Politicianul kitsch

Aristotel

Joia este ziua revistelor. Apar atunci la chioșc, încă? Atât România literară cât și Dilema.

Cum se și numește, din revista România literară aflu informații despre literatură. Mircea Mihăieș continuă cu biografia Virginiei Woolf și al grupului de la Bloomsbury.  Facem o vizită prin casa Kafka, ni se amintește Robert Musil. Este evocat Păstorel și epigramele lui. Se reevaluează un poet important Leonid Dimov. 

Dar din Dilema am împrumutat titlul postării de azi Politicianul. Kitschul l-am găsit în într-un articol al Stelei Giurgeanu. 

Dosarul Politicianul dezbate problema cu politicienii. Vrem nu vrem suntem zoon politikon cum denumea oamenii Aristotel, adică animale politice. La noi politicienii au avut parte de nemuritoare portrete în opera lui Caragiale. După aproape de jumătatea de veac comunistă în care politicienii erau kitsch comunist, la începutul lui 1990 am redescoperit politicienii lui Caragiale, pe Cațavenci, pe Trahanachi, pe Dandanachi, dar și noii Pristanda. Politicianul român seamănă izbitor cu personajele lui Caragiale. Doar puțini nu au caracterul acestora și de aceea sunt cam toți kitsch.

Dacă ne uităm însă la președinții noștri, începând, de ce nu cu Ceaușescu, care își procurase un buzdugan prezidențial era de un kitsch care l-a determinat pe Salvador Dali să-l felicite. Dar nu că era un kitsch Ceaușescu era detestat, ci pentru că și-a bătut joc de noi, ne-a înfometat, ne-a înghețat, mințind că trăim în cea mai bună dintre lumi. 

A urmat după prăbușirea comunismului tot un politruc comunist, Ion Iliescu. A debutat monstruos, cu teroriștii, care au dus la mulți morți fără vină și rost. Au urmat monstruoasele mineriade. Uite că acum minerii de atunci plătesc acum la recalcularea pensiilor. Iliescu, cum îl descrie Cristian Vasile tot în Dilema s-a adaptat și în ultimul lui mandat, am intrat în NATO. 

A urmat intermezzoul Emil Constantinescu. Mulți proști și fraieri rețin declarația lui că a fost învins de securitate. Dar uită că Emil Constantinescu a îndreptat ferm România spre Vest, că a creat condițiile aderării la Uniunea Europeană și NATO. După ultimul Iliescu a urmat președintele kitsch cu adevărat Băsescu, nici nu mai vreau să argumentez de ce, doar că a resuscitat periculos securitatea, de care a fost legat în trecut. După cei 10 ani de Băsescu a urmat în Iohannis. Iarăși deontologii rețin doar că a readus la guvernare PSD și că i-a scos useriști. Un prieten s-a supărat pe PNL și a virat la USR. Îmi povestește acum ce șoc a avut. A găsit la acest partid niște veleitari tâmpiți și în afara realității. Comparativ, cei de la PNL sunt de zece ori mai buni!

Ne întrebăm de ce a scăzut calitatea politicienilor noștri, comparativ cu începuturile din 90. Dar fenomenul nu este doar resimțit la noi, ci este peste tot. 

Rusia a produs doi democrați în anii 90, pe Gorbaciov și Ielțîn ca să ajungă azi sub ciubota kaghebistă a unui kitsch de Stalin, pe dementul de Putin. Dacă până la agresiunea împotriva Ucrainei, Europa și lumea nu-și punea problema înarmării, acum ne aflăm într-o cursă nebunească a înarmărilor. Ca să cucerească câțiva km pătrați de Donbass, Putin și-a sacrificat soldați și tehnică militară, dar s-a trezit cu cucerirea unui teritoriu important din Rusia în Kursk. 

Dacă ne uităm în SUA, Donald Trump este cel mai kitsch produs de politica americană. Nu mai sunt politicieni de calibrul lui Reagan să zicem. Alin Fumurescu analizând în Dilema Convenția Națională Democrată și evoca spusele unui republican anti-Trump."Dă Doamne să fie o prefăcută! (fraud)". Și Kamala Harris chiar a fost o prefăcută, la fel și Tim Walz care s-au prezentat ca niște centriști democrați, care susțin ferm Israelul și sprijină la fel de ferm Ucraina, fără niciun exces stângist, cu drepturile minorităților, probleme de gen, etc.

Revenind la noi, acum se pune acut problema viitorului președinte. Dar nu este o tragedie. După epoca Iohannis, putem constata că președintele are anumite responsabilități importante, doar la numirea guvernului și a primului ministru, a conducerii politicii externe și a apărării. Și de aceste lucruri s-a achitat, cum trebuie, nu ca băgărețul de Băsescu. Acum avem de ales între niște politicieni kitsch, precum Ciolacu cu covrigii și Ciucă cu tancul. Ambii sunt extrem de kitsch din punct de vedere politic. Ciolacu cu un trecut foarte dubios, iar Ciucă lipsit complet de carismă. Cei mai kitsch candidați sunt de departe George Simion și mahalagoiaca Șoșoacă. Rămân Lasconi, care trebuie să parvină de la primăriță de Câmpulung Muscel la cel de lider național și Mircea Geoană, vorbitorul fluent de engleză, condiție sine qua non pentru un președinte în contact cu UE și NATO, dar mai ales cu America. 

De ce este slabă calitatea politicienilor? În primul rând deficitul de educație la unii, surprinzător și la lideri USR! Cred că la noi crema a plecat la studii afară și nu mai este tentată să revină. La fel și în Occident, tinerii dotați se ocupă de afaceri, sau cercetare și nu mai sunt tentați de politică. Cu toate acestea, primii miniștri Marii Britanii sunt absolvenți de Oxford, sau Cambridge, sau în Franța de ENA. Dar le lipsește vizionarismul și tăria ideilor, poate doar Macron apre a le avea. Bune portrete de politicieni le face Cristian Preda, dar când își exprimă preferințele de oameni politici români, aceștiaa sunt cei pe care eu îi resping și detest. 

Vorbind de kitsch Adina Popescu dezbate o întâmplare petrecută pe litoral, la Eforie, unde s-a încins o horă a turiștilor în costume de baie. Dacă hora era potrivită la horele din  satele copilăriei, sau acum pe la nunți, ce caută acest kitsch pe plajă? Este o nostalgie kitsch cu care este umplut FB, de cât de bine era pe vremea lui Ceaușescu și cum ne-au furat acum  țara străinii. Aici este o evidentă contradicție de idei. Cel mai bine funcționează azi întreprinderile privatizate cu capital străin! Privind în urmă politicienii din anii 90 păreau mai ca lumea, dar managerii, directorii de atunci au îngropat industria românească, din nepricepere, prostie, răutate și lăcomie. Acum sunt politicieni de proastă calitate, dar noii manageri au învățat lecția capitalistă.  Toți cei care aprobă prostii notalgice sunt resentimentarii, puși la muncă afară și aici, pensionarii care la muncă nu făceau mai nimic și furau de la întreprindere. Ei imaginează o lume care nu a existat niciodată. Sunt cei care ne-au făcut-o cadou la paralamentul UE pe Șoșoacă!

Oricum, țara arată mult mai bine ca acum 30 de ani, cum îmi mărturisește un prieten, plecat și el acum 30 de ani în America.

Am urmărit aseară 29 august un concert care deschide stagiunea de toamnă a Filarmonicii Pitești, numit Hollywood la Pitești. A fost un spectacol plăcut susținut de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Tibi Oprea și soliști vocali și dansatori. Doar sonorizarea a fost proastă!

Vine toamna, mai plouă, dar încă este cald!