O vizită la IFA Măgurele

Cu platforma IFA de la Măgurele am o legătură veche.

Aici am ajuns în iulie 1971 la practica de anul IV. Am fost la Ansamblul critic de putere 0 unde l-am întâlnit pe unul din primii mei şefi, Mihai I. Apoi am fost la reactor. Aici domnul profesor Leca îşi pregătea teza de doctorat pe nişte bucle unde determina parametri termo/hidraulici. Era sprijinit de un tehnician mic de înălţime, brunet şi guraliv, care a devenit ulterior subinginer şi datorită acestor strădanii.

Şi cum era iulie 1971 am trăit acolo şi tezele din iulie ale lui Ceauşescu. Cei de la IFA, oameni subţiri şi deştepţi făceau mişto, ziceau că n-o să mai pupăm romane în colecţia Enigma, romane poliţiste americane, excelent traduse, într-o colecţie care avea emblemă o cheiţă neagră. Deja filmele de mare succes Butch Cassidy & Sundance Kid cu Redford şi Newman şi Adio prietene cu Delon şi Bronson, care făcea furori pe terasele bucureştene, unde toţi încercau să introducă cât mai multe monede într-un pahar plin cu apă fuseseră oprite de la difuzare. Norul negru, ideologic apărea, dar nimeni nu-şi imagina atunci în 1971 ce o să vină şi să se termine abia în Decembrie 1989!

Apoi la IFA am ajuns prin repartiţie în 1972. Spre surpriza mea la repartiţia de la CSEN, aflat atunci în spatele sediului guvernului din Piaţa Victoriei, dintre cei 8 colegi de secţie CNE de la Energetică, eu am ajuns la IFA, ceilalţi 7 la Institutul pentru Tehnologii Nucleare (ITN). Culmea că în 2007 când am plecat la ANDRAD eram ultimul din promoţia mea, care mai rămăsese la urmaşul ICN.

La IFA am stat 3 luni la Centrul de Documentare şi Publicaţii Nucleare. Era situat în clădirea Secţiei de Fizică Teoretică.

M-am săturat de stat la bibliotecă şi după 3 luni m-am transferat la ITN. Era în decembrie 1972. Corpul de clădire un era situat ICN este acum dezafectat, cel din faţă aparţine CITON - proiectarea venită în 1976 la Măgurele de la ISPE.

După ce m-am reîntors din armată în 1974 primăvara am trecut la Grupul Reactor care urma să pună în funcţiune al doilea reactor nuclear de cercetări din România.

De aici am plecat în octombrie la Piteşti, unde era viitorul sediu al ITN, devenit în 1976 Institutul pentru Reactori Nucleari Energetici - IRNE, transformat în Institutul de Cercetări Nucleare ICN Piteşti după 1990.

Chiar stabilit la Piteşti, mergeam mereu la IFA în delegaţie unde mai erau colegi, până când s-au mutat toţi prin 1976 la Piteşti. Dar cu venirea proiectării pe Platforma Măgurele, care făcea parte acum din IRNE şi aveau doi directori adjuncţi,  vizitele au continuat.

Pe la mijlocul anilor 90 am trecut pe acolo şi era jale, salariile nu se mai plăteau, bătrânii ieşiseră la pensie.

Blocul turn era ca un memento al degradării, se golise, CSEN plecase, dispăruse redenumit CNCAN şi birourile erau în majoritate goale.

Ieri am revenit în vizită la Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară Horia Hulubei - IFIN HH.

Am ajuns acolo la invitaţia doctorului Ioan Ursu, secretarul acestui Institut, împreună cu studenţii mei de la Energetică, anul IV Energetică şi Tehnologii Nucleare - ETN. Ioan Ursu ucenicise pe la Piteşti, după absolvire ca toţi fizicienii din anii 80 care treceau pe la IRNE.

Şi am constatat că Platforma renăscuse ca Pasărea Phoenix.

Am fost invitaţi să mergem la Large Hadron Collider, o clădire nouă unde este o sală de conferinţă. Şeful acestui grup este Mihai Petrovici, savant care lucrează la CERN Geneva şi Darmstadt. Mihai Petrovici este bun prieten şi fost coleg cu amicul meu Mircea Ş. din Germania. Aşa că am avut ocazia să facem cunoştinţă şi m-am prezentat ca prietenul lui Mircea. Tipul a râs şi ne-am strâns mâinile. Mi-am dat seama că figura mi-era cunoscută, cred că ne mai văzusem, probabil pe la IFA.

Doctorul Ursu ne-a prezentat istoria IFA  - IFIN.

Institutul se află pe fostul aşezământ al tinerelor, fondat de Oteteleşanu pe moşia lui, moşia legendară La trei Aşi, cu care se spune că o câştigase  la poker.

Oteteleşanu era prieten cu Eminescu, iar poezia Lacul este inspirată după lacul care se afla pe această moşie. Mi-l aminteam era în apropierea terenurilor de tenis, acum fiind amenajat ca bazin de înot.

Savantul de reputaţie mondială Horia Hulubei la înfiinţat în 1949 sub numele rămas faimos IFA, Institutul de Fizică Atomică. În 1958 era dotat cu un reactor nuclear de cercetări VVRS, primul construit de sovietici în lagărul socialist şi cu un ciclotron.

Etapa a doua s-a petrecut în la începutul anilor 70, când Facultatea de Fizică a Universităţii Bucureşti s-a muta pe platforma Măgurele şi IFA a avut a doua etapă de modernizări.

Ultima etapă se petrece cu începutul anilor 2000 şi poartă amprenta conducătorului IFIN HH, dr. Nicolae Zamfir.

Pe platforma acestui institut se petrece cea mai mare investiţie ştiinţifică din România şi printre cela mai mari din fostul Est comunist, ELI Extreme Light Infrastructure,

unde se construieşte un laser de foarte mare putere, sub egida UE, în colaborare cu instituţii ştiinţifice din Cehia şi Ungaria.

Această investiţie se află exact în spatele reactorului nuclear de cercetări care a fost dezafectat şi clădirea lui va fi o anexă a ELI.

Clădirea principală este construită pe un sistem antiseismic extrem de elaborat să nu permită influenţe asupra cercetărilor. Clădirea se termină în 2015, urmând ca echipamentele să fie furnizat şi puse în funcţiune până în 2018.

Am vizitat cei trei acceleratori de particule dintre care tandemul este cel mai vechi şi rezervorul lui a suferit serios la cutremurul din 1977. A fost refăcut şi dotat cu un sistem adecvat antiseismic. Asta mi-a reamintit de emoţiile prin care am trecut la cutremur la Piteşti. Eu mă aflam la seara săptămânală de bridge, în clădirea în care acum funcţionează Curtea de Apel. Dar nu faptul că am fugit pe decursul cutremurului de la etaj văzând cu trosneau grinzile de lemn ale vechii clădiri m-a speriat.

La Institut se afla aşezat pe nişte capre vasul reactorului TRIGA. Era un bidon din aluminiu de 300 metri cubi aşezat exact lângă groapa de 10 metri adâncime unde urma să fie instalat. Examinând a doua zi situaţia lui am constatat că doar caprele se deplasaseră puţin. Clădirea reactorului era un bloc monolit de beton cu un cheson care era înfipt 15 metri în pământ pe vârful dealului unde era platforma IRNE, având o bună rezistenţă antiseismică, testat la cutremurul din 1990.

Am vizitat şi celelalte două acceleratoare de particule ale IFIN. Totul este nou, echipamentele sunt sosite acu unul doi ani. La ele lucrează şi colective internaţionale de cercetători. Am înţeles că salariile fizicienilor sunt acum de un nivel bun decent pentru un cercetător ştiinţific. 

IFIN a renăscut şi este o citadelă a fizicii nucleare contemporane. Asta însemnă şi omul potrivit la locul potrivit.

Studenţii au urmărit cu interes explicaţiile şi poate unii dintre ei cine ştie vor fi colegi cu cercetătorii de la IFIN.

Am şi un memento foto cu studenţii mei cu care am făcut vizita.

Sper ca şi la anul să repet cu alţi studenţi vizita!