Dilema morală

Articolul domnului Pleşu din Dilema veche, nr. 492 ne pune în faţa unor opţiuni.

Ce ne propune domnul Pleşu?

Să alegem între Adrian Păunescu  şi Corneliu Vadim Tudor. Ce să alegem? 

Între autorul celui mai deşănţat şi imoral cult al lui Ceauşescu: Trăiască Ceauşescu, trăiască tricolorul/ Măria sa Poporul şi un versificator de duzină cu pusee antisemite şi justificator al dărâmării locaşurilor de cult.

Mulţi adolescenţi de atunci îi erau nostalgic recunoscători lui Păunescu. Le oferea o versiune folk-pop-rock a lui Ceauşescu, nu cea de toate zilele, cu cozi nesfârşite la takimuri, teve de două ore cu geniul Carpaţilor, întuneric şi frig în case.

Vadim - veceu scria la Săptămâna, aclamând cretin şi imbecil pe Ceauşescu şi înjurând oculta iudeo-masonică.

Postdecembrist Adrian Păunescu s-a confesat de porc şi imoral şi a făcut politică de stânga.

CV Tudor a fost mai practic, a fondat un partid politic de mare succes în primii ani post-decembrişti, cu un nume care jigneşte pe toţi românii patrioţi şi de bună credinţă. Era expresia ticăloasă a securităţii care a făcut rău şi face rău prin dosarele ei cu care au mânjit memoria unora din oamenii pe care i-a chinuit.

Acum este dat afară de acoliţi din politichie, este anacronic. 

Pleşu se mai războieşte cu adversari care i-au detectat şi lui inconsecvenţele sale morale. Nu poţi fi moralist când ai pactizat cu toţi, ai fost cu Iliescu, cu Constantinescu şi ăl mai neinspirat cu Băsescu!  

Eu cred că în pofida unor partizanate Doamna Hossu Longin a făcut bine cu Memorialul durerii, chiar dacă bate câmpii cu infractorul Adrian Năstase!

Cât despre Ilieşiu, aici este la fel de nedrept când se referă la el, aşa prezumţios, dând cu mizerii şi în imbecilităţile june ale lui Ponta, dar neavând curaj să-l împroaşte pe Crin Antonescu, obiectul calomniilor presei aservite. Dar şi Ilieşiu nu scapă ocazia de a debita stupizenii la adresa lui Alexandru Paleologu!

Însă mai  comic este Volodia, ideologul resentimentar.

Nu mai este în stare să facă analize pertinente asupra comunismului autohton, s-a cantonat în politicile actualităţii şi face un partizanat care nu poate decât să ne umple de greaţă.

El reaminteşte ţâfnos de cum a fost trimis la plimbare de la IICMMER instituţiile reunite prostesc de către Boc ale studiului crimelor comunismului de unde sugea diverse avamntaje, hoteluri de lux, diurne şi alte d'alde d'astea.

El ne propune acum liste de personalităţi la care să aderăm.

Din ele lipsesc, semnificativ, marii disidenţi ai apusului comunismului românesc! Păi Doamna Doina Cornea, sau Mircea Dinescu  îl detestă pe Băsescu. Ce să mai zicem de marele opozant din anii '70 al lui Ceauşescu, Paul Goma.

Securitatea îl făcea pe Paul Goma evreu, pe ta'su îl chema Efrem, de unde Efremovici Goma şi culmea soţia sa este evreică. Dar Goma are curajul să scrie de lucruri care nu se fac, bucuria evreilor, coreligionarii autohtoni ai tatălui marelui ideolog resentimentar de dreapta, chiar dacă tatăl îl botezase la buletin Vladimir! Evreii  din Basarabia sunt fericiţi când aceasta este ocupată de bolşevici în iunie 1940 şi fug cu ei când revin românii în iunie 1941. Deci putem spune, exclus Goma!

Aşa că Volodia ne oferă altă listă. Cu alde Baconschi, românizat la nume faţă de ta'su,  jalnic poet proletcultist, ulterior cu curaj în fata dictaturii. Teodor Baconschi a fost un onorabil teolog, precar ambasador, penibil ministru de externe. Cu Stanomir, pus de Volodia şi la IICMMER, jurist insipid, literat fără operă şi mare băsist, asta-i marea sa calitate!

Cred că abuziv îi anexează pe Cărtărescu, mare scriitor, dar teribil de dezorientat în actualitate, sau chiar pe Pleşu care nu cred este confortabil cu amiciţia lui Volodia.

Ăilalţi sunt clar oamenii răi,  ăia care spun adevărul despre ce s-a întâmplat în România în perioada 2009-2012.

Şi uite aşa trăim în dileme morale, chiar dacă unii dintre dilematici sunt rău de tot imorali!

Pe toţi aceşti moralişti ar trebui însă să-i macine dilema că niciunul din marii criminali ai securităţii nu a fost pedepsit, au murit liniştit în patul lor, fără ca justiţia noastră să nu fie în stare să se pronunţe!