o confruntare cu PSD. Pe de altă parte mă miră cum sunt jurnaliști care dau crezare unui sondaj manipulator privind candidații cu cea mai mare șansă la turul doi, acolo se vor confrunta cel mai probabil candidații PSD și PNL. După europarlamentare și locale cele două partide au cam 35% PSD și 30% PNL, iar celelalte partide au cu unu în față sau chiar sub unu!

Popovici a mai câștigat la mare luptă și bronzul de la suta de metri, cu o sutime de secundă sub argintul australianului Chalmers și o sutime peste locul patru! Și-a făcut pe deplin datoria, completată de canotorii care au luat aur prin Cornea și Enache și arginturi și bronzuri care duce România pe un onorant loc 11. Dar vine atletismul și aici nu mai avem nimic! În acest sens a ridicat problema sportului românesc și proaspătul medaliat Popovici și bine face. Unde sunt campionatele școlare ale liceelor care dădeau mari handbaliști, voleibaliști și baschetbaliști? Se mai duc tineri la tenis, de când cu Țiriac și Năstase, care au produs pe Halep și pe Cîrstea.

S-au calificat mai departe la fotbal FCSB la UEFA Champions League, Corvinul a căzut în Conference League alături de CFR Cluj. Să-i vedem cât  mai departe! Un fotbalist talentat, Ștefănescu, venit la FCSB a ajuns o umbră din cauza patronului Becali, tâmpit, fudul și paranoic. 

Joi seara  de la 8 am avut parte de un concert de tangouri interpretate de argentinianca Analia Selis acompaniată la pian de Ștefan Doniga. A fost o seră plăcută!

Aflu cu tristețea plecarea dintre noi a lui Nicu Covaci, fondatorul formației Phoenix. De Phoenix este legată adolescența și prima tinerețe. Am aflat de ei când se chemau Sfinții și erau victimele atacului ideologic din Scînteia Tineretului. Eram atât de entuziasmat de Phoenix că am cumpărat discul Vremuri fără să am pick up. Am fost martor la primul lor concert din București din toamna lui 1967 la Casa Studenților. Era așa de mare entuziasm că mă temeam că balconul se va prăbuși cu noi. I-am ascultat la barul Litoral de la Eforie Nord o noapte întreagă, i-am ascultat la Festivalul Pop Rock Club A din 1969 la Casa Studenților și am fost martor la unul din ultimele lor concerte de Crăciunul 1976. Păcat că au plecat atunci în 1977. Erau în culmea succesului, detestați de autorități. Întoarcerea lor a fost mirabilă în 1990. Mi-a plăcut foarte mult vocea lui Moni Bordeianu, primul lor vocalist, plecat și el ca și Florin Dumitru, baterist la Mondial, dar trecut și pe la Phoenix. Ce legendă a fost Phoenix!

Continuă Olimpiada, să vedem ce mai facem?