Metternich şi UE

În cartea lui Kaplan: În umbra Europei a lui Robert D. Kaplan evocând istoria Europei Centrale din care a făcut parte şi Transilvania îl aminteşte pe cancelarul Metternich. Acest faimos om politic conservator austriac a reuşit prin  Congresul de la Viena din 1815 să asigure pacea Europei pentru 100 de ani după războaiele napoleoniene.  Chiar dacă secolul XIX nu a fost lipsit de conflicte, Războiul Crimeii, Războaiele franco austriece care au condus la apariţia regatului Italiei, Războiul franco-prusac din 1871, sau Războiul de Independenţă din 1877-78. 

Metternich este amintit cu această realizarea de tânărul Henry Kissinger în teza sa de doctorat de la Harvard.

Pentru istorici Imperiul Austriac, ulterior Imperiul Austro Ungar a fost prima experienţă de tipul care va fi Uniunea Europeană. 

Acest Imperiu central european nu putea experimenta naţionalismele secolului XIX prin amestecul interetnic şi prin faptul că nu-i cuprindea pe toţi germanii, italienii, polonezii, sârbii, rutenii, sau românii.

Ulterior Austro Ungaria a fost minată de naţionalismul maghiar care tindea să forţeze  maghiarizarea pentru a obţine majoritate în partea ungurească a imperiului.

 În acelaşi timp prim ministrul Tisza a respins iniţial ultimatumului adresat Serbiei, pentru că urma consecinţa pierderii Ardealului, lucru care s-a şi întâmplat!

În acelaşi timp Imperiul era condus de la Viena fără ca toate aspiraţiile popoarelor din acesta să fie îndeplinite. Administrarea a fost exemplară pentru că amintirea bunei guvernări se vede şi azi. 

Asemănarea cu Uniunea Europeană este frapantă privind excesele birocraţiei Bruxellului.

Pe de altă parte Uniunea Europeană a fost marea construcţie  care a salvat Europa de confruntări militare. Marii oameni de stat ai Franţei şi Germaniei, Schumann şi Adenauer au decis  îngroparea securii războiului şi pacificarea relaţiilor lor în favoarea cooperării economice. Până la urmă majoritatea ţărilor europene au decis alăturarea la acest construct european formidabil, care alături de NATO au contribuit la prăbuşirea comunismului în Est şi la cooptarea ţărilor din zonă la acest garant al libertăţii, democraţiei şi prosperităţii.  Decizia Marii Britanii de ultim moment este întristătoare, doar logica de fost mare imperiu şi o anumită prostire a britanivilor a condus la această decizie.

Privind la saltul României în acest proiect vedem cum toţi parametrii economici şi sociali au evoluat pozitiv într-o perioadă extrem de scurtă. Doar marea criză din 2008 a încetinit evoluţia  ţărilor europene.

Cel mai important lucru s-a petrecut cu Germania care a fost neutralizată. Din marea putere militaristă şi agresivă care a dominat centru Europei în ultimii 300 de ani Germania astăzi este garantul prosperităţii Europei. Toate acestea s-au petrecut însă sub protecţia militară defensivă a SUA. Fără contribuţia la apărarea Europei în faţa agresivităţii Uniunii Sovietice şi ulterior Rusiei Europa nu ar fi astăzi sigură şi prosperă. 

Modelul lui Metternich de pacificare europeană merită luat în considerare, chiar dacă în cu totul alţi parametri.

In Europe's Shadow - În umbra Europei de Robert D. Kaplan

Cartea In Europe's Shadow - Two Cold Wars and a Thirty Year Journey through Romania and Beyond este ultima carte a lui Robert D Kaplan tradusă la Editura Humanitas sub numele În umbra Europei.

Robert Kaplan este jurnalist şi eseist geopolitic, cartea sa Balkan Ghost a fost citită de preşedintele Clinton înainte de a lua decizia intervenţiei militare în fosta Iugoslaviei.

Alături de geostrategul George Friedman este printre prietenii americani ai României şi un susţinător al intereselor sale în SUA.

Ca tânăr absolvent de colegiu Kaplan face prima sa vizită în România în 1973, România pentru el arătând extrem de rurală. După ce satisface serviciul militar în Israel, Kaplan face op nouă excursie în România în noiembrie 1981. Este de data asta şocat de aspectul întunecat şi trist pe care îl are acum România lui Ceauşescu. Din 1990 Kaplan repetă vizitele în România, prin 1998 şi apoi în 2013 şi 2014.

Kaplan s-a împrietenit în România cu cunoscuţi intelectuali precum Horia Roman Patapievici, Andrei Pleşu şi alţii.

Din carte străbate dragostea pe care o poartă ţării noastre, este fericit să vadă evoluţia pozitivă care a avut loc în cei 25 de ani de postcomunism în România.

Interesant este că vede pe Iliescu ca omul potrivit în perioada imediat după 1990 care a putut menţine în România o atmosferă care putea degenera în desfăşurări similare cu cea din Iugoslavia declanşate de animozităţile şi confruntările cu minoritate maghiară din martie 1990. 

Alt lucru şocant este declaraţia unei bătrâne evreice din Iaşi care spunea că a fost mai bine pe vremea lui Antonescu decât în comunismul lui Gheorghiu Dej.

Kaplan este un fin cunoscător al istoriei noastre din lecturile istoriei scrise de Mircea Eliade(?!) şi de Keith Hitchins. 

Cea mai tristă este călătoria în 2013 -2014 în Republica Moldova unde constată influenţa perversă a propagandei ruseşti care menţine o instabilitate în această bucată de Românie pierdută, asemănătoare cu ceea ce se întâmplă în Ukraina.

Călătoria peste munţi în Ardeal îi prilejuieşte reflecţii privind moştenirea central europeană. Am aflat că goticul săsesc este de influenţă burgundă! Kaplan este preocupat de efectele posibile ale propagandei naţionaliste ale lui Viktor Orban în secuimea ardeleană.

Oricum părerea lui Kaplan este în ansamblu pozitivă şi optimistă privind viitorul european al României. 

Puteam să citesc carte în traducere, dar am preferat versiunea originală chiar dacă asta mi-a provocat anumite dificultăţi, dar am fost ferit de trădarea traducătorului în anumite situaţii.

De ce îmi place Dilema veche

Joi fiind plecat dis de dimineaţa la pescuit am rugat-o pe Adrian să-mi cumpere revistele Dilema veche şi România literară. Aceste apar acum în tandem joia. După cum am mai spus întâmplarea face ca joia să am în timpul anului universitar cursuri la Bucureşti şi reuşeam să epuizez revista pe drumul de navetă pe maxi taxi, sau acum pe tren.

De la începutul anilor 90 eram un cititor constant al revistei 22, care începând din anul 2004 a devenit vădit partizană şi am renunţat al abonament. Cam atunci am început să citesc  Dilema devenită veche. Am citit-o la început de la un coleg de tură, dar apoi am început să o cumpăr. Îmi place să o citesc pe hârtie, chiar dacă acum este pe net. La un moment dat era accesibilă doar pentru abonaţi, se pare că au renunţat, probabil chestia cu abonamentele pentru on-line n-au mers, sau cine ştie?

De ce îmi place Dilema veche?

Pentru că este scrisă de oameni subţiri şi inteligenţi care încearcă în mod nepartizan să facă om radiografie a evenimentelor interne şi externe.

Doar la Sever Voinescu, noul redactor şef am depistat o oarecare blocare ideologică în chestiunea viitoarele alegeri prezidenţiale. În pofida faptului că Donald Trump nu este decât un bufon populist şi periculos, Voinescu încearcă să-i găsească oarecari virtuţi, pe care alţii nu o văd.

Cu toate că profilul iniţial ar fi fost cultural, revista este dedicată observaţiei sociale şi a mentalităţilor autohtone. Îmi place că autorii sunt lipsiţi de încrâncenarea partizană şi că trateze subiecte autohtone şi internaţionale cu detaşare şi umor. Ori tocmai asta a pierdut revista concurentă 22. Chiar dacă are mai multe pagini de informaţie şi analiză culturală, literatură, teatru, film, muzică, revista are în principal ca subiect dilemele existenţei româneşti. Am găsit aici reportaje extrem de interesante privind viaţa noastră la firul ierbii.

Un capitol interesant este dosarul săptămânal care câteodată este extrem de interesant. Mi-au plăcut foarte mult cele dedicate celor care studiază şi performează în prestigioase universităţi şi sisteme de învăţământ superior de pe afară. Cred că acum învăţământul nostru superior este văduvit în majoritatea unor viitoare specialităţi de cei cam 10% elevi de liceu performanţi, lucru care a condus la scăderea nivelul învăţământului superior de la noi, cu excepţia celor care se pregătesc pentru meserii care privesc calculatoarele şi tehnologia informaţiei, unde calitatea studenţilor este extrem de ridicată şi cu nimic inferioară profilelor de pe afară.

Este chiar revista oamenilor cu dileme şi din acest motiv o citesc cu nespusă plăcere pe hârtie la prima oră.

Turcia, Trump şi încrederea la români

În ultimul timp s-au întâmplat mai multe lucruri care pot afecta şi interesele românilor.

Nu vorbesc de Nisa, acolo românii au fost din păcate doar victime inocente a unui dement.

Însă evenimente în desfăşurare în Turcia începând de vineri ne afectează direct. Pe unii în calitate de turişti, pentru că sistemul all inclusive practicat de turci la staţiunile din Mediterana este popular în România.

Pentru că avem schimburi economice importante cu Turcia, dar mai ales pentru că Turcia putea deveni un partener strategic de mare importanţă.

După cum decurg însă lucrurile acum în Turcia acestea sunt sub semnul întrebării. 

În emisiunea de aseară de la Realitatea tv erau prezenţi generalii Degeratu şi Grumaz şi nu am niciun motiv să nu-i cred când spun că acum armata turcă este într-o stare nefuncţională.

Ceea ce face acum Erdogan seamănă exact cu ce a făcut în Uniunea Sovietică Stalin prin epurările din armată şi partid în 1937-38. Aceasta a lipsit armata sovietică de un corp de ofiţeri superiori capabili care să facă faţă agresiunii Germaniei fasciste din 1941.

Comisarul german pentru aderare suspectează că putschul a fost pus la cale chiar de  Erdogan ca să-şi zdrobească adversarii. Pentru că au apărut imediat liste consistente de epuraţi din armată, justiţie şi administraţie. Cel mai greu este să educi administratori care să ştie cât decât cu ce se mănâncă birocraţia. Mult mai grav este în privinţa armatei unde ofiţeri experimentaţi apar după ani de zile, mai ales că mulţi din cei din ofiţerii superiori au educaţie occidentală. Asta poate crea dureri de cap pentru planificatorii NATO e flancul sud-estic. Mă întreb dacă în aceste condiţii se mai poate organiza summitul la Istanbul în 2018. Poate că ar trebui mutat la Bucureşti?

Pentru că în aceste condiţii rolul României în zonă creşte mult pe fondul instabilităţii accentuate de la Ankara. Pe de altă parte nu agreez atitudinile alarmiste ale generalilor care spun că România nu a făcut nimic în această privinţă. Aşa văd generalii o armată superdotată care rămâne încă un deziderat. Oricum alianţa strategică cu Polonia rămâne o miză importantă.

Vorbind despre lovitură de stat Degeratu a punctat exact privind confuzia iresponsabilă a unor interesaţi de  a confunda referendumul din 2012 şi consecinţele lui cu o lovitură de stat. Uite care sunt consecinţele acum pentru o astfel de acţiune militară pentru Turcia, se află într-o situaţie de o maximă instabilitate. Şi asta în primul rând din cauza unui individ instabil psihic precum Erdogan. Se vehiculează prin Turcia că SUA ar fi sprijinit putschul, şi asta poate fi adevărat în ideea că Erdogan creează probleme strategice în flancul sud estic al NATO în Europa, că acţiunile turceşti au fost haotice privind războiul din Siria. Eu unul nu cred că SUA îl va livra pe Gullen acestui diliu (turcism!) de Erdogan!

Pe de altă parte în Cleveland, Ohio, nu Pennsylvania cum greşit geografic indica C. Pârvulescu este în desfăşurare Convenţia Partidului Republican. Aici va fi desemnat candidat pentru Preşedinte al SUA Donald Trump. Am ascultat azi dimineaţa de o tentativă a unui grup de delegaţi a candidaturii lui Trump. Citind două articole în revista TIME am o imagine mai clară a temerilor legate de eventuala alegere a lui Donald Trump ca preşedinte al SUA. În articole se foloseşte expresia gut check care înseamnă testarea sau evaluarea curajului, caracterului şi a hotărârii unui personaj. 

Sunt foarte multe întrebări care trezesc frisoane privind Donald Trump, preşedinte SUA. Singurul lucru pe care mizeze acest individ este temperamentul care poate fi devastator în anumite situaţii critice.  Un temperamental a fost Ted Roosevelt, dar pe atunci SUA nu se afla în poziţia de extraordinară responsabilitate de a fi singura superputere mondială. 

Aşa că majoritatea experţilor, pundits în engleză este că mai bine cu Hillary Clinton!

Pentru noi impactul poate fi extrem de dureros în ideea că Trump consideră NATO învechit, neînţelegând că datorită acestei alianţe comunismul s-a făcut praf, deschizând drumul spre democraţie al estului european.

Am citit în ultimele două numere despre o chestiune delicată şi extrem de importantă încrederea între oameni. Pe acest sentiment s-au construit societăţile moderne şi capitalismul. Dacă nu aveai încredere şi nu riscai atunci sistemul bancar nu s-ar fi dezvoltat. Ori un test făcut de autor cu bancherii români arată că aceştia în procent de 89% nu au încredere în clienţi. Chestiunea asta împiedică mai ales pe micii întreprinzători să-şi dezvolte afacerile din lipsa de credit.

Şi în tradiţia românească exista încrederea, a bătutului palmei deci a încrederii nescrise în diverse afaceri. Cred că o cauză principală a distrugerii încrederii în semeni la români a constituit-o comunismul cu consecinţa sinistră a securităţii şi a turnătorilor. S-a ajuns ca oamenii să nu se încreadă în nimeni, când puteai întra la puşcărie şi să fii exterminat dacă un animal din această speţă te turna la secu cu consecinţe nefaste. Lipsa de încredere continuă şi azi cu consecinţe dezastruoase, confirmată prin politicieni mincinoşi şi venali care mint şi fură, fără sentimentul impunităţii.

Şi ca final şi o chestie locală. Jurnaliştii cotidianului pe care-l cumpăr sunt stângişti, iresponsabili şi pompierişti. Ei prezintă problemele oraşului într-un stil bombastic. Prilejul l-a constituit venirea ministrului Dâncu. Acestuia i s-au prezentat diverse probleme de infrastructură urbană care se pot realiza pe cale guvernamentală. Problemele aceste nu sunt în niciun caz: Rănile Piteştiului.

Piteştiul este la standardele româneşti un oraş prosper, prea plin de betoane după gustul meu!

Tristeţea generalului Degeratu

Nu mă apucam să scriu despre lovitura de stat militară eşuată dacă nu-l vedeam pe generalul Degeratu.

Evenimentele întâmplate aseară ne-au îngrijorat tare pe noi după cum au reacţionat televiziunile noastre de ştiri nu atât pe americanii de la CNN care în acelaşi timp se ocupau de terorismul de la Nisa.

Acest putsch eşuat nu poate decât să ne îngrijoreze pe noi în calitate ce principal aliat NATO la Marea Neagră. Pentru că generalul Degeratu a demontat toate aiurelile spuse despre Turcia şi România în NATO şi cred că este un om responsabil şi cel mai în măsură fiind implicat în negocierile accesului nostru la NATO. Turcia, cel puţin armata turcă a fost cea mai fermă sprijinitoare a intrării României în NATO. Şi asta se poate constata geopolitic.

Turcia face tranziţia dintre orientul Apropiat şi Europa, iar noi tranziţia dintre Balcani şi Europa Centrală. Suntem cea mai mare ţară din regiune în condiţiile sfărâmării Iugoslaviei şi nu unesc aceleaşi interese privind ambiţiile imperialiste ale Rusiei

De ce trebuie să ne îngrijoreze aceste eveniment? Pentru că Turcia este pilonul cel mai important în flancul sud estic al NATO. 

Turcia trece prin momente delicate şi fără acest putsch.

În Turcia se află vreo trei milioane de refugiaţi sirieni care sunt dificile de ţinut în frâu să nu dea iama din nou în Europa, este în război cu ISIS, cu kurzii şi cu cine or mai fi prin graniţa sudică. Turcia şi Rusia sunt într-o situaţie foarte tensionată după doborârea avionului rusesc.

Pe de altă parte politicile duse de preşedintele Erdogan de islamizare care deviază de calea laicităţii a lui Ataturk au alienat atât armata cât şi clasa medie turcă mai ales cei din marile oraşe. Ofiţerii superiori turci sunt toţi educaţi în SUA sau în Europa occidentală în special în Marea Britanie. Probabil că dintre aceştia din exasperare să fi montat această încercare de lovitură militară de stat, dar momentul a fost prost ales, bucurând probabil pe ruşi doar.

Am înţeles că generalul Degeratu a fost primit ca un frate de comandantul armatei turceşti. Orice am înflori noi în istorie există un respect pentru români, că doar singurul trofeu militar aflat în tezaurul de la Topkapi este sabia lui Ştefan cel Mare!

Aşa că pot să înţeleg tristeţea generalului Degeratu când vedea soldaţii armatei turce predându-se poliţiei.  Este cea mai degradantă situaţie pentru un militar!

Nebunia continuă - terorism la Nisa

Franţa trăieşte din masacru în masacru terorist.

Ieri am urmărit cu aceeaşi plăcere din fiecare an parada de pe Champs Elisee de 14 Iulie, Ziua Naţională a Franţei.

Am urmărit apoi cu jenă evenimentul neplăcut de la Turul Franţei.

Iar azi dimineaţa aud la radio cu stupoare că un dement a reuşit să omoare cu un camion 84 de victime şi să rănească 68! 

O sută de oameni au reuşit să se salveze sărind în mare.

Cum a putut fi posibil!

Summitul NATO - urmare

Aseară am avut ocazia să urmăresc pe Realitatea TV o emisiune moderată de Rareş Bogdan despre rezultatele summit-ului  NATO de la Varşovia. 

Erau invitaţi probabil cei mai în temă analişti politici. Erau prezenţi Cristian Diaconescu, fost ministru de externe, Dan Dungaciu, expert pe problemele Republicii Moldova şi a estului România, cei doi foşti consilieri ai lui Traian Băsescu Iulian Chifu şi Iulian Fota şi generalul Alexandru Grumaz, blogger la Adevărul. În plus era prezent şi Ion M. Ioniţă un jurnalist bine informat şi echilibrat.

Am desprins din discuţii sensul pozitiv al acestui summit pentru România, care a impus pe agenda NATO Marea Neagră şi republica Moldova. Apoi intrarea scutului de la Deveselu sub egida NATO a fost privit ca un fapt pozitiv creând obligaţii suplimentare aliaţilor noştri.

Generalul Grumaz a remarcat cele două grupuri de opinii de la summit unul reprezentat de Holland şi Germania pentru relaţii mai destinse cu Rusia şi SUA şi Marea Britanie care a cerut şi au impus în concluzii obligaţiile pe care le are Rusia în dezangajarea din Ukraina. A tot fost întrerupt atât de Fota cât şi de Chifu că declaraţia finală a summit-ului a fost cu avertismente serioase pentru Rusia.

Grumaz ca militar este preocupat de înzestrarea militară, are o părere pozitivă de aducerea batalionului mecanizat la Kogălniceanu şi de existenţa viitoarei brigăzi multinaţionale conduse de noi. Cred totuşi că Rusia nu va încerca ceva împotriva NATO pentru că replica va fi pe măsură. Azi în Adevărul un analist militar, Degeratu vorbea de măsuri de înarmare care ar privi exclusiv armata, pentru că totuşi prevalează acţiunile politice.

Şi că tot am vorbit de Fota era singurul neavenit, ştie ceva dar este un tip  care cred că stăpâneşte anumite lucruri pe care nu le ştie. Hazliu că se plângea că nu poate invita ONG dedicate activităţilor de analiză geopolitică din cauza normelor guvernamentale care sunt cele din 1990 şi a primit o replica binemeritată de la general care i-a spus că de ce nu a făcut modificări când era la guvernare.

Dan Dungaciu este fost preocupat de situaţia din Republica Moldova unde singurul cu un proiect hotărât este Igor Dodon care este pro-rus declarat şi care pune în primejdie relaţiile cu UE. Cred că ajuns preşedinte, dacă ajunge?  va adopta o atitudine nuanţată având în vedere circulaţia liberă a moldovenilor n UE de care depinde economia RM. Atât RM cât şi Ukraina sunt în pericolul unei federalizări care le primejduieşte statalitatea şi intrare în ghearele ursului rusesc.

Semnificativ privind Marea Neagră este că viitorul summit din 2018 se va desfăşura la Istanbul şi probabil că această problemă să fie dezvoltată. Este clar că diplomaţia românească trebuie să-şi continue demersurile privind o flotă NATO, chiar dacă bulgarul Borisov propune demilitarizarea MN. Păi să i-o propună lui Putin!

A rezultat din dezbatere  un optimism rezervat şi dezvoltări pozitive în privinţa României.

P.S. O chestiune foarte importantă a rezultat din discuţiile dintre preşedinţiiPoloniei şi României. Se revitalizează proiectul Intermarium, a unei alianţe între Baltica şi Marea Neagră, extins şi pentru Marea Adriatică. Polonia va face demersuri ca România să devină membră a grupului Vişegrad, unde să se coordoneze acest proiect. Probabil că şi Slovenia şi Croaţia vor fi cooptate. Grupul Vişegrad ar putea deveni un fel de Mică Antantă interbelică.

România după summitul NATO de la Varşovia

Am urmărit cu mare interes lucrările şi concluziile Summit-ului NATO de Varşovia şi consecinţele sale asupra României.

Opiniile analiştilor şi mai ales ale păreriştilor din media româneşti se împart între consecinţe pozitive şi un mare dezastru politic şi militar al României.

Cred că consecinţele acestei întâlniri a marii alianţe militare defensive sunt mai degrabă pozitive.

Scutul antirachetă de la Deveselu este un succes că este pus acum sub controlul politic la NATO care creează obligaţii pentru NATO şi se integrează în sistemul european antirachetă cu navele SUA ale sistemului Aegis şi cu radarul din Turcia.

S-a aprobat constituirea brigăzii NATO în România la iniţiativa noastră, la care vor participa şi militari din Bulgaria, cât şi din Polonia. La rândul ei România trimite la batalionul NATO din Polonia şi o companie românească. Se aşteaptă şi o participare a militarilor turci la această brigadă. Marea Neagră şi iniţiativa unor acţiuni de antrenament naval în această zonă a fost menţionată în documentul final al acestei conferinţe. Am aflat din surse al MApN că iniţiativele României au fost puternic susţinute de Ministerul Apărării al Turciei conştient de riscurile la această zonă geografică unde acest stat NATO are o puternică prezenţă.

În plus în cadrul bilateral România SUA în ţara noastră va veni un batalion american ca o continuare al cooperării militare.

Pentru flancul nord estic al NATO în zona Mării Baltice s-au aprobat cele patru batalioane NATO sub conducerea militară a unor ţări NATO, Marea Britanie, Canada, Germania şi SUA.

De aici decurg frustrările păreriştilor români.

Dacă te uiţi la palavragiul expirat Traian Băsescu, pentru care doar iniţiativele sale contează. Este adevărat scutul antirachetă a fost iniţiat în vremea sa, dar s-a finalizat sub alt preşedinte. 

Revenind la flancul nord-estic al NATO cum se vede şi din harta care o anexez se observă că aceste trei state baltice şi Polonia au graniţă comună cu Rusia, Polonia prin intermediul enclavei Kaliningrad, relicvă istorică a celui de-al Doilea Război Mondial din partea estică a Prusiei Orientale. Stalin, cel care a retrasat graniţele acestei zone a fost un vizionar toxic pentru că această enclavă controlează toate ţările învecinate, în primul rând Polonia, pentru că Stalin, la fel ca toţi ruşii îi poartă o ură neîmpăcată. Polonia a fost ultimul stat european care a învins militar puterea emergentă bolşevică în 1920, având pe Stalin printre cei învinşi şi alungaţi din noul stat polonez reconstituit în 1918.

Autorul acestei victorii istorice de pe Vistula a fost mareşalul Pilsudski, un alt strateg vizionar care era promotorul coaliţiei Intermarium între Polonia şi România care să blocheze avansul bolşevismului între Balticaşi Marea Neagră. După cum se vede acest proiect se resuscitează pentru că preşedintele Iohannis a mai rămas o zi în Polonia pentru a continua consultările privind alianţa strategică între Polonia şi România în care probabil va fi introdusă şi Ukraina ca element geografic de legătură.

Problema pe care nu sunt capabili să o perceapă păreriştii este legată de geografie, mai bine zis de geopolitică.

Polonia şi ţările baltice sunt în contact direct prin frontiere cu Rusia. Suntem într-o zona de câmpie şi accesul forţelor dinspre vest sau est este facil şi aici s-au desfăşurat mai multe expediţii militare în epoca modernă, începând cu Napoleon, urmând invazia Rusiei ţariste finalizată cu înfrângerea împăratului, urmată de invazia bolşevică din 1920, amintită anterior şi culminând cu ofensiva hitleristă din iunie1941 împotriva URSS şi terminată cu marşul armatelor sovietice până la Berlin.

Acestea sunt motivele atenţiei mărite a nord-estului NATO şi mai puţin a zonei de sud-est.

România are cu Rusia de azi vecinătatea direct prin Marea Neagră şi pe pământ Ukraina şi Republica Moldova. În plus România are avantajul unui relief accidentat care permite alte măsuri tactice şi strategice într-un conflict militar ce avantajează defensiva. 

În plus în ţările baltice există şi primejdia unui război hibrid cum se desfăşoară în estul Ukrainei, pentru că în aceste ţări baltice există importante minorităţi rusofone. Şi la noi unii, mai ales pe canale rusofile agită primejdia maghiară în Ardeal, dar acest pericol este cu mult mai puţin serios comparativ cu zona baltică, unde ruşii au fost stăpâni până acum 25 de ani!

Documentele NATO avertizează extrem de dura Rusia pentru anumite atitudini belicoase mai ales pentru situaţia tensionată din estul Ukrainei şi cere Rusiei să-şi retragă tot sprijinul militar acordat rebelilor rusofoni.

Este important că România a obţinut  aprobarea iniţiativelor sale şi că a devenit un partener important în flancul sud-estic al alianţei NATO.

Trebuie să sperăm ca agresivitatea Rusiei să slăbească pe fondul marilor sale probleme economice interne şi că aceste iniţiative defensive să rămână doar ca exerciţii de apărare şi nu prologul unui conflict deschis.

Regimul Iohannis sau de prin presă

Un individ expatriat mă tot enervează când citesc contributors.ro. Individul are o fixaţie cu Băsescu şi acum s-a trezit că Iohannis a instituit deja un regim. 

Aşa că dictatorul Iohannis a introdus acest regim în care sunt prigonite NATO şi SUA, nu ca în vremurile bune ale lui Băsescu care sugea la marele licurici!

Opiniile sale introduc tot felul de amintiri false şi denaturări.

În primul rând Constantinescu a fost singurul preşedinte român postdecembrist care a efectuat o vizită de stat în SUA, alde Băsescu nu s-a întâlnit cu Obama decât printr-o bucătărie a Casei Albe în cei 10 ani obositori cât a fost preşedinte.

Romania a intrat în NATO în 2003 pe vremea lui Iliescu, detestabil individul, dar şi el a fost gazda preşedintelui George W. Bush când noi şi americanii stăteam (sic!) şold lângă şold să apărăm democraţia prin lume. Şi Constantinescu l-a avut oaspete pe preşedintele Clinton în 1997 când nu am fost primiţi în NATO, a fost doar o vizită care să ne mângâie dezamăgirile. 

Este adevărat că România  a fost  gazda NATO în 2008 la Bucureşti, când Băsescu i-a avut oaspeţi pe GW Bush, dar şi pe Putin.

Între proamericanul Băsescu şi jalnicul populist antiamerican de acum este acum o cale lungă.

Este într-o companie aleasă cu Adrian Năstase în a contesta opiniile ambasadorului american şi în compania lui Victor Ponta în a debita idioţenii de spre guvernul Cioloş. Băsescu este supărat că ministrul Bostan care  a scos prostioare pe gură despre profesori tâmpiţi şi învăţământ pe bani  a fost dat afară de prim ministru. Ce bine se simte Băsescu între cei care îşi bat joc de învăţământul românesc care ar scoate doar idioţi, o fi el unul luat ca referinţă?

Altă pacoste jurnalistică Cristoiu ot Găgeşti ia în balon proiectul de ţară a lui Iohannis, de parcă Iohannis s-ar pregăti să-i mute Găgeştiul lui drag în Transnistria. Cred că acolo ar fi locul potrivit al maestrului de fâsâieli prin ziare.

Din proiectul de ţară alt corifeu politic, Dragnea a înţeles că Iohannis ar pregăti la toamnă un guvern de uniune naţională inconvenabil acestui domn şi partidului său.  De ce te temi se poate întâmpla şi PSD s-ar putea trezi în situaţia să facă un guvern cu PNL de toartă. 

Şi PNL a dat pe dinafară de pragmatism. A vrut să-i fuzioneze pe cei de la PUNR în speranţa că poate schimba majoritatea din Parlament.  Gaşca de traseişti din acest pseudo partid s-au încolonat şi s-au dus direct la PSD aşa că fuziunea nu se mai face. Trebuia mai multă grijă când te aliezi cu o gaşcă de trădători de profesie!

A venit vara şi probabil că şi politicienii se vor duce la bronzat pe litoralul autohton sau prin alte părţi şi tensiunea politică va mai scădea.

A mai rămas doar  Summit-ul NATO care va avea loc la Varşovia pe 8-9 iulie. Iarăşi marele atlantist Băsescu este convins că pentru România va fi un eşec, rezultat probabil pe iniţiativă care cred că a avut-o şi el cu flota NATO din Marea Neagră, scufundată de bulgarul Boiko Borisov.

Oricum tot ce face Iohannis nu-i place lui Băsescu, pe vremea lui ne ameţea cu vorbe goale cu care credea el că îmbrobodeşte poporul.

Dar nu poţi minţi pe toţi tot timpul spune o zicală americană!

Brexit

Abia sosit în Grecia, în Thassos am urmărit pe internet exit pollul de la referendumul Brexit care se desfăşura chiar atunci când am ajuns, pe 23 iunie.Cifrele erau liniştitoare Remain era cu 10 procente în faţa lui Leave. Dimineaţa, şoc! Britanicii au minţit la exit poll, Brexit devenise o realitate, 52% au votat pentru Leave.

Lumea întreagă este stupefiată, în primul rând cei care erau promotorii Leave, Boris Johnson şi Nigel Farage (Făraş pentru mine!). Mihai Vasilescu, britanicul londonez şi vechi amic era negru de furie, după cum a reieşit din mailuri.

Liderii UE şi a principalelor state mari au devenit extrem de nervoşi, Junker este gata să dea afară Marea Britanie, să-şi ia catrafusele inclusiv Făraş de la Parlamentul European, întrebat de acelaşi Junker ce mai caută pe acolo.

Marea Britanie a fost un caz special în Europa îndeosebi din secolul al XVI-lea când a devenit o mare putere globală, cu colonii în toată lumea, datorită celei mai puternice flote dată şi de insularitatea acestei ţări. Datorită Angliei şi apoi Marii Britanii cea mai vorbită limbă de pe glob este engleza, chiar dacă chinezii ar fi mai mulţi.

Marea Britanie din începutul secolului XIX a dus politica echilibrului, astfel ca nicio putere europeană să nu devină dominantă pe continent. A rezistat eroic de una singură aproape un an împotriva invaziei hitleriste, este privită cu respect de mulţi. Totuşi după ultimul mare război mondial Marea Britanie şi-a pierdut coloniile şi a trebuit ca să-şi întoarcă faţa spre Europa. Trufaşul Albion a suferit mai multe eşecuri pentru că răutăciosul de De Gaulle nu uitase tratamentul arogant al britanicilor din război şi se opunea constant.

Iată că De Gaulle răposase şi GB condusă de conservatorul Heath obţine accesul în UE. După 43 de ani tot un conservator Cameron organizează un referendum şi Marea Britanie se pregăteşte să părăsească UE unde a intrat aşa de dificil. 

Britanicii au fost tot timpul nemulţumiţi de dominaţia de la Bruxelles şi îşi doreau o mai mare flexibilitate.

Cameron a făcut prostia să promită acest referendum speriat de populiştii de la UKIP ai lui Făraş. Făraş este un eurofob nenorocit şi ticălos. El favorizează în schimb imigraţia din Commonwealth de unde vin pakistanezi radicalizaţi de Islam în locul invaziei de cerşetori ţigani din România de exemplu. De fapt Făraş nu a înţeles că această pătrundere a cerşetorilor şi infractorilor se produsese deja înainte de liberalizarea pieţei muncii din Marea Britanie. Eu am văzut anul trecut în excursie acolo doar români la treabă, excepţia fiind hoţii români din metrou.

Cred că la britanici a acţionat o mentalitate colonială, pentru imigranţii fostelor colonii au om atitudine paternalistă, aceştia tind să se ghetoizeze. Pe când europenii, instalatorul polonez sunt albi ca ei, muncesc mai bine pe mai puţini bani. Cu toate că pentru acelaşi post englezul are mai mari şanse pentru că vorbeşte limba engleză ca limbă maternă, în special înţelege pronunţiile regionale, cockney, jordie, scouse. În zona studiilor superioare acest avantaj nu se mai pune pentru că acolo funcţionează regulile pieţei. Poate doar la medici să conteze asta.  Cu toate cestea populiştii au reuşit să-i convingă pe englezii simpli că li se fură locul de muncă şi mai ales avantajele sociale.

Rezultatul loveşte în primul rând economia britanică dependentă de marea piaţă liberă care este UE. Consecinţele se vor vedea peste câtva timp dacă se va activa articolul 50. Pentru că victoria asta i-a debusolat pe populiştii care dau din stânga-n dreapta şi nu ştiu ce să facă cu această victorie a la Pyrrhus.
Cei mai afectaţi par a fi românii şi polonezii care sunt acum în număr mare în la muncă acolo şi care simt deja reacţii xenofobe.
Alt adevăr este că prosperitatea britanică se datorează şi a infuziei de cei veniţi din UE, oameni cu studii serioase şi care contribuie din plin la creşterea economică ignorată iresponsabili de tip Făraş sau Boris! 

După victoria Brexit şi alţii politicieni vor afară din UE. Că e normal să vrea Marie Le Pen care reprezintă ce-i mai rău în spiritul francez, şocantă mi s-a părut dorinţa unei ieşiri a Cehiei din UE. De unde până unde a devenit Cehia atât de prosperă şi independentă de beneficiile date de UE? Mi se pare o imbecilitate fără seamăn. Poate că Olanda sau Danemarca s-ar descurca, cu mari probleme economice după aceea pentru că pentru ţările bogate cele noi scăpate din comunism sunt o mare piaţă de desfacere a propriilor produse şi asta nu vor să o înţeleagă iresponsabilii populişti din aceste ţări. 

Brexit trebuie să dea gândit pentru toţi inclusiv responsabilii politici români. Observ prin forumuri tot felul de nostalgii tâmpite şi iresponsabile, dar pe ansamblu electoratul român ştie cât are de pierdut dacă UE s-ar sfărâma. Se reactualizează proiectul de ţară. Ca să devenim ţară normală şi obişnuită trebuie să domnească legea şi banii nu mai trebuie cheltuiţi în zadar, ci pe o infrastructură care să modernizeze România. Şi cel mai important trebuie dusă lupta împotriva sărăciei, dar nu pe ajutoare care promovează iresponsabilitatea, ci pe includerea acestor persoane defavorizate în proiecte care să le dea de lucru. Dar doar în cadrul UE proiectul României moderne poate fi sau deveni o realitate!

De ce îmi place în Grecia?

Thassos din feriboat

Ce am să scriu o să încerce să lămurească şi să răspundă acestei întrebări. 

La început de vacanţă

Îmi place în Grecia pentru marea aia albastră ca cerneala în larg şi turcoaz spre mal, curată şi fără alge, caldă, chiar prea caldă câteodată. 

Îmi plac plajele cu nisip fin şi care se prelungesc şi în apă ca la Mamaia, cel puţin unde făceam eu plaja la Skala Potamia. 

Îmi place pentru că mănânci bine şi mult cu bani puţini comparativ cu alte părţi. Nu am reuşit să depăşim 30 de euro, cu băutură şi mâncarea şi ce era în plus ne era împachetată pentru acasă, dacă nu o mai puteam mânca. Şi vă daţi seama că sunt totuşi un lăcomete şi mare mâncău.  

Îmi plac serviciile grecului de la tavernă îţi dă tot ce-ţi place şi are grijă să-ţi dea şi un supliment mai ales de pepene verde dulce şi bun. Odată am băut Retsina pe buzunarul patronului Sakis de la taverna Korali, a făcut cinste. Cum spunea un prieten de pe plajă, grecul este în stare să-ţi îndeplinească toate dorinţele. Ce aş mai importa nişte greci ca să pună la punct cârciumăreala românească! Şi grecul nu solicită bacşiş, chiar dacă nu dai tot este mulţumit. Au trecut pe bon fiscal, mai scapă câteodată, dar se feresc de fiscul lor necruţător!

Îmi place că halba de bere are încă o juma de litru, nu jmekeria cu cea de 0,4 l inventată se pare de hoţii din Spania? Am băut la meci la Kostas halba de Pilsner Urquell, bere cehă amară şi foarte bună.

 Îmi place atmosfera de vacanţă şi camera curată de la coana Anastasia de la Studio Nefeli, unde trebuia totuşi să cureţi apa cu mopul după baie dar şi cu internet bun.

 Îmi place că la plajă nu plăteai şezlongul şi umbrela, comandam două frapeuri la 6 Euro consumaţia solicitată de barul Medusa. Nu mi-a mai plăcut că Medusa avea un router slab şi semnalul la internat nu mai era aşa de bun ca acum doi ani.

Cu patronul Sakis la taverna Korali

Mi-au plăcut roşiile greceşti, erau foarte bune, curios nu ca alea 
care se exportă la noi!

Îmi place uleiul de măsline din Thassos, este bun şi fluid şi vara asta voi mânca slate cu ulei adevărat!

Îmi place acum drumul prin Bulgaria. La întoarcere am ocolit pe autostrada de centură cu trei benzi pe sens, din vestul Sofiei. Acum au peste 200 de km de autostradă continuu spre Grecia, mai au problema traversării munţilor Pirin din sudul Bulgariei.

Autostrada este foarte bună, pe zonă accidentată care m-a făcut să-i invidiez. De ce la noi se lucrează încet şi prost? Am călătorit după cum am aflat cu autocarul reparat după accidentul de acum doi tot spre Skala Potamia şi cu şoferul vâlcean care îşi prinsese picioarele în tablele compresate de ciocnire, scăpase cu bine şi acum îşi continua meseria!

Şi Adriana este extrem de bronzată

Singura surpriză proastă a fost Brexitul, dar nepoatele se vor descurca, nu au probleme!  

Aşa arăt la întoarcere cu bronz de Thassos

Am văzut şi meciurile pe la taverne, la Kostas, vedeam transmisiile de la nemţi, ZDF şi ARD!

A fost o vacanţă plăcută m-am bronzat foarte tare de mi s-a luat un rând de piele numai cu expunerea când înotam, că în rest stăteam sub protecţia umbrelei.

 

Thassos de pe autostradă

Ne-am împrietenit şi cu un cuplu Mălina şi Florin, cu fiul de 10 ani Vlad, nume de voievod. Am schimbat numele pentru protecţie, că aşa este elegant. Culmea că Vlad s-a ataşat foarte tare de mine şi mi-a urmat exemplul aducând o carte să citească pe  plajă. Vlad este un puşti cu talent sportiv, face polo şi înoată ca un delfin. Am citit două cărţi excelente pe care le voi analiza la lecturile de vacanţă.

Ce mai, a fost o vacanţă reuşită!

Am şi poze după cum vedeţi! Şi un videoclip cu plaja de la Skala Potamia!

 Plaja din Skala Potamia

https://youtu.be/GpSgSMwcbbw