Phoenix - Nicu Covaci

Acest text îl dedic lui Nicu Covaci, fondatorul trupei de muzică rock Phoenix. Nicu Covaci ne-a părăsit zilele acestea. Fără el nu știu dacă Phoenix va mai renaște din propria cenușă. Eu am crescut odată cu Phoenix, Covaci avea 77 de ani, Baniciu are 75, Ioji Kappl are 74, Moni Bordeianu era cu un an mai mare, s-a prăpădit la începutul acestui an. Prima oară am auzit de ei, în 1966, eram într-a X-a și am citit un articol devastator în Scînteia Tineretului (sic!). Era criticată formația cu pantaloni strâmți și soioși (din Vremuri). Cel mai rău era numele formației. Sfinții! Ei bine, și-au schimbat numele în Phoenix și au ajuns să fie difuzați la Radio cu piesa Vremuri (Hei Tramvai), care a apărut pe disc, pe care l-am cumpărat în vara lui 67, fără să am pick-up! Apoi student în anul I, în toamna lui 67, au concertat, probabil prima oară în București, la Casa Studenților. Entuziasmul era enorm, eram la balcon și credeam că mă voi prăbuși cu el de tropăituri. I-am ascultat și văzut apoi la Festivalul Club A din 1969. Îi ascultasem vatra 1969, venit de la Costinești, o noapte la barul Litoral din Eforie Nord. Dimineața s-au întâlnit cu cei de la Sideral, care cântau și ei acolo. Ultim oară i-am urmărit de Crăciunul lui 1976, la Polivalentă, când a fost o scenă ce  mi-a amintit de  Blow Up. Lui Ioji Kappl  i s-a desprins o mânecă și a început să tragă de ea să o rupă. Cred că plecarea lor a fost o greșeală, dar dragostea de libertate a fost mai mare. Autoritățile se pare că-i urau în asemenea hal că le-au interzis să plece în turnee afară. În Germania au avut insucces, nu se potriveau cu stilul disco easy al vremurilor. Reveniți în România după 90, au avut un succes enorm, dar au început ciondănelile cu Nicu, care avea un caracter dificil. Covaci ne-a părăsit, Dumnezeu să-l ierte!

E ultima zi de Olimpiadă, la Paris e finalul! România a avut o prestație onorabilă. Anumite sporturi le-am uitat, parcă? Ama avut surpriza plăcută ieri ca TAS a decis că Ana Bărbosu primește Bronzul la sol, pentru că contestația echipei SUA a fost după timpul oficial. E o victorie a dreptății. La infrastructura deficitară sportivă este un miracol că am luat trei medalii de aur! Am văzut momente interesante, SUA a a câștigat aseară a 5-a oară consecutiv titlul olimpic la baschet. Nicio surpriză nu a fost că Spania câștigă titlul de campioană olimpică împotriva Franței, cu mulți jucători de la La Macia - Academia de fotbal Barcelona. Nu este o surpriză, Spania este campioană europeană și cred că este cea mai bună echipă de fotbal din lume.

În politica internă se face mare caz de cartea pe care o tot scrie Ciucă. Se tot fac pronosticuri, cine va foi în turul 2, Ciolacu, sau Geoană pe stânga, Ciucă sau Lasconi pe dreapta? Ciucă este lipsit de carismă, dar vrea să adune dreapta în spatele lui, Lasconi a preluat un partid în derivă.

În America Kamala Harris a ajuns o certitudine, Trump este în corzi, are probleme și cu memoria, e pe urmele lu Biden!

Ucraina a atacat Rusia în zona Kursk, provocând mari pierderi rușilor și Putin e și el în corzi, un convoi de suport al trupelor a fost complet distrus. Deci și Rusia poate fi lovită pe propriul teritoriu!

P.S.

Am văzut cele două filme dedicate lui Phoenix: Phoenix Har/Jar și Phoenix: Povestea. Primul a fost dedicat de fapt disputelor dintre membrii vechi ai formației care au și fugit din România. Cel mia pornit era Ioji Kappl, care cred că este jumate ungur, jumate neamț. Celălalt film este povestea formației, sunt multe secvențe filmate din perioada 65-71, perioada rock și apoi 71-77, perioada etno rock. Sunt și filmări ale lui Dan Chișu din Germania, la Osnabruck,  unde au stat între 77-89. Apoi este evocată și perioada din 90 până acum. Filmul nu mi-a plăcut că avea perioade lirice parazite. Este însă interesant că poți vedea că adolescenții din 65 la vârstnicii cu părul alb din anii 2020! Eu îmi dau seama că mă  simt mai atașat de prima perioadă, cea cu Vremuri, Canarul, etc, cu Moni Bordeianu solist vocal.