vineri, 31 decembrie 2021

Jurnal din ultima zi a anului

Crâmpoșia de Drăgășani, vin vechi românesc














Scriu în 31 decembrie 2021 ultima zi a anului! Am făcut un mic bilanț de Crăciun, dar recidivez.

Politic acest an a fost foarte frământat. Am început anul cu un guvern de coaliție PNL, USR, UDMR ca să-l sfârșim cu alt guvern de coaliție PSD, PNL, UDMR, cea mai proastă soluție politică. De ce proastă? Păi ne uităm la buget și el nu mai reflectă voința de a ține investițiile la nivel ridicat. 

Destrămarea coaliției de centru dreapta a fost determinată de comportamentul celor de la PNL și de la USR. USR arată că nu este pe deplin pregătit să guverneze, iar PNL a flexat mușchii când nu a trebuit. Demiterile miniștrilor useriști nu au fost negociate, Cîțu a avertizat USR, dar nu a dus negocieri, iar USR nu a avut o ofertă complementară la niște miniștri necorespunzători. Și totul a culminat cu demisia în bloc al useriștilor și o moțiune de cenzură nesocotită, asociindu-se cu AUR. Și ca rezultat s-a ajuns la moțiunea de cenzură a PSD care a căzut guvernul Cîțu și instalarea guvernului Ciucă cu PSD și fără USR. Este clar că PSD își impune punctul de vedere, cu toate că șeful guvernului este liberal, trezind mari nemulțumiri la PNL. Nu știu cât va rezista acest guvern, este un guvern de trecut iarna asta complicată.  Mare problemă este acest partid toxic numit AUR, zice că sunt patrioți, dar sunt suspecți de apropiați de Putin și ruși.

Prima problemă este pandemia. Dacă ea a scăzut în vremea de vară, a reizbucnit cu putere în octombrie noiembrie. Numărul mare ce decese a speriat pe români și s-au dus să se vaccineze. Acum, cu tulpina Omicron, numărul prezis de infectări va fi mare și din cauza vaccinării reduse cu consecințe probabile de număr mare de decese. Problema cea mai spinoasă este gradul scăzut de vaccinare, cam 45%. Bijuteria politică a PSD, doctorul Rafila și-a dovedit din plin incompetența, nu a avut o atitudine hotărâtă privind vaccinarea, făcând politica populistă a PSD de a nu se vaccina, ci doar testarea. Păi testarea se face doar dacă suspecții prezintă simptome de îmbolnăvire. Este foarte periculoasă atitudinea, pentru că în țări cu grad mare de vaccinare, Omicron produce un număr mare de infectări, iar la noi și de multe decese cu gradul scăzut de vaccinare.

A două problemă este investițiile și programul PNRR. Dacă în partea de investiții preconizată de PNRR, alte programe finanțate de UE sau de guvern s-ar putea realiza, problema sensibilă și complicată este legată de reformele care însoțesc reformele. Cîțu a avut o tentativă de reformare a guvernului, care să devină mai suplu, dar niciun minister nu a făcut nimic concret, atât miniștri liberali, cât și cei useriști, foarte vocali privind reformele, dar cam atât. 

O altă problemă este educația. S-a lansat programul România educată, dar acțiunile luate de guvernele din acest an au făcut prea puțin. Este clar că educația în România a stagnat sau este în regres.  Este evocat învățământul din perioada comunistă, dar condițiile de azi sunt cu totul altfel. În primul rând o piedică sunt mentalitățile profesorilor, care sunt conservatori și adversari ai schimbărilor. În plus mulți sunt nepregătiți de schimbările produse de revoluția digitală, după cum s-a văzut în pandemie. La nivel universitar apariția universităților private a dus la scăderea nivelului de excelență. Multe din aceste universități dau diplome care nu au nicio valoare. Observ că au existat și sunt niște miniștri care sunt absolvenți ai unor astfel de universități. Există și o frustrare la adresa celor care și-au făcut studiile afară, suspecți că și-au făcut studii precare, de parcă România ar avea un grad de excelență ridicat. La scăderea nivelului universitar a contribuit și faptul că vârfurile absolvenților de liceu studiază afară, scăzând calitatea în interior. Programul România educată a fost vehement criticat de personalități culturale, precum Gabriel Liiceanu. Suspectez aici și atitudini politice, critice la adresa soluției lui Iohannis pentru guvernul Ciucă, cu PSD primadonă. 

Legat de educație cred că se leagă două probleme majore privind compatrioții. 

Observ creșterea gradului de lipsă de civilizație a românilor. Lumea este nervoasă, sare cu gura, nu lasă loc de îngăduință. Cel mai rău efect este legat de comportamentul în trafic al șoferilor, care duce la atât de multe accidente. Cred că această mitocănie agresivă este rezultatul migrației forțate din zona rurală în urban, Dar acești oameni cu principii de comportament țărănești sănătoase le-au uitat și s-au adaptat la mitocănia mahalalei pe care au întâlnit-o în cartierele dormitor. A contribuit și ultimul deceniu comunist cu lipsuri alimentare și frig în case care a accentuat răutatea, egoismul și alte frustrări.  

De asemenea comportamentul românului față de natură. Unde mai există adevărul despre "codrul frate cu românul". Dacă ar mai exista nenorociri care să conducă la retragerea în păduri, nu se mai poate, munții, câmpiile românești sunt invadate de gunoaie. Pe malul apelor se strâng gunoaiele produse de așa zișii iubitori de natură! 

Și aici nu școala, care are rolul ei în educația copiilor, dar în primul rând părinții care nu-și mai educă copiii să fie politicoși, îngăduitori, iubitori de natură și curați. Este comic și trist cum acești părinți obligă să te descalți când intri în casă, dar curățenia în natură și ambient nu are nicio importanță pentru ei.

Sper ca în 2022 să revenim la normalitate, să se atenueze pandemia, să putem călători să avem o viață ca înainte!

Mulțumesc celor care mi-au citit însemnările, celor care le-au și comentat. Sper că au interesat și sper că numărul celor care  mă citesc să crească!

Anul Nou cu sănătate!


 

duminică, 26 decembrie 2021

Jurnal de Crăciun

















A venit Crăciunul se termină 2021. Nu știu de ce, dar ultimii doi ani s-au scurs greu. Probabil pentru că mobilitatea mea și a noastră în general s-au redus foarte mult. Norocul pentru mine și Adriana este că am făcut sejurul din Ardeal la începutul lui august. Doi ani la rând am renunțat la mare, la Grecia și alte ieșiri prin străinătate, înlocuite cu băile de nămol de la Ocna Sibiului!

Crăciunul copilăriei a rămas în amintire, am avut un decembrie fără ninsori, doar pe munte s-au întâmplat. Îmi reamintesc de Crăciun  cu această denumire și de bradul de Crăciun, nu apăruse încă moda cu bradul de sărbătorile de iarnă, sau Moș Gerilă, învățătoarei îi spuneam încă doamna, nu apăruse regula cu tovarășa. Mergeam pe atunci cu colindele. Colindele țin și de amintirile de început latine ale românilor. Și că veni vorba am o mare nelămurire cu afirmativul în limba română, DA. Îl folosesc și vecinii slavi. Am observat în filme italiene și spaniole că pentru afirmativ, se folosește și dja! Filologii spun că ar fi fost în româna veche ie pentru afirmativ. Bazându-mă pe cele observate la limbi romanice apropiate cred că sub influența slavă acel Dja a devenit DA.

Sunt încă sub impresia lecturii Tânărului Stalin al lui Simon Sebag Montefiore. Și amintesc acum că s-au făcut 100 de ani de la înființarea PCdR. Congresul de înființare cu președintele ales, plăpumarul Cristescu a fost arestat în întregime de ministrul de interne Argetoianu și apoi interzicerea lui pe baza legii "scelerate" Mârzescu, cum spunea propaganda. Îmi amintesc foarte bine de aniversarea celor 50 de ani a PCdR în 1971. Eram student și redactor la revista Politehnicii, Ing. Tocmai îi luasem un interviu scriitorului Petru Popescu, foarte apreciat în mediul studențesc după romanul Prins și în turnee literare și prin Politehnică. Pe Valeriu Demetrescu, prietenul meu și el redactor îl pune Aghiuță să culeagă pentru interviul din Ing cu formula de politețe domnule! Ce furtună s-a iscat în presa studențească a vremii. Am fost luat la șuturi în Viața Studențească pentru această blasfemie. Păi domnule în revista din mai 1971 ce aniversa 50 de ani de comunism în România?

Anul acest chiar acum în preajma Crăciunului se aniversează și 30 de ani de la prăbușirea URSS, ultimul bastion important al comunismului. La asta a contribuit și prăbușirea regimurilor comuniste din Europa de Est și politicile reformatoare ale lui Gorbaciov. Și s-a văzut că dacă se încercă reformarea comunismului acest nu rezistă, se prăbușește. Comunismul bolșevic inventat de Lenin și Stalin  moștenește caracterul autoritarist al regimului țarist, care are rădăcini și în stăpânirile extrem asiatice aduse de mongolii care au supus Rusia timp de 3 secole. Intermezzourile democratice ale Rusiei sunt scurte, Revolutia din februarie 1917, până când bolșevicii lui Lenin dau lovitura de stat din 25 octombrie, regimul semi liberal gorbaciovist, și perioada lui Ielțîn la cârna Rusiei din  anii 90. Dar atunci se manifestă plenar și corupția tipică statelor totalitare. Comunismul a rezistat doar prin represiune și corupție. La noi a funcționat pentru că era moștenirea fanariotă, care a reizbucnit după perioada de modernizare a României finalului de secol XIX și a perioadei interbelice.   Citesc o știre că CEDO a declarat legală interzicere partidului comunist în România. Comunismul este la gunoi, rezistă însă nostalgiile după el!

Am văzut un film american Being the Ricardos. Este despre actrița Lucille Ball interpreta unui serial sitcom de mare succes în anii 50. Era o actriță mai ales de filme B, iar acest serial care se înregistra în direct cu spectatori, în care partener era soțul, Desi Arnaz, cubanez de origine. Rolurile sunt strălucit interpretate de Nicole Kidman și respectiv Javier Bardem. Subiectul este problema actorilor de la Hollywood dacă au fost membri ai partidului comunist, Lucille Ball fiind bănuită de acest lucru. Arnaz nu avea cum, că era cubanez, țara lui fiind cucerită de Castro, devenit mare comunist. 

Am nimerit un serial simpatic Emily în Paris. Este despre o tânără americancă din Chicago care vine la o firmă de publicitate din Paris. Interpreta este Lily Collins, fiica marelui muzician Phil Collins! Serialul mi-a trezit nostalgia după Paris și visez la un sejur acolo, când s-o putea cu pandemia asta. Parizianul Julian mi-a trimis un clip cu Parisul decorat pentru vremea Crăciunului să-mi aline nostalgia, sau invers?