Revedere , noi și polonezii, literatură și politică

Joi 5 iunie a avut loc revedere promoției noastre 1967. Pentru mine a fost ocazia să revăd orașul meu natal. Ne-am întâlnit la bustul lui Ion Luca Caragiale, din centru de pe bulevard, mentorul nostru, căruia liceul îi poartă numele. Am avut plăcuta surpriză să mă reîntâlnesc cu mai mulți foști colegi, doamna Alexandra Iorga, cu Valeriu Negulescu, Lordul și organizator al revederii, cu Vasile Tifigiu - Pif și cu Cristi Vasilescu pe care nu l-am mai revăzut din 2017. După ce ne-am fotografiat la umbra lui Nene Iancu am oprit la restaurantul din fosta grădiniță din copilărie, de la primul rond. Am fost plăcut și frumos să ne mai aducem aminte de adolescență de profesori, de viața de licean.

Am să dezbat două teme importante, despre mentalități, ale noastre și ale polonezilor. Pe de altă parte România literară îmi oferă o temă foarte interesantă literatura și politica. 

De curând la noi în România a fost turul final al alegerilor prezidențiale pe 18 mai, iar pe 1 iunie turul final la prezidențialelor din Polonia.

Noi în România, în pofida temerilor, am ales corect. Avem un  nou președinte normal, fost olimpic la matematică, care a câștigat în fața lui Simion, un derbedeu dubios urcat pe resentimentele diasporei reflectate în interior de cei care au rămas acasă. Am încercat să explic de ce au votat așa în număr mare pe Simion, resentimentele, statutul precar în Occident al muncitorilor slab calificați, clasa politică de proastă calitate. La români există o rezervă de oameni normali care au venit la vot, anulând ciuda, furia prostească a votantului român.

La polonezi a ieșit până la ură cu avans foarte mic candidatul Nawrocki, al extremei drepte. A fost bine, a fost rău?

Aș încerca să discut despre mentalități, ale noastre și ale polonezilor. Noi suntem tranzacționiști, așa au reușit voievozii români să facă compromisuri cu otomanii și Principatele să supraviețuiască, mai supuse, sau mai rebele. Chiar și mari principi, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul au negociat cu turcii, Mihai Viteazul și cu împăratul Rudolf. Polonezii sunt un popor mândru, puțin dispus la compromisuri și războinici. Au fost un mare regat în regiunea de est a Europei în Evul Mediu. S-au luptat și i-au supus pe Cavalerii Teutoni, cu suedezii, cu turcii, ba au supus și pe ruși la un moment dat. În secolul XVIII s-au pomenit înconjurați de trei mari puteri, Rusia țaristă, Prusia fostă teutonă, și Austria. Așa că au fost tot împărțiți de vecini, halca mare revenind Rusiei care și-a luat revanșa și au dispărut ca stat din 1795 până în 1918. Ura ce mai mare au avut pe ruși, care au supus cea mai mare parte a Poloniei, a funcționat fictiv și un regat al Poloniei în Rusia țaristă. Și-au luat revanșat în 1921 când s-a produs minunea de pe Vistula, în fața Varșoviei și armatele bolșevice au fost respinse și alungate din Polonia. Și în Al Doilea Război Mondial, în 1945 Stalin a așteptat ca naziștii să înăbușe răscoala din Varșovia și abia apoi cu Armia Polska distrusă au intrat în Varșovia. Așa că polonezii îi urăsc de moarte pe ruși. Un Simion nu are ce căuta în Polonia. Nawrocki este violent anti rus, ține cu Ucraina și cel mai important este susținut de influenta Biserica Catolică. Deci nu se produc viraje importante în Polonia, cum se putea întâmpla la noi. Nu înțeleg de ce nu există aceeași respingere a rușilor, care au ținut Basarabia, care ne-au cotropit și jefuit și care ne-a adus tragedia comunistă timp de 45 de ani. Este în schimb o reacție anti ucraineană, având ca motiv răpirea de către Stalin a Bucovinei de Nord. Unde putea anexa Bucovina Stalin decât la Ucraina? Nu cred că-i trecea prin cap că o să devină independentă, deși existase această dorință după Primul Război Mondial. Probabil atârnă și faptul că nu avem o graniță terestră cu Rusia., dar posibilitatea ca Ucraina să fie acaparată de Rusia ne poate pune în fața acestei posibilități sinistre. Așa Nawrocki care  apropiat ideologic de actualul președinte  Duda, are posibilități limitate de a influența politica Poloniei, dar se poate opune unei agende liberale venind din Parlament. Să vedem, să așteptăm.

România literară mi-a oferit a doua temă de dezbătut, literatura și politica. Dar aș începe cu Dilema, care este un săptămânal cu profil mai general, unde apar și articole politice. Redactorul șef Sever Voinescu excelează prin păreri pătimașe de scriitor angajat, mai mult la negru, cum remarca cu umor un lat scriitor. Probabil că veninul lui Voinescu este determinat de faptul că el ca politician a fost un dezastru, o slugă credincioasă a lui Băsescu și acum are ocazia să se răzbune pe oponenții lui. Preferam tonul lui Radu Cosașu de pe vremuri, om de stânga, dar mult mai relaxat. Dilema a scăzut în calitate sub Voinescu.

România literară are un dosar cu opinii ale unor scriitori privind relația dintre literatură și politică. Realismul socialist a impus romanul politic, angajat, plin de encomioane la adresa partidului comunist, fără nicio valoare. În perioada post comunistă dură a anilor 60, 70 a apărut un alt tip de roman politic, în care obsedantul deceniu era denunțat, precum  a făcut Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni. Au fost și romane scrise la comandă fără nicio valoare, care lăudau comunismul românesc ceaușist și pe conducător. Există însă și o tradiție a reflectării politicii în literatură și aici excelează clasicul Ion Luca Caragiale. Am să reproduc un fragment dintr-un comentariu al unui scriitor, Ioan Radu Văcărescu.

În prezent, literatura română ar avea nevoie de ochiul magistral de discernere al lui Caragiale. Caracterizarea îi aparține lui Ștefan Bănulescu în eseul Haimanale-Mizil-București în căutarea lui Caragiale. Cu acest prilej Bănulescu ni-l aduce în actualitate pe Zacharia Antinescu, ploieștean, învățătorul lui Caragiale din clasa a II-a primară, mare grafoman din secolul al XIX-lea membru activ în 28 de comitete și comiții, autor al uluitorului volum Autobiografia mea sau Un voiagiu în timp de 70 de ani. Prosa și Poesia. 1826 - 1896, autor de ode la Te-Deum-uri, la serbările școlare, la baluri, la primărie și prefectură, pe bulevard și în grădinile publice, ținea discursuri funevre cu plată, emitea sentințe feroce asupra vieții pentru binele urbei și junimii ploieștene.

Model absolut al prozatorului și dramaturgului român. Antinescu scrie prosă și poesiă în același tom despre Turci, Științe, Școala Normală, Satan, Ellada, Moartea doamnei Adelaida, Fiicele Române, Crucea roșie, Columb, Liga Culturală de la Slănic etc. Bănulescu ne citează primele versuri dintr-o Odă antinescă, de la 1865, imprimată pe hârtie tricoloră și distribuită poporului presinte în cinci sute de exemplare: 

Cetățeni, Tați! Mame bune!/ Iată var, iată mistrie.../ Căci din ăst Palat ieși-vor fiii voștri cu mândrie,? Vom avea Cavuri, și Lincolni, Washingtoni de Româniă/ O'Conelli și-eroi ca Manta, Garibalzi și frați Buzesci....

Azi modelele nu ne lipsesc. Ba abundă din zodia versului Alexandresc: De-mbunătățiri rele suntem cu toți sătui. 

Caragiale a avut acel ochi magistral de discernere și fiind tulburat artistic de acest spectacol nemaipomenit al cuvintelor, a încercat și a reușit să schimbe unghiul de la serios spre satiră și a pornit să dea o surprinzătoare prospețime și originalitate lucidă și și strălucire captivantă propriei sale scriituri.

Asta este adevărata vocație a scriitorului care abordează politicul, sunt și scriitori angajați, unii la negru, cum remarca cu umor alt scriitor.  Cum remarca Vosganian care spune că a citit un roman despre tinerii useriști care participau la protestele împotriva guvernului Grindeanu și îi cereau demisia și acum aceiași tineri useriști cer PSD condus de Grindeanu să participe la formarea noului guvern. Halal literatură, aferim!

În seara de 6 iunie am fost martori la un spectacol multimedia la Filarmonica Pitești. Violonista Dian Jipa și pianistul Ștefan Doniga sunt în turneul Eminesciana 2.0! Au fost proiecții video cu actori recitând poezii din Eminescu în limba română, dar și în traduceri în franceză, ivrit, germană sau engleză, artiștii cântând diverse piese muzicale. Am recunoscut prima ca fiind Balada lui Porumbescu. A fost un show foarte interesant. Din păcate, ploaia a împiedicat spectatorii să ajungă la Filarmonică.

Și în final despre fotbal. Naționala României a ajuns la Viena unde am mâncat bătaie cu 2-1. Golul nostru l-am dat în ultimele secunde ale meciului. Comentatorii penibili de la Antema1 nu și-au dat seam că a fost gol valabil, înșelați și de faptul că televiziunea austriacă nu afișa golul.

S-a terminat și Final Four la Nations League. Au fost prezente echipa Germaniei, unde s-a desfășurat turneul. A fost învinsă cu 2-1 de Portugalia lui Ronaldo. În cealaltă semifinală s-au întâlnit Franța și Spania. La un moment dat era 5-1 pentru Spania, dar s-a terminat 5-4. Duminică în jocul pentru 3-4, Franța a învins clar Germania cu 2-0. Finala dintre Portugalia și Spania a fost foarte disputată. A condus ci 1-0 și 2-1 Spania, dar Portugalia a egalat de fiecare dată. După prelungiri au urmat lovituri de pedeapsă. Și când a apărut Morata, am zis că ratează, și așa a fost. Campioană este Portugalia!

Am să scriu și despre formidabilul meci de tenis din finala Roland Garros. S-a desfășurat între Jannik Sinner și Carlos Alacaraz. la un moment dat era 2-0 la seturi pentru Sinner și părea că va câștiga ușor. Dar roata s-a întors, Carlos Alcaraz a câștigat următoarele două seturi și s-a ajuns la setul final, care a ajuns la tie break lung de de 10 puncte. Alcaraz a avut 9-2 și în final a câștigat cu 10-2! Fantastic meci!

Cine a câștigat alegerile din 18 mai?

Sunt aproape 2 săptămâni de la alegerile prezidențiale din turul 2 și încă sunt discuții despre cine  a câștigat alegerile prezidențiale. Nu Nicușor Dan, ci partide, militanți, artiști, influensări. Eu rămân la ideea că le-a câștigat totuși candidatul independent Nicușor Dan. Dintre partide cel mai tare se bate cu pumnul în piept este USR. USR însă a avut un candidat, pe doamna Lasconi la primul tur. Că acest partid și-a schimbat intenția este altceva. Nu au reușit să o convingă pe doamna Lasconi că în noul context nu prea are șanse și reorientarea a produs fracturi în partid. Din partidele din coaliție, lucrurile erau clarificate la PNL, prin noul impuls dat de liderul Ilie Bolojan, care și în poziția de președinte interimar a câștigat în statură și un plus pentru partid. Partidul cel mai lovit de aceste alegeri rămâne PSD. În toamnă a fost prima lovitură prin faptul că Ciolacu nu a intrat în turul final. Acum după primul tur al alegerilor din 4 mai Ciolacu și-a dat demisia atât din poziția de prim ministru și ulterior din cea de președinte PSD a complicat și mai mult situația. Faptul că Antonescu a pierdut intrarea în finală arată că votanții PSD nu l-au văzut ca reprezentând-i și au votat pe Ponta, ca fiind al lor. Antonescu a arătat că într-un fel este un politician expirat, a pierdut și în primul tur din 2009, iar acum nu a fost în stare să convingă electoratul pro european că este o soluție mai bună decât Nicușor Dan. Lipsa din politică activă în ultimii 10 ani l-a afectat. Că dacă ar fi ajuns el în locul lui Dan, rezultatul final ar fi fost probabil același această pare destul de plauzibil, dar nu mai discutăm chestiuni contrafactuale. Există un electorat proeuropean majoritar în România care se mobilizează doar în turul doi al prezidențialelor, cum a fost în 2004 cu Băsescu, în 2014 cu Iohannis. Meritele în victoria de la prezidențiale nu și-o poate disputa altcineva decât câștigătorul Nicușor Dan. Și cu ajutorul internetului, al rețelelor sociale, a faptului că toți alegătorii lui Antonescu și Lasconi au votat pe Dan în turul final și mai ales cei 2 milioane de votanți în plus, care au anulat voturile date lui Ponta în primul tur și avantajul de 800000 de mii pentru Nicușor Dan. Cine sunt acești alegători? Sunt studenții, sunt întreprinzători, intelectuali și cei conștienți că alegerea lui Simion îi lovea direct la buzunar, care nu prea sunt preocupați de politică și care dau scorurile confortabile ale PSD și acum ale extremei care este azi de culoare neo-fascistă. Din 2000 de la alegerile care l-au readus pe Iliescu în fruntea României, nu s-au mai manifestat votanți de extremă, atunci era PRM. Acești votanți, ulterior s-au dizolva în mas de votanți PSD. S-a întâmplat după 2020 fenomenul apariției AUR, a curentului suveranist și prin contagiune externă de manifestare puternică anti UE, care simpatizează și este finanțat de Putin. România, ca și alte state occidentale se află în fața războiului hibrid putinist care urmărește destabilizarea democrației occidentale. Curentul putinist a alimentat teama de război în mediile românești și faptul că de războiul din Ucraina este din vina Ucrainei agresate și nu a agresorului Putin. Diaspora precariatului, a celor slab calificați care urăsc pe angajatorii occidentali, că le dau puțini bani, că acum, se poate câștiga în România în domeniile unde lucrează ei la fel de mulți bani a accentuat resentimentele. Opinia mea este că aceste lucruri au contat mai mult decât calitatea slabă a oamenilor politici, pentru că scandalul Nordis în care a fost implicat Ciolacu, nu a avut dimensiunea altor scandaluri politice anterioare. Văd că și filosofii s-au muncit să explice reacția diasporei, prin opiniile lui Gabriel Cercel și a lui Gabriel Liiceanu trimițând la interbelicul care a contaminat din exterior extremismul legionar și faptul că suntem o națiune mică. Unii dau model pe polonezi. Polonia a fost un mare regat european, cu oameni mândri, nedispuși la compromisuri, care au dus la dispariția statului polonez timp de peste 130 de ani, lucru care s-a întâmplat și la alt regat vecin, Ungaria. Românii sunt mai tranzacționiști și au reușit ca Principatele Române să supraviețuiască și să dea naștere României moderne. Polonezii s-au distins prin înfrângerea agresiunii bolșevice în 1921, dar și românii au rezistat eroic și au respins pe germani în 1917, la Mărăști, Oituz, Mărășești. Bolșevicii, de conivență cu naziștii au mai desființat odată statul polonez în 1939, cum am pierdut și noi Basarabia și Ardealul de Nord în 1940, tot din cauza alianței bolșevico-naziste. Ne-am revenit și noi după război recuperând Ardealul de Nord, iar Polonia teritorii germane, dar sub opresiunea ciubotei bolșevice. Comunismul a produs o fractură mare la noi românii, polonezii însă nu și-au pierdut capacitatea de revoltă, datorită bisericii catolice și Polonia azi arată mai bine economic decât România. Și ei au probleme, dar polonezii conștientizează mult mai bine pericolul rus, nu ca la noi, lucru care a făcut să apară apară marionete putiniste cum sunt Călin Georgescu și George Simion. 

Nicușor Dan a avut chiar din primele zile succes, sprijinul președintelui Macron, al aliatului vechi al României, Franța și conversația cu Donald Trump, care l-a invitat Casa Albă. Dar cu ploile astea benefice pentru agricultură, vin și inundații, mai grave în secuime, unde salina Praid risca să se prăbușească și sunt sate inundate. Președintele Dan s-a deplasat acolo să ia cunoștință cu situația și să pună autoritățile să acționeze imediat. Este foarte bine să fie activ! Problema pendinte rămâne guvernul. Aici PSD tot mai încearcă tot felul de șantaje. Cred că nu mai sunt în poziția să ceară mai mult decât pot. Cel mai potrivit prim ministru rămâne Ilie Bolojan. 

În seara de 29 mai la Filarmonica Pitești am avut oaspeți doi artiști tineri. În prima parte am audiat Concertul pentru violoncel și orchestră de Joseph Haydn, având ca solist pe Ian Seckaci, un violoncelist cu o reclamă bună la România Muzical. A fost acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești dirijată de Mircea Holiartoc. Generos Ian Sekaci a oferit publicului două bisuri! În partea a doua a concertului a evoluat o foarte tânără pianistă și de viitor, Inya Cutova, doar în clasa a IX-a. Ea a interpretat partea solistică a Concertului pentru pian și orchestră în la minor op. 54 de Robert Schumann acompaniată de orchestra condusă de Mircea Holiartoc. În final Inya Cutova ne-a oferit un bis din Liszt. O seară frumoasă pentru cei prezenți la concert!

Am așteptat sâmbătă finala Champions League. Îi preferam pe cei de la Inter, care m-au dezamăgit total. Au luat o bătaie teribilă, unde nu au dat decât câteva anemice șuturi la poartă. Înfrângerea este drastică 5-0 pentru PSG. Felicitări! A scăpat și Steaua de recordul negativ din 1989.

E 1 iunie, a venit vara!