De ce America îi vede mai bine pe polonezi?

Văd în presa românească o mare frustrare, România pare obturată de Polonia în relația cu SUA. Am urmărit jurnaliști frustrați, dar și alți jurnaliști, intelectuali publici, influensări politici. CT Popescu a dat o explicație. Eu am să o reiau și să o completez.

Polonia comparată cu România este o mare putere. O spune istoria. Polonia a fost cel mai mare și puternic regat din estul Europei până în secolul XVIII. Istoria Poloniei se desfășoară sub presiunea a două mari puteri militare, Prusia, care îi era vasală și Rusia putere emergentă, care până la urmă, de conivență cu Prusia și Austria au împărțit Polonia. Timp de două secole Polonia nu a mai existat. Regatul Poloniei, cea mai mare parte din Polonia medievală a intrat în stăpânirea Rusiei. Polonia, renăscută a dus un război cu bolșevicii ruși și i-a învins în Miracolul de pe Vistula în 1921. Este singura putere europeană care are o victorie împotriva acestei vicioase formațiuni comuniste leniniste. 

În SUA există o puternică emigrație poloneză, cu urechile mele am auzit conversații în poloneză în zona Chicago. 

Acum, în comparație cu Polonia, care împreună cu Marea Britanie sunt partizanele unei intervenții militare în favoarea Ucrainei are un cuvânt greu de spus în agresiunea Rusiei. Polonia este avocata Ucrainei de mai demult, au o istorie comună, cu suișuri și coborâșuri. Semeția poloneză spune că s-ar confrunta cu rușii. De asemenea, Polonia  a primit 2 milioane de refugiați ucraineni. Unii se miră că sunt bine primiți peste tot, dar ucrainenii sunt creștini și europeni! America este influențată de aceste realități. Și ce aceea Biden a fost în Polonia  și Kamala Harris a sta mai mult timp acolo. 

Să fim realiști. În sud-estul european România este cea mai bine văzută țară din SUA. Hai să ne comparăm cu putinistul Orban din Ungaria, cu Bulgaria, sau rău de tot cu Serbia? NATO și SUA au înțeles importanța flancului sud est european sub amenințarea Rusiei și acum se consolidează prezența NATO la noi.  Paradoxal, acest război aduce avantaje economice României. Ține de noi să le fructificăm!

În final am să discut despre o chestiune extrem de delicată, antisemitismul! Este generată de polemica apărută între doamna Marta Petreu, pe de o parte și Peter Manu și Michael Finkenthal, pe de alta. Problema nu este doamna Petreu, ci Eminescu. Doamna Marta Petreu introduce o grilă de analiză asupra sentimentelor lui Eminescu față de evrei, folosind argumentele Hannei Arendt și a unui istoric al evreității. Aceștia diferențiază atitudinea față de evrei a lui Eminescu, de natură exclusiv economică, evreii rapaci care exploatează munca românilor și antisemitismul care este o atitudine irațională față de evrei și care a condus la Holocaust. Părerea mea că antisemitismul a  devenit o realitate cu prilejul afacerii Dreyfus din Franța în finalul de secol XIX, când Eminescu era demult trecut la cei drepți. Michael Finkenthal încearcă o replică în Observator Cultural. Îmi amintesc de o polemică între Caragiale și A. C. Cuza în care nenea Iancu i-a replicat finalmente: cine se scuză se ACCuză! Și că venii vorba de Caragiale, ce ne facem cu tirada lui Cațavencu dintr-O scrisoare pierdută privitoare la faliți. "În Iași toți faliții sunt jidani"? Era oare Caragiale antisemit? În niciun caz, el fiind de origine neromânească, dar cel mai român și fin analist al românismului. Că tot Cațavencu conchidea; "Că toți suntem români, mai mult sau mai puțin onești". Se aplică și domnilor Manu și Finkenthal!