În deschiderea
blogului am să remarc două eseuri extrem de interesante dedicate geniului
nostru tutelar I.L. Caragiale, aflate în România literară nr.
35. Despre ce este vorba?
Primul eseu
intitulat Conspirațiile domnului I.L. Caragiale aparține lui
Gelu Negrea. Subiectul este topografia Bucureștiului oglindită în piesa O
noapte furtunoasă. Dacă străzile de la Union până la casa lui Jupân
Dumitrache Titircă zis Inimă rea ne sunt cunoscute, în schimb Caragiale
inventează străzile la întretăierea cărora se află reședința lui Dumitrache.
Este vorba de Marcu Aoleriu și Catilina. Dacă prima stradă este numele stâlcit
al filosofului și împăratului Marc Aureliu și are doar funcție comică, rezonând
cu aoleu, în schimb numele Catilina are o semnificație mai complicată. Catilina
a fost un conspirator roman din vremea lui Cicero și a fost dat de gol prin
discursurile acestuia, numite Catilinare. În piesă se
desfășoară două conspirații paralele: cea a Vetei și a lui Chiriac și cea a
Ziței și a publicistului și studinte în drept Re Vent. Cel care facilitează
aceste conspirații amoroase este de băiatul de suflet Simion. Jupân Dumitrache
ține la onoarea lui de familist, dar eu suspectez că de fapt el bănuie ceva
despre legătura dintre Veta și Chiriac, însă se face că nu vede, acceptând că
legătura de gât din patul Vetei este a lui Chiriac.
Al doilea
eseu D'ale carnavalului și muzica de operă aparține
Anei-Stanca Tăbărasi-Hoffman. Aici aflăm de dragostea absolută pentru muzică și
operă a lui Caragiale. Astfel personajul principal al piesei este tot un
bărbier Chiriac, dar mai ales calfa lui Iordache. Ca în operele Bărbierul
din Sevilla de Rossini și Nunta lui Figaro de Mozart.
Aceste două eseuri
merită citite pentru că descoperim un alt Caragiale, mult mai rafinat
intelectual.
De fapt subiectul
principal al acestui blog este este un articol al lui Dan Ungureanu publicat
în contributors. ro. Dan Ungureanu este filolog și el se ocupă de
limba română și în paralele de evoluția poporului român. Ungureanu spune un
adevăr, am fost leneși la scris și informațiile despre noi și începuturile
românismului sunt precare. Păi, dacă am ajuns să fondăm principatele române
târziu, ca să avem o cancelarie domnească, asta este realitatea. Vecinii,
bulgari la sud, și unguri la nord vest au format statalități înaintea noastră.
Inclusiv teritoriile de azi al României a fost sub stăpânirea țaratului bulgar,
până când acesta s-a prăbușit sub loviturile regatului maghiar și al Imperiului
Bizantin. În acea perioadă anii 700 - 1000 d. Cr. s-a consolidat limba
stră-română. De aceea ea conține cuvinte slave, cultul este ortodox slav,
influențat și mediat de stăpânii slavo bulgari. Ungureanu (numele îl trădează!
hahahaha) merge pe linia aberațiilor lui Dan Alexe. Adică noi românii suntem
exclusiv veniți din sudul Dunării. Aceste sunt contrazise de faptul că românii
din Transilvania au rămas la cultul ortodox, după venirea ungurilor. Dacă
teoria asta ci iz roesslerian ar fi adevărată, românii din Ardeal ar fi aderat
la catolicismul îmbrățișat de unguri. Tradiția istorică de formare a
principatelor române spune că au fost descălecătorii veniți din Transilvania.
Mircea cel Bătrân avea fiefuri în Ardeal, ducatele Amlașului (Mărginimea
Sibiului-Săliște) și Făgărașului, iar Ștefan cel Mare Cicei și Cetatea de
baltă. Toate argumentele pe care se bazează Ungureanu sunt de ordin filologic,
prezența articolului hotărât la finalul substantivului, ca în slavă și în
albaneza care se înrudește cu substratul geto dac. Cert este că ne-am creștinat
înainte de 300 d. Cr. și că Bizanțul avea o episcopie la Vicina pe Dunăre să
întrețină legătura cu creștinismul bizantin al românilor înainte de sosirea
slavilor. Alt argument al lui Ungureanu ar fi că limba română este unitară,
fără dialecte în spațiul României de azi. Are și nerușinarea Ungureanu să
afirme că, noi cei de azi nu mai înțelegem ce vorbeau românii în trecut. Păi,
ce ne facem cu cronicarii, cu Neculce cel care folosea limba populară, nu cea
sofisticată și greoaie a lui Miron Costin sau Dimitrie Cantemir?
Dan Ungureanu bate
câmpii periculos. Așa că mă întorc la Gheorghe Brătianu și cartea lui O
enigma si un miracol istoric: poporul roman! Un extraordinar istoric, un
erou al Marelui Război. Fiul primului ministru Ionel Brătianu, care a fost pe
front în linia întâi, a fost rănit, dar a scăpat, ca să fie probabil cel mai
important istoric la neamului românesc!
Mergând la cură la Ocna Sibiului m-am oprit și prin Sibiu, unde am profitat de târgul de carte din Piața Mare și am luat cu preț redus două cărți. Am lămurit și un fals de tip patriotism prostesc. Statuia lui Gheorghe Lazăr se află bine mersi în Piața Mare a Sibiului. Noua statuie care ar fi fost alungată din Sibiu și a ajuns la Avrig este de piatră și nu avea loc în Sibiu într-o zonă importantă. Așa că a ajuns la Avrig și este plasată exact în patrulaterul unde erau niște castani și cânta duminica fanfara sașilor cu pantaloni tirolezi. Gheorghe Lazăr, care s-a născut și a fost îngropat șa Avrig este fondatorul învățământului românesc și a celui Politehnic românesc al cărui alumnus sunt!
Am terminat la
Avrig, în fine după o lungă perioadă romanul Libertate, de peste
600 de pagini al lui Jonathan Frenzen.
Un alt subiect pe
care vreau să-l dezbat este legat de sport. Și iar m-a enervat Dan Udrea care
ia apărarea postului ProTv, care transmite LASK Linz FCSB exclusiv pe live
stream-ul VOYO. Pătimașii fotbalului sunt toți furioși. Păi, Digisport
transmite meciuri mult mai importante pe canalele sale și ProTv le face
suporterilor o surpriză urâtă? Sunt în polemică și cu amicul Iulian care
ia partea ProTv. Udrea m-a mai enervat când insinua că am fi avut la
Campionatul European arbitri părtinitori. S-o fi uitat la meciul România Nederlanden?
Am văzut finala
Supercupei Europei unde a strălucit în special în repriza a doua Real Madrid
contra Atalanta. Mbappe a dat și golla prima paraiție în tricoul lui Real. Mult
mai enervant a fost meciul de la Mallorca unde Real nu a luat decât un punct,
după un egal cu o echipa gazdă care s-a apărat foarte bine.
Și în campionatul
Angliei favoriții mei Liverpool au debutat cu un meci câștigat la Ipswich Town
cu 2-0. Iar City a învins pe Chelsea cu 2-0.
Au început marile
campionate, si ProTv transmite pe VOYO meciuri de doi bani!
Blogul anterior a
avut multe dezbateri despre un subiect secundar, dar ce să-i faci așa e-n
tenis, vorba lui Caragiu!
Dan Ungureanu susține că limba română care a ajuns la un moment dat să fie vorbită pe teritoriul de la nord de Dunăre își are originea la sud de Dunăre, și nu în latina care s-a vorbit în Dacia în timpul ocupației romane și ceva timp după aceea. El aduce argumente lingvistice destul de convingătoare în acest sens. De exemplu, el arată că limba romanică a evoluat în Balcani într-un mod foarte similar cu evoluția latinei vulgare în Italia, și diferit de cum au evoluat latina vulgară și romanica în limba franceză, spaniolă, portugheză, romanșă. (Dialectele romanice din Balcani au și fost o vreme foarte apropiate de ceea ce se vorbea în nordul Italiei, iar slavii i-au denumit pe romanizații din Balcani, „vlahi”, sau inițial “vlohi”, cuvânt care și astăzi îi desemnează pe italieni în unele limbi slave). Faptul că româna (daco-româna) seamănă mult cu celelalte dialecte romanice din sudul Dunării și cu italiana de azi ar fi un indiciu că evoluția limbii române a fost influențată de ceea ce se vorbea la sud de Dunăre. Dan Ungureanu interpretează însă această observație mult mai precis, în mod științific, cu argumente lingvistice. De exemplu, Ungureanu arată că vocabularul latinei s-a redus considerabil (cu cca 50%) în cursul transformărilor, în toate noile dialecte/limbi romanice. Astfel, el ia exemple de câte două cuvinte sinonime în latină, din care câte unul s-a pierdut. Face o listă lungă de exemple, dar voi ilustra doar ideea. Listă de sinonime : cuvant a1 cu cuvânt b1, cuvânt a2 cu b2, cuvânt a3 cu b3 etc. Ei bine, el arată că unde la limbile romanice occidentale, s-au pierdut în majoritate cuvinte b și s-au pastrat cuvintele a, dintre sinonime, la limbile/dialectele romanice orientale și în italiană s-au păstrat in majoritate cuvintele b și s-au pierdut cuvintele a. Există deci o diferență clar observabilă între vest și est și totodată o înrudire remarcabilă în interiorul fiecăruia din cele două grupuri. Dacă limba română s-ar fi format doar la nord de Dunăre, fără influența Italiano-balcanică, sinonimele pierdute ar fi trebuit, statistic, să fie distribuite mai puțin diferit, adică nu atât de categoric, cu cuvinte păstrate din lista b și cele pierdute, din lista a. Din punct de vedere statistic, acest lucru e atât de improbabil, încât câștigă teren ipoteza unei migrații de la sud la nord. E totuși greu de înțeles, nu? Păi la fel e și cu celelalte argumente ale lui Ungureanu. Eu l-aș fi sfătuit să nu publice pe Contributors, ci doar în reviste de specialitate. Pe Contributors a fost pur și simplu hărtănit de comentatori care au dovedit din plin că nu au înțeles, sau nici n-au citit articolul. Dar întrebarea esențială, fiindcă asta îi preocupă pe istorici, spre deosebire de lingviști, este când ar fi avut loc migrația de vlahi de la sud, la nord de Dunăre? Voi publica mai jos o continuare pe această temă. Mihai Vasilescu, Londra
RăspundețiȘtergereÎntrebarea esențială, fiindcă asta îi preocupă pe istorici, spre deosebire de lingviști, este când ar fi avut loc migrația de vlahi de la sud, la nord de Dunăre?
RăspundețiȘtergereIar răspunsul, pe care îl dau și unii istorici români mai cu capul pe umeri, este că ea a avut loc, într-o anumită măsură, în toată perioada secolelor 6-13, dar mai ales în timpul stăpânirii bulgare la nord de Dunăre. Atât Hanatul bulgar de la sud de Dunăre, cât și Primul Țarat bulgar, care i-a urmat, au stăpânit în nordul Dunării. Între 836-852, sub hanul Presian, hanatul bulgar stăpânea la nord de Dunăre un întins teritoriu, până dincolo de Maramureș în nord și, efectiv, de la Nistru pân’la Tisa, de la est la vest. Stăpânirea Transilvaniei, foarte importantă, pentru minele de sare și aur, începuse mai devreme, și a continuat și după declararea Primului Țarat Bulgar. După cum se știe, orice imperiu (Primul Imperiu Bulgar, îl numesc istoricii occidentali) este permeabil pentru deplasările populațiilor, iar pentru vlahi, care erau în mare măsură păstori, transhumanța peste Dunăre ar fi fost ceva foarte natural. Stăpânirea bulgară a durat suficient de mult pentru ca vlahii să se fi raspândit pînă în nordul actualei Românii, precum și pe teritoriul între Tisa și Nistru. E vorba, oricum, de număr relativ mic de oameni, populațiile erau mici la vremea aceea. Mai mult, ceea ce e foarte important, este faptul că atunci când au venit ungurii, ei s-au lovit de stăpânirea bulgarilor în Transilvania și au fost înfrânți în 896 de o coaliție între bulgari și pecenegi, fiind siliți să se refugieze în Panonia. După aceasta au mai avut loc războaie între unguri și bulgari , iar amănunte puteți găsi pe net. Bulgarii au pierdut bătălia cu ungurii pentru Transilvania abia după ce au fost înfrânți de o nouă coaliție, de data asta între unguri și pecenegi, precum și de coaliția între unguri și bizantini. De fapt Bizanțul, sub Vasile Bulgaroctonul a nimicit Primul Țarat Bulgar. Înaintând în Transilvania, ungurii s-au lovit de vlahul Gelou, “Gelou quidam Blacus” și “ducem Blacorum”, dar și de Glad și Menumorut care sunt descriși de unii istorici drept duci bulgar, adică lideri rămași acolo după căderea Țaratului Bulgar. Aceștia conduceau, foarte probabil, peste o populație mixtă de slavi și vlahi.
O altă dovadă a influenței bulgare în istoria timpurie a românilor, este arhicunoscutul fapt că biserica ortodoxă de la nord de Dunăre a preluat liturghia în slavonă de la bulgari, care au fost creștinați în 864, sub hanul Boris I, devenit apoi țar. Nu este foarte clar când a avut loc preluarea liturghiei în slavonă, dar sigur nu înainte de secolul 10, fiindcă abia atunci bulgarii au trecut de la liturghia în limba greacă la cea în limba slavonă, și la alfabetul chirilic/glagolitic. Continuare mai jos. M.V.
Influența bulgarilor la nord de Dunăre a crescut puternic, din nou, după 1185, când s-a format Țaratul Vlaho-Bulgar, devenit Al doilea Țarat Bulgar. De data aceasta, însă, stăpânirea Țaratului s-a oprit la Carpați.
RăspundețiȘtergereUn lucru pare cert: migrațiile de populație romanizată care au ajuns până în Transilvania și Maramureș trebuie să fi avut loc mai devreme, probabil în perioada primei stăpâniri bulgare. După părerea mea, istoricii români ar trebui să accepte teoria unei migrații consistente de vlahi la nord de Dunăre în acea perioadă, deci înainte de venirea maghiarilor. Ar fi un argument solid în controversa cu istoricii unguri în chestiunea Transilvaniei.
O ultimă chestiune. Limba română vorbită la nord de Dunăre, nu are dialecte. Existența unor regionalisme nu e suficientă ca limba vorbită în Moldova, Ardeal, Muntenia, Oltenia sau Banat, să poată fi împărțită în dialecte. Situația e foarte diferită de cea din Italia, de exemplu, unde pe o suprafață nu mult mai mare (cca 300.000 față de 238.000 km patrati), sunt zeci de dialecte, ai căror vobitori nu se pot înțelege de la un dialect la altul. Situația sugerează că, într-o anumită perioadă, nu prea lungă, a avut loc o migrație care s-a răspândit pe întreg teritoriul dintre Tisa și Nistru. Argumentele lingvistice sugerează că această migrațiune a avut origini în sud, chiar dacă ea a înglobat și ceva populație romanizată mai veche, rămasă în nord.
Mihai Vasilescu, Londra
Dragă Mihai, eu nu pot respinge teoria că mulți vlahi, sau români au venit din sud, din Balcani, erau traci romanizați anterior de civilizația romană, de prestigiu. Asta se putea întâmpla în vremea Țaratului bulgar. Dar Ungureanu, ca și Dan Alexe, spune că Dacia, provincia romană a fost părăsită total de romanizați. Lucru care mi se pare o prostie. Trebuie să acceptăm superioritatea și prestigiul slavo bulgarilor, care au dat toponimii în arealul românesc. Boierimea a fost slavă și mai ales preoții importați din Balcani, vezi pe Nicodim! Cert este că am adoptat ritul ortodox slavon, că în biserică s-a păstrat slavona până la Reformă și Coresi (ce lapsus am avut!), ba chiar în Principate ierarhii se luptau contra limbii române. Halal pentru biserica noastră păstrătoare de tradiții! Rămâne o enigmă cum româna nu are dialecte și toate aceste ipoteze rămân doar ipoteze.
RăspundețiȘtergereJoe, sunt total de acord cu tine. În nici un caz nu se poate deduce din faptul că limba română are origini la sud de Dunăre (teză pe care o acceptă majoritatea lingviștilor) că nu a rămas o parte din vechea populație romanizată în Dacia. Sunt situații, în Franța și Italia, de exemplu, în care o populație cu un anumit dialect a adoptat treptat un altul, care era oricum foarte apropiat.
ȘtergereÎn ce-l privește pe Dan Alexe, el mai are și alte teorii stupide și chiar nu poate fi luat în serios.
Lectura de vacanta... Alexandru Vlahuță- Din trecutul nostru..
RăspundețiȘtergere