Despre ruși

Acum după ce am publicat articolul lui Vlad Zografi vreau să mă aflu și eu în vorbă. Cred că este foarte greu să analizezi psihologia popoarelor. De exemplu despre noi românii se spune că am fi leneși. Dar cum se explică faptul că românii sunt azi cei care prestează muncile cele mai grele din Europa? Românii sunt cei care muncesc la scos sparanghelul, cules căpșunile, sunt cei care muncesc pe șantierele de construcții,  Asta am găsit-o și într-un roman englezesc contemporan. Sau spală la cur bătrânii din Italia. Explicații ar fi, gradul redus  de instruire, salariile scăzute în România și faptul că aceste activități sunt disponibile, pentru cele calificate, trebuie să ai expertiză și studii. Sunt studii despre popoarele Europei, s-au ocupat Keyseling și Madariaga, cartea celui din urmă am citit-o, dar n-o mai găsesc în bibliotecă, Francez, englez, spaniol.

Dar nu despre psihologia popoarelor europene mă preocupă, ci rușii, amintiți și ei în cartea lui Madariaga. Vlad spune că sunt iraționali, asta și datorită ortodoxiei, a spațiului nemărginit a și Rusiei și al caracterului imperial al psihologiei rusești. Explicații am citit de la intelectuali ruși că aceștia sunt rasiști și imperiali, că economia lor nu este capitalistă, este feudală, că boierimea rusă care mujicii ca pe niște sclavi și că acum Putin dictează cum vrea el Rusia și supușii ei. Rusia are o istorie, determinată și de ocupația mongolo-tătară, care le-a mutat capitala de la Kiev la Moscova să fie mai aproape de hanatul de la Kazan pe Volga. Rușii s-au amestecat cu asiaticii, cum se observă și la figura mongoloidă a lui Lenin. Un rus mi-a explicat că Bielarusia este Rusia Albă, partea care nu a fost cucerită de mongolo-tătari și a rămas neamestecată, albă. Ivan cel Groaznic i-a învins pe tătari și în revanșă a ocupat, el și urmașii lui Asia Centrală, Siberia unde originau foștii stăpâni. Un efect teribil a fost și comunismul inventat de Lenin, care a fost o societate mult mai terorizantă pentru supuși, decât fusese stăpânirea țaristă. Dacă ne-am lua după amintirea întâlnirea (apocrifă?) lui Papini cu un Lenin aproape de moarte, acesta recunoștea că societatea pe care a creat-o nu prea avea legătură cu marxismul. Era un regim a stăpânirii de către niște iluminați revoluționari care stăpânesc prin teroare supușii. Din acest regim provine Putin și ar explica felul lui de se comporta. 

Mai adaug și impresii personale. Prima mea ieșire în străinătate a fost în 1977 în deplasare de serviciu în URSS. Era în preajma lui 25 octombrie. Și apropo tot timpul am trăit schizofrenia calendaristică a acestei revoluții: Marea Revoluție din Octombrie care se aniversează pe 7 noiembrie (stil nou!).  Am ajuns acolo dintr-un București însorit și cald, într-o Moscovă cu vreme urâtă și ploioasă și ca să ajungem la Dimitrovgrad, pe malul Volgăi în vreme de iarnă cu zăpadă de 10 cm. Eram în vizită la un institut de cercetări similar cu al nostru de reactori de cercetare. Cel la care am fost am fost avertizați că producea plutoniu. Dar, chiar dacă producea plutoniu, veceul era turcesc. Cea mai teribilă amintirea sovietică o am de la veceuri. La aeroportul din Simbirsk, orașul natal al lui Lenin, veceurile aveau pereți despărțitori până la umăr, așa că puteai vedea vecinul cum se screme, la sala congreselor din același oraș veceu duhnea îngrozitor. Umblând prin oraș am văzut că bulevardul-prospekt se termina în pădure! Dar cea mai șocantă a fost vizita într-o alimentară unde nu se găsea nimic! Era în 1977 și în România nu puteai crede că asta se va întâmpla și la noi în anii 80. Dar ce caracteriza spiritul rus a fost că am fost invitați într-o vizită cu GAZ-ul  în pădurea de pe malul Volgăi, unde se aflau dacele-casele de odihnă ale cercetătorilor. Cu toate că era plin de zăpadă și drum neamenajat șoferul a insistat să mergem prin zonă până mașina a derapat și s-a rotit cu 360 de grade. Am reușit cu greu să ne întoarcem în oraș. Iar apoi în Moscova, la hotelul cu alt veceu scârbos și împuțit am hotărât eu și colegul de serviciu să ajungem în centru în Piața Roșie. Piața nu mi-a făcut impresia imensității din filme. Am vizitat catedrala Vasili Blajenîi până ne-a luat la întrebări și apostrofat un rusnac care nu știu ce avea cu noi, nu înțelegeam nimic, rusa precară și faptul că noi știam bine englezește.

Altă întâmplare cu ruși am trăit-o în vacanța din Turcia din 2002. Am luat o excursie cu microbuzul prin locurile antice din Turcia. Eram lângă Efes și am plecat spre cetățile Priene, Milet și Dydima unde se afla Templul lui Apolo. Turiștii erau de toate neamurile.  Și la un moment dat m-am conversat în engleză cu ghidul. Tema era Tezaurului lui Agamemnon, descoperit de Schliemann la Troia. Îmi exprimam stupoarea că acest tezaur se află la... Moscova. Păi zic pretenții puteau să aibă turcii, unde  azi este Troia, grecii, sau nemții, unde s-a aflat până la Al Doilea Război Mondial. La care o rusoaică care era în grup mi-a replicat foarte arogant: păi este pradă de război!

Ăștia sunt rușii!