Jurnal cu Manolescu, Cărtărescu şi altele

Am citit în regim de urgenţă editorialul lui Nicolae Manolescu din România Literară de azi 12 iulie 2013, despre Mircea Cărtărescu.

Nicolae Manolescu se declară solidar cu Mircea Cărtărescu în faţa denigratorilor scriitorului, cel mai important al momentului cum declară domnia sa.

Cele mai virulente şi netrebnice vin de la literaţi de doi bani, grafomani de meserie care-l acuză pe Cărtărescu de tratament preferenţial din parte ICR şi a lui Patapievici. Aici este crunta prostie a defăimătorilor, păi ICR asta trebuie să facă, să susţină cultura de excelenţă! 

Eu am fost şi sunt mult mai rezervat atunci când adevăraţi grafomani, nulităţi pline de ifose, care uzurpau titlul de poeţi au fost traduşi de ICR.

Nicolae Manolescu este şi unul din cei care l-au promovat şi sprijinit pe Mircea Cărtărescu în evoluţia sa literară şi o vorbă bună şi simţită din partea celui mai important critic literar postbelic contează!

Mircea Cărtărescu este cel mai citit scriitor român al momentului, în concurenţă cu popularii istorici Lucian Boia şi mereu tânărul Neagu Djuvara.

În această calitate, inclusiv ca mentor al Cenaclului de Luni, unde a debutat Cărtărescu, Manolescu îşi permite să-i atragă atenţia asupra unor derapaje.

El remarcă egocentrismul şi vanităţile scriitorului care îl fac foarte sensibil la critici, direcţionate însă aproape în exclusivitate asupra publicisticii sale de ziar şi nu pentru opera literară.

Nicolae Manolescu şi-a dorit la începutul anilor '90 să fie un nou Maiorescu, un mare critic literar şi un important om politic. Nu a reuşit şi o recunoaşte el însuşi!

Mircea Cărtărescu şi-o fi imaginat că pe lângă calitatea de scriitor poate deveni şi un mare ziarist, ca Eminescu! Nu a reuşit şi nu vrea s-o recunoască! 

El însuşi a mărturisit că şi-a început activitatea de editorialist pentru bani. Şi Jurnalul Naţional şi Evenimentul Zilei îi plăteau frumos contribuţiile sale.

Părerea mea este că atunci când a scris pentru Evenimentul Zilei a devenit excesiv de partizan şi au iritat atitudinile sale. El însuşi recunoaşte cu o doză de cinism în jurnalul Zen că susţinea un dictator!

Aşa că, elegant, Nicolae Manolescu îi reproşează că bate câmpii când îşi declară exilul în literele româneşti.

Cărtărescu nu ar fi un caz izolat de exilat fizic din propria ţară. La fel este şi Michel Houellebecq, cel mai vândut romancier francez, care locuieşte în Irlanda, aşa că Mircea Cărtărescu poate să se retragă în Grecia, este mai ieftin şi mai sănătos decât în Germania pe care o tot invocă nostalgic!

În comentariul său de aseară Emil Hurezeanu nu scapă prilejul să fie acid cu părerile lui Băsescu în chestiunea nucleară. Da, spune el chinezii sunt bogaţi, au uraniu îmbogăţit, noi suntem mai săraci avem doar uraniu natural! Dar bate şi el câmpii cu unităţile 2-3!!!!!! Dar nu uită să-i reamintească lui Băsescu despre faptul că acelaşi lucru solicita şi prim-ministrul Boc la o vizită guvernamentală chineză! Atunci nu era vorba de tehnologie chineză? Ce să-i faci, când discuţi despre anumite domenii, foarte speciale, te mai şi informezi, nu-ţi dai doar cu părerea şi faci filosofie!

Iată că prim-ministrul Franţei, Jean-Marc Ayrault face o vizită în România. Şi-l vizitează întâi pe preşedintele Băsescu. Nu fusese aranjată, dar probabil ca s-a convenit ca să mai aibă şi Băsescu cu cine-şi exersa frumoasa sa engleză de portul Constanţa! Au discutat eterna problemă a ultimilor ani, ce facem cu ţiganii? Noroc că nu au discutat şi problema cu tehnologiile nucleare. În foaia de parcurs al parteneriatului francez se stipula inclusiv o viitoare centrală franţuzească EPR Areva, este din aia cu uraniu îmbogăţit cum au bogătanii chinezi în construcţie!

Ayrault a avut parte de primire oficială cu gardă de onoare la Ponta, sunt ambii prim-miniştri şi s-au focalizat pe chestiuni economice, n-au evitat problema ţiganilor, dar la gazele de şist, interzise de Franţa Ponta nu a mai vrut traducere. Franţa scoate din nuclear  80% electricitate iar gaze aduce din Marea Nordului cât îi trebuie. Franţa are aici cel mai strălucit proiect industrial românesc, automobilul Dacia, aşa că ambii demnitari vizitează centrul de cercetări de la Titu (este pe locul fostei cazărmi unde am făcut armata!) 

Franţa a inventat România în secolul XIX, poate ca să contrabalanseze puterea Germaniei în zonă, Napoleon al treilea este fondatorul României moderne şi îi datoră recunoştinţa noastră ca şi francezilor care au o afinitate pentru noi. Să sperăm că se vor mai concretiza şi alte proiecte!