Poate fi Cioloş un nou Macron?

Zilele acestea după succesul extrem de solid al lui Macron, un candidat prezidenţial francez neconformist, iată că la noi Dacian Cioloş îşi lansează propria sa Platformă 100. Este un fel de variantă En Marche în versiune românească. Un site de ştii spune despre succesul instantaneu al mişcării lui Cioloş, fiind un număr de înscrişi de pe 20000,

http://www.ziare.com/dacian-ciolos/premier/20-000-de-romani-s-au-inscris-in-platforma-lui-ciolos-in-doar-24-de-ore-1465146

Este o ştire bună?

Analizând la rece şi pragmatic cred că da! Pentru că şi Platforma 100 poate mobiliza electoratul, în special cel tânăr care a fost implicat în mişcarea de protest #rezist.

Rezultatele electorale din decembrie au arătat reculul orientării de dreapta pe fondul unui participări reduse la procesul electoral. Când ne uităm că în Franţa unde duminică au participat la scrutin 75% din electori, considerat redus, chiar rezultatul de le prezidenţialele din România din 2014 participarea de 65% nu pare impozantă.

Este clar că după 11 decembrie 2016, PNL a cunoscut un recul dramatic, care arată o campanie nereuşită, determinată de sincope ale conducerii, de fuziunea incompletă şi frământările din acest partid. Alegerile au marcat şi apariţia intempestivă a USR pe fondul eşecurilor ale PNL, însă după această reuşită importantă partidul acesta nou pare să nu convingă. De aceea poate Platforma 100 să coaguleze pe cei care sunt împotriva PSD, dar care nu s-au implicat electoral, permiţând PSD succesul destul de neaşteptat ca mărime! Până la urmă orice astfel de iniţiative care pot aduna pe toţi care sunt nemulţumiţi de tipul de guvernare pesedistă sunt binevenite.

Nu ştiu dacă Cioloş poate avea carisma tânărului preşedinte francez? El are totuşi o bună încredere a electoratului şi asta este o promisiune.

Pe de altă parte Liviu Dragnea marchează un recul. Dacă după 11 decembrie 2016 era extrem de agresiv, ameninţa pe toată lumea, responabilităţile guvernării l-au făcut mult prudent. El a realizat că revolta celor din februarie poate avea consecinţe grave asupra încrederii în PSD şi în el.

De fapt sondajul efectuat de IMAS arată aceste lucruri.

https://www.realitatea.net/sondaj-exclusiv-pentru-jocuri-de-putere_2062414.html

PSD a scăzut la 41% de la un maxim de 46%, PNL a crescut spre 25% care arată faptul că agitaţia privind alegerile în partid în iunie au stârnit un ecou pozitiv contrar păreriştilor din presă. 

Tot de acolo constat că USR se menţine la nivelul de 8 % şi că ALDE este tot pe acolo. Este un procent care-mi stârneşte mirarea, după prestaţia catastrofală a lui Tăriceanu, dar se vede că acest tip de discurs are admiratori. După cum observ că la încredere Traian Băsescu este într-o uşoară creştere, cu toate ticăloşiile are încă admiratori fervenţi. Cel mai de încredere este în continuare preşedintele Iohannis, iar Dragnea a căzut mai mult de10 procente la 24%.

Revenind la partide se observă că mai este loc pentru  votanţi potenţial ai Platformei 100.

Sever Voinescu în Dilema veche are nostalgia unui partid conservator. Acum PNL ar fi în această ipostază, lăsând liberalismul privind atitudinea faţă de minorităţi acestor partide noi, care pot ocupa spectru de centru stânga. Partidele contra PSD trebuie să cucerească şi să,convingă PSD, pentru că s-a văzut în Europa că o participare activă la vot poate bloca mesajul extremist. Şi există suficientă populaţie dispusă să dea credit conspiraţionismului, sau dictatului bruxellez.

Dacă mesajele acestor partide vor găsi drumul spre votanţii din tot spectrul social al României, PSD, acest partid care nu poate fi reformat va deveni o amintire. 

Pentru aceasta trebuie luptat împotriva sărăciei şi a minciunii asistenţiale.