Evreul improbabil Mihail Sebastian o monografie ideologică de Mihai Iovănel

Despre această carte am citit comentarii în Observator cultural. Este o carte scrisă de criticul literar tânăr Mihai Iovănel. El a trezit mult mai multe comentarii critice și controverse cu cartea Istoria literaturii române contemporane. Mi-a venit pe mail un fragment din cartea lui despre Mihail Sebastian și mi-a trezit imediat interesul.  Am căutat pe internet și am găsit cartea sub formă PDF, dar cu copii în pagini duble și mi-a fost imposibil să o convertesc în formă e-pub. 

Cu un titlu pretențios și provocator cartea mi-a plăcut pentru că analizează pe Mihail Sebastian în contextul interbelic. Eu citisem romanele lui Sebastian și ascultasem sau văzusem piesele lui de teatru. Este considerat un autor de raftul doi, dar Jurnalul său l-a propulsat ca unul din autorii interbelici foarte importanți. Am citit Jurnalul, ulterior și romanul După două mii de ani cu infama prefață a lui Nae Ionescu. 

De ce a devenit Jurnalul lui Mihail Sebastian atât de important? Pentru că a reamintit românilor de Holocaustul în care România a fost parte în Al Doilea Război Mondial. Începând din 1938 a început legislația antisemită în România care a degenerat în pogromul de la Iași și trenul morții. Apoi au fost lagărele din Transnistria unde au pierit mulți cetățeni de etnie evreiască. Mulți pentru că autoritățile românești nu țineau evidențe naziste și apoi reocuparea Basarabiei și a Bucovinei Nord de către autoritățile sovietice  au ținut numărul evreilor care au pierit în lagăre ca element de șantaj pentru autoritățile din România. Și așa numărul acestor victime ale Holocaustului din România este tot timpul în discuție. Oricum au fost foarte mulți morți. 

Cu evreii românii au avut o relație aș spune complicată. Au venit în număr mare din cauza prigoanei antisemite din Rusia. Și au găsit în Țările Române în secolul XIX un teren virgin. În principate nu exista o clasă medie, o burghezie și așa evreii au ocupat locul gol. Au devenit meseriași pricepuți, mai ales croitori, cizmari, dar și medici, dentiști. Unde au excelat a fost în afaceri negustorie, ba chiar arendași de unde a apărut și un antisemitism printre țărani. Românii când au vrut să se ocupe de afaceri și negustorie au găsit locul ocupat și așa s-a dezvoltat sentimentul antisemit care a degenerat în interbelic în mișcări de tipul Legiunii. 

În acest context politic a trăit și a scris Iosif Hechter din Brăila care și-a luat numele de Mihail Sebastian. Ca majoritatea celor mai străluciți intelectuali români și evreul asimilaționist și scriitorul Mihail Sebastian a fost fascinat de personalitatea lui Nae Ionescu, brăilean și el. Toți marii noștri intelectuali interbelici elevi ai lui Nae Ionescu Eliade, Noica, Cioran au fost tentați de extremismul legionar. Și această latură întunecată s-a revelat pe deplin în Jurnalul lui Mihail Sebastian. Mihail Sebastian a fost foarte bun prieten cu Mircea Eliade și a observat cu tristețe fascizarea sa. Dra cea mai mare lovitură a fost prefața lui Nae Ionescu la romanul său După două mii de ani. 

Mihail Sebastian a fost redactor la Cuvântul, ziarul lui Nae Ionescu și articolele sale aveau amprenta mentorului fiind conservatoare și de dreapta. Din acest motiv Marta Petreu i-a făcut proces de intenții în cartea sa Diavolul si ucenicul sau Nae Ionescu - Mihail Sebastian. Cu argumente Mihai Iovănel a desființat acuzațiile Martei Petreu de extremism. 

Mihail Sebastian a fost un adept al asimilaționismului și acuzat pentru asta de I Ludo, autorul evreu cel mai detestabil care și-a permis să-și bată joc de istoria României în Regele Palaelibus. Inclusiv Rabinul Șef al României Șafran îl detesta pe Ludo. Aici nu mi-a plăcut Iovănel pentru opiniile lui stângiste, considera că există aripi profasciste în PNȚ cu Vaida Voievod și cu Gheorghe Brătianu la PNL. Știu că sunt opiniile că Gheorghe Brătianu a fost filo german și filo nazist, dar am mărturia doamnei Ioana Brătianu, fiica lui,  care mi-a spus mie în casa lor nu a călcat niciun ofițer german. Pe cine să crezi?

Ca toți evreii a trăit dificil în timpul războiului, nu a ajuns în lagărele din Transnistria, acest nenoroc l-au avut evreii din Bucovina de Nord și Basarabia. A fost profesor la școala evreiască a publicat piesa  care a avut mare succes Steaua fără nume sub un nume de împrumut. A venit 23 august 1944 și totul s-a întors. Mihail Sebastian a fost apropiat de Lucrețiu Pătrășcanu și a scris în primul număr al României Libere apărut după 23 august. Intrase în lumea selectă a comuniștilor români. Dra soarta lui a fost crudă, moare călcat de un camion în 1945. Ce s-ar fi întâmplat cu el, dacă ar fi trăit? Prietenia lui cu Pătrășcanu l-ar fi dus sigur în pușcăriile comuniste. Iovănel ne spune că a fost evocat în procesul Pătrășcanu.

Ce rămâne de la Mihail Sebastian, niște piese de teatru extrem de reușite, niște romane sentimentale, dar și mărturia lui de evreu care a vrut să fie român de la Dunăre. Jurnalul său constituie cea mai importantă mărturie despre România din anii 35-45. 

Am văzut ecranizarea din 1955 a piesei Ultima Oră numită Afacerea Protar. Un film cu Radu Beligan, cu Ion Finteșteanu, Iona Talianu, Ion Iancovescu și Ioana Zlotescu, actrița talentată care a jucat doar în acest film.