Probleme cu marxismul

Cel mai interesant articol din Dilema veche, ultimul număr a fost al lui Sever Voinescu. El povesteşte de spre Alex Kozinski, unul din cei mai stimabili judecători de la Curtea de apel nr. 9 care a blocat deciziile lui Trump. Kozinski este evreu din România emigrat la 11 ani, în 1961. Când a plecata era un puşti îndoctrinat, cum de altfel eram şi eu în epocă, care promitea să facă din SUA o ţară comunistă. Ajuns la Viena şi văzând că guma de mestecat se găsea peste tot şi că magazinele gemeau de produse de negăsit în România a devenit instantaneu anticomunist! Iar acum el este un judecător mai degrabă conservator şi favorabil deciziilor lui Donald Trump. 

În schimb, am citit un interviu luat de Vasile Ernu unui tânăr, Florin Poenaru, cu doctorat la CEU din Budapesta şi el un ideolog marxist. Ceea ce este curios, că marxismul care este dovedit falimentar peste tot, mai ales după 1989 în Europa de Est, el supravieţuieşte în mediul universitar nord american, CEU fiind o universitate subvenţionată de mult hulitul George Soros. Că George Soros este un liberal şi un adept al societăţii deschise, asta nu implică faptul că profesori americani mai sunt ademeniţi de sirena marxist comunistă. Observ că există şi la noi tineri vocali marxişti. 

Florin Poenaru face portrete extrem de precise unor politicieni români, precum Iliescu, Adrian Năstase, Victor Ponta. Greşeşte în schimb la Constantinescu care a terminat iluziile perestroikăi din capul lui Iliescu şi a îndreptat România pe calea economiei capitaliste şi a apropierii de UE.

Nu aş avea nimic de obiectat la ideologia de stânga, de esenţă social democrată care a modelat societăţile europene postbelice, determinând accesul larg al populaţiei la beneficiile unei societăţi moderne, asigurări sociale, sănătate şi învăţământ. Dacă aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat, Europa ar fi fost acum locul unor confruntări sociale violente. În schimb, unde marxismul a prevalat, în estul Europei, sub cizma bolşevică şi a dictatului lui Stalin, oamenii au sărăcit, a existat o egalitate a sărăciei şi a lipsurilor, cum se demonstrează azi în experimentul nefericit al Venezuelei.

Aceşti tineri extrem de vocali subjugaţi ai unei ideologii falimentare care a generat sărăcie şi subdezvoltare încap într-un SUV, cum spune cu deznădejde chiar Vasile Ernu continuă să propage idei care ne-au adus în starea în care este încă România şi pe care o dorim ca aparţinând trecutului, eu ce puţin şi bănuiesc că mulţi ca mine din specia #Rezist!

Cel mai mult mă intrigă furia acestor tineri împotriva anticomunismului. Cel vizat de această atitudine fermă este Gabriel Liiceanu. Pur şi simplu aceşti tineri nu îl pot înţelege pe Liiceanu.

Opinia mea este că aceşti tineri împărtăşesc marxismul pentru că nu au suferit repercusiunile lui.

Dacă ar fi trecut şi ei prin experienţele lui Liiceanu şi a majorităţii intelectualilor autohtoni în vremea comunismului dejisto-ceauşist ar fi avut revelaţia lui Alex Kozinski la Viena. De aici marea neînţelegere a efectelor teribile ale marxismului asupra personalităţii umane.

Mă mir şi întreb cum Vasile Ernu scrie o carte Născut în URSS, este basarabean şi susţine încă idei de marxiste?

Pentru că marxismul combinat cu excepţionalismul slavofil pravoslavnic a avut un efect devastator asupra părţii răpite din Moldova de Rusia în 1812, realităţile triste de azi confirmând prin Dodon şi alte rebuturi comunistoide nenorocirea care apasă asupra acestei provincii româneşti.  

Încă odată nu am nimic cu stânga, cu acea stângă reformistă, a laburismului britanic, a social democraţiei germane postbelice, sau socialismului miterrandist din Franţa.

Dar cum se observă în social democraţia din Marea Britanie şi Franţa trec printr-o criză, cu lideri orientaţi spre extrema stângă de nuanţă marxistă, asta pentru că aceşti social democraţi nu mai pot face faţă provocărilor societăţii de azi care trece printr-o revoluţie tehnologică care nu mai are nimic de a face cu bazele marxismului născut în societate industrială a Marii Britanii din secolul al XIX-lea.

Pe de altă parte ideologiile trebuie adaptate noilor provocări economice care desfiinţează multe din profesiile tradiţionale, dispare munca la banda industrială inventată de Ford la începutul secolului XX!

Pe de altă parte Partidul Social Democrat din România  de azi nu prea are legătură cu social democraţia europeană, fiind prea mult legat de trecutul comunist. El cultivă iresponsabil un tip de cultivare a sărăciei şi subdezvoltării.

Iar iniţiativele de acum privind retribuţia în sănătate sunt salutare, medicina modernă şi performantă nu se poate face cu medici prost plătiţi. În alte zone dependente de buget nu cred că sunt necesare mari adăugiri salariale, poate doar pe la învăţământ? 

Doar atunci când tineri cu idei social democrate vor putea reforma PSD ca să intre în secolul XXI va fi o şansă pentru România!

Ideile marxiste nu duc decât la faliment, sărăcie şi subdezvoltare!