Problema cu Horia Roman Patapievici

Ieri eram cuplat la meciul Malaga - Real Madrid care a confirmat că Real va fi noua campioană a Spaniei. În pauză am început să schimb canalele.

Surpriză! Pe Realitatea tv era invita de Rareş Bogdan eseistul Horia Roman Patapievici. Se pare că avuseseră discuţii şi înainte de pauza de publicitate de dinainte de ora 10. Erau pe burtieră deja opinii ale eseistului. Continui să cred că Horia Roman Patapievici este probabil cel mai interesant eseist apărut de după Decembrie 1989.

Cu ideile sale politice însă nu mă împac de loc!

Pentru că este un maximalist tradiţionalist, un reacţionar de sorgintea lui Maurras, sau mai autohton,  ieşit din stirpea lui Nae Ionescu sau un personaj răsărit din Schimbarea la faţă a României lui Emil Cioran.

Întrebat cum va arăta România spunea că diagnosticele sale erau eronate şi în 1993 prin prisma pesimismului, în 1998 prin a exaltări pline de speranţe deşarte. De fapt cam toţi intelectualii din această zonă, conservatoare, promotoare a unui elitism cam ciocoiesc după opinia mea şi-au dorit mai mult decât era normal posibil.

Din acest motiv sunt tentaţi să vadă neîmplinirile vremii lui Constantinescu, au aşteptări nerealiste din partea lui Klaus Iohannis cu care au fost mefienţi pe linia admiraţiei iresponsabile ale lui Băsescu. Chiar dacă acum sunt excedaţi de derapajele sale, mai an erau căzuţi într-o pernicioasă iubire a unuia din cei mai iresponsabili demagogi politici ai actualităţii româneşti.

Are însă un diagnostic exact privind promotorii capitalismului românesc în versiune post-decembristă, Elita de Pradă. De fapt această elită cu rădăcini puternice în tehnocraţia comunistă şi securitate s-a dezvoltat prin căpuşarea statului şi au profitat cu impunitate de acesta.

Ei aparţin cercurilor pesediste dezvoltate în perioada 1990-1996, cu hiatus în perioada 1997-2000, după care s-a dezvoltat plenar profitând de slăbiciunile legii avându-l ca model pe Adrian Năstase. De fapt aici analiza coincide cu a tinerilor marxişti. 

Au urmat cei din camarile lui Băsescu, mai răi, mai fără milă amestecaţi democratic cu cei care făceau jocuri la două capete, ciocoii noi ai vremurilor de azi.

Ideile sale privind actualitatea poloneză mi se par complet nepotrivite. Să spui că regimul de azi din Polonia este populist socialist, este o mare prostie. Regimul Kaczynski este o combinaţie a frustraţilor din Solidarnosc care nu au avut loc la împărţeala puterii în 1990 şi puternicul curent conservator tradiţionalist cultivat de biserica poloneză de care au profitat aceşti frustraţi. Ei sunt de natură conservatoare, catolică, iar faptul că sunt sprijiniţi de precariatul perdanţilor tranziţiei nu dă acestui curent ideologie socialistă. 

Nici nu mă miră că Horia Roman Patapievici este un susţinător al lui Donald Trump. Pe logica lui preşedintele Trump este victima presei americane şi internaţionale. HRP uită campania absolut mizerabilă a candidatului prezidenţial Trump, care nu avea nimic cu conservatorismul republican, ci cu logica derbedeilor şi bătăuşilor care acum se manifestă şi în reţelele de socializare. În plus aş fi extrem de prudent până nu se lămuresc legăturile nefireşti ale campaniei sale prezidenţiale cu  Putin şi ruşii.

Îmi place Horia Roman Patapievici, dar mai drag mi-e adevărul!