Bătrânețea reacționară? Jurnal

Am folosit titlul unui articol din Dilema veche pentru jurnalul din această săptămână aparținând lui George Banu. Pe acest important critic de teatru româno-francez îl știu după poza afișată de un atelier foto de pe bulevardul 1 Mai (azi Ion Mihalache) pe când mă duceam acolo la cursuri prin 1968! Mă simt oare bătrân? Am șansa să nu am vreo problemă medicală importantă, doar normale atacuri de reumatism. Cu toate că mă întreb oare la ce mai suntem folositori noi vârstnicii? Probabil cel mai mult ca bunici pentru nepoți. Sunt oare reacționar? Asta o spune George Banu în contextul unor montări teatrale care agresează bunul simț. Îmi amintesc cu cât entuziasm am vizionat Regele Lear al lui Radu Penciulescu pe la începutul anilor 70. Dar sunt montări precum Lucia di Lammermoor la Covent Garden în care artista principală cânta într-o cadă plină cu apă, postură extrem de inconfortabilă, chiar dacă apa probabil era caldă? Îmi amintesc cu nostalgie filmele din anii 60-70 ale lui Delvaux, Godard, de la Biblioteca franceză, dar și Teorema lui Pasolini, sau Zabriskie Point de Antonioni la Biblioteca italiană. Or fi datate, dar sunt în continuare filme de revăzut.

Da, sunt conservator și reacționar cu comportamentul unora mai tineri și nu numai. Uite că acum câtva timp pe mânerele unor aparate sportive, unde mă antrenez diminețile cineva a pus gumă de mestecat, noroc că plouase și s-a desprins repede. Vă imaginați cum este să se prindă de haine guma de mestecat? Sau atitudinea unora care parchează mașina pe trotuar, blocând total accesul și obligând pietonii să iasă pe carosabil unde mașinile accelerau după un stop, cum s-a întâmplat acum alte câteva zile. Aici nesimțirea se îmbină cu iresponsabilitatea criminală. Nu știu cum, dar în ultimii 30 de ani a ieșit o generație de o nesimțire care frizează patologicul. Și guvernele stimulează comportamentul neecologic, ministrul mediului promitea ca peturile și dozele de aluminiu să aibă un preț care să le oblige colectarea. NU s-a întâmplat și râurile sunt pline de peturi! 

Sunt reacționar în felul lui Houellebecq? Ideile lui șochează, este un conservator, dar și unul care pune întrebări asupra religiei, mai ales la adresa unui Islam agresiv în context european. Unde s-a înșelat profund Houellebecq a fost la adresa lui Trump. Cu toate  că îl consideră un clovn, credea că ceea ce face el este bine, Houellebecq este anti UE, probabil anti NATO? Inclusiv critica intervențiile militare ale Americii. Iată că amicul lui Trump, criminalul Putin a declanșat o agresiune militară împotriva Ucrainei. Și Ucraina, sub conducerea unui fost actor, Zelenski, devenit erou a dat o replică usturătoare Rusiei lui Putin. Chiar dacă acest individ iresponsabil și irațional a declanșat anexarea unor teritorii ucrainene cu care prilej să amenințe cu arma nucleară, lucrurile evoluează clar împotriva lui. Cum să anexezi teritorii pe care le pierzi sub ofensiva ucraineană? Aceste acțiuni au trezit respingerea unanimă, inclusiv a unor țări care părea prietene, precum China, India, Turcia și Serbia. A rămas doar Ungaria revizionistă a lui Orban. Mi-a stârnit uimirea că ministrul rus de război Șoigu nu are pregătire militară, cum să ajungi ministrul armatei fără să ai habar de tactică și strategie militară? Amenințarea cu arma nucleară este o chestiune politică, orice militar serios exclude folosirea acestei arme. Un general în rezervă român spunea că este o prostie absolută, pentru că zona nu poate fi accesată din cauza radioactivității, poate doar cu tancurile, și cam afectează sănătatea propriilor trupe. Folosirea armei nucleare este o găselniță politică, folosită de propagandiștii tv ruși, inclusiv de Putin. Merge vorba că dacă Putin ar ordona folosirea ei, ar fi imediat eliminat de militari. Uite că ultima știre vine de la podul de peste strâmtoarea Kerci care a fost  supus unui sabotaj, o cale de rulare de autostradă este complet distrusă, dar și un marfar cu cisterne a luat foc. Amenințarea ucraineană s-a produs, cu toate că ei spun că nu au niciun amestec.

Vorbind de literatură am urmărit opinii interesante în dezbatere privind romanul. Mi-au plăcut opiniile lui Răzvan Voncu care subliniază că romanele din perioada comunistă nu și-au pierdut valoarea literară, dacă au fost bine scrise, cum s-au repezit unii critici tineri. Eu mă bucur pentru că sunt și azi valabile romanele lui Marin Preda, cel mai important scriitor din perioada regimului comunist, la fel și romanele lui Țoiu, Breban, sau Buzura. Aștept încă un roman valoros scris de scriitori afirmați după Revoluție. Am reținut cărțile lui Vosganian, biografia romanțată a lui Marin Preda scrisă de Bogdan Răileanu. Cam puțin! Vosganian emite opinii interesante la această dezbatere găzduită de România Literară. Atenție! Eu despart pe romancierul Vosganian de politicianul controversat. 

Tot că suntem în literatură Academia suedeză a ratat iar Nobelul pentru literatură. L-a dat unei necunoscute, Annie Ernaux. Ar fi fost și în România pe la un festival literar la Timișoara dar nu a lăsat urme. Cei de la Observator cultural se reped să consemneze această reușită?! Și o fac mai tânără cu 20 de ani, are deja 82! Dacă tot voiau să premieze un francez de ce nu l-au premiat pe Houellebecq? Păi cum îmi spune Julian, ploieșteanul de la Paris că acesta e prea de dreapta și suedezii academicieni sunt cam progresiști. Și-au bătut joc de Salman Rushdie, un mare scriitor și victimă a fanatismului islamic, dar nici asta nu dă bine la unii. În schimb în domeniile științifice sunt premiați  mari cercetători, nu impostori ca-n literatură. Un chimist primește a doua oară Nobelul! Au nimerit și cu Premiul Nobel pentru Pace, norvegienii de data asta. Sunt premiați un militant belarus aflat în pușcărie, un ONG rus unde au fost implicați Saharov și  Soljenițîn și un ONG ucrainean. 

Un dosar interesant face Dilema veche din conferințele de la Cluj privind pe cei Bogați și săraci. Și această chestiune este foarte delicată. Suntem noi mai săraci ca în urmă cu 32 de ani? Când mă uit la piață și la magazine, la diversitatea alimentarea mă umplu de nervi la lamentațiile unora că suntem săraci, sau mai ales când vedem câte mașini de prestigiu conduc românii, asta-i și o falsificare de statut social. Legat de asta mă întreb de ce se spune că nordicii sunt cei mai fericiți oameni? Păi după mine cei mai fericiți sunt cei din mările calde, unde nu e nevoie nici de cămașă ca să fii fericit, ca în poveste! Acolo nucile de cocos îți cad sub nas și bananele sunt la lungimea mâinii. 

 

Am decis ca evenimentele muzicale să le integrez în Jurnal, e mai bine, cad sub mai mulți ochi. 

Am avut joi un concert mai special la Filarmonica Pitești. A fost o dirijoare poloneză Justyna Kwarcinska (cvarținsca!), care s-a bucurat că i-am pronunțat corect numele și solist violonistul maghiar Antal Zalai. A fost muzică poloneză în prima parte: Uvertura Bajka de S. Moniuszko, fondator al operei poloneze și apoi Concertul nr. 2 pentru vioară și orchestră în re minor, op. 22 de Wieniawski, cu solist Zalai. Wieniawski nu a fost doar un fenomenal violonist, dar și un important compozitor. 

Orchestra Filarmonicii Pitești, condusă de Kwarcinska a răspuns bine solicitărilor celor două piese muzicale.

În partea a doua am audiat Simfonia a 8-a a lui Dvorak. Cu artiștii invitați remarcam că cel mai important compozitor slav în afara marilor ruși este Dvorak. Simfonia a 8-a este o operă romantică, puternic influențată de folclorul ceh. A fost o bună prestație a orchestrei condusă de Kwarcinska!

Vineri a fost un recital foarte interesant al violoncelistului Filip Papa de la Iași și a pianistului Horia Mihail. Am audiat Sonata lui Brahms, apoi Haydn, De Falla. Cel mai frumos moment a fost Meditation de Jules Massenet, care m-a umplut de o stare de bine. 

Continuă disputa cu mașinile BMW ale poliției. Vocalul critic al guvernării de coaliție PNL PSD este domnul Drulă de al USR, însă aflăm că a aprobat această afacere, când era ministru. El se justifică că nu a fi știut de anexe. Ciudat cum Drulă atacă și pe Schmidt sponsor al USR și al PNL. Acum au găsit o nouă distracție useriștii, doctoratul lui Bode, care poate fi vizualizat la computer la Biblioteca Națională? Oricum, cică ar fi scrisă într-o limbă de lemn, o transcriu și i-o dau expertei Șercan, mare specialistă în plagiat. Văd că doamna se pricepe la toate, la politică, dar și la inginerie. Sper să aibă ajutor experți pricepuți, nu niște impostori. 

Am văzut niște filme vechi bune. Două de spionaj. Unul englezesc, în care un diplomat/spion englez ca să salveze o militantă neagră ( interpretată de superba Iman la debut) devine spion sovietic și fuge la Moscova fără Iman! Obsesii englezești cu spionii  sovietici de la Cambridge din interbelic. Altul cu colonelul GRU Penkovski care a trădat către SUA secrete nucleare care a permis lui Kennedy linia dură în criza rachetelor din Cuba și în care curierul lui Penkovski era un afacerist englez, ca să nu prezinte suspiciuni. Dar cel mai bun film a fost un film noir franțuzesc Ne le dis a personne, cu crime și corupție pe care-l recomand cu căldură, au francezii o știință a acestor filme thriller.

Un final cu fotbal. S-au întâmplat meciurile din cupele europene. Favoritele mele: Real și Liverpool au învins cam neconvingător echipe slăbuțe. După mine fenomenul nu este Manchester City, ci Napoli care a demolat pe Ajax la ei acasă cu 6-1! Nici Benfica lui Radu Paraschivescu nu a cedat, a făcut 1-1 acasă cu PSG. Becali confirmă că este un dobitoc sinistru. A oprit jucătorii cei mai buni la deplasarea la Silkeborg și a încasat un 5-0! Dar uite că CFR Cluj a făcut 1-0 la Slavia Praga, deci se poate! Sper ca FCSB să o încaseze de la Petrolul, vechea mea favorită a copilăriei.