vineri, 14 iunie 2024

Dreptul de a huidui



Un eveniment artistic muzical a stârnit multe controverse. La primul concert Coldplay, liderul formației, Chris Martin a invitat pe un manelist numit Babasha. Chris Martin este un artist progresist integrator și a crezut că această muzică este acceptabilă și pentru spectatorii lui Coldplay. Chris Martin nu s-a interesat ce reprezintă această muzică, nu știu dacă este conștient că majoritatea manelelor au versuri ofensatoare, este muzica celor fără nicio educație, a interlopilor, a fotbaliștilor cu gusturi muzicale îndoielnice. E o problemă de disonanță cognitivă. Unii au sărit că huiduielile erau rasiste. Fără îndoială că sunt rasiști prin România și pe stadion la spectacol, dar sociologul Duminică se lamentează degeaba. Dacă în loc de acest Babasha ar fi apărut o formație lăutărească, sau care să cânte ceva de folclor, reacția ar fi fost diferită. Sunt mari probleme cu etnia țigănească, sau romă, depinde de gust, privind integrarea socială, faptul că o majoritate se ocupă cu cerșitul și furatul, cu acțiuni interlope nu aruncă o lumină pozitivă asupra acestei minorități. Mă întreb de unde vor mai cerși și fura când vor deveni o majoritate? Sau faptul că au apărut rudele din Asia de sud, care trudesc pe șantiere, prin diverse activități care cer efort, nu declanșează vreun sentiment de rușine? De această dată sunt complet de acord cu ce a scris în G4media Cristian Pantazi. Prăbușirea comunismului în Decembrie 1989 a dat posibilitate să putem huidui fără consecințe. Atunci în 16 - 22 Decembrie românii au huiduit cu toate riscurile unui regim represiv. Și de atunci putem huidui, cum a fost huiduit Băsescu, sau Dragnea în 2017. De ce să nu huiduim și la un concert când se transmite muzică care nu place. La Scala se pot huidui artiștii care cântă prost, de ce nu se poate huidui și la concertul Coldplay? Faptul că spectatorii i-au făcut pe plac lui Chris Martin și nu au mai huiduit, sau l-au aplaudat pe Babasha arată că suntem îngăduitori și nu rasiști.

Se finalizează alegerile, singurele locuri unde mai sunt scandaluri sunt la sectorul 1 și 2. Am înțeles că Biroul Electoral de Sector a finalizat alegerile la Sectorul 1 și l-au declarat pe Tuță învingător. Clotilde Armand nu acceptă, ba au apărut niște protesta(tari)nți în Piața Victoriei care cer să se repete alegerile. Teamă mi-e ca dacă se repetă doamna Armand o să piardă la scor confortabil. USR nu face niciun efort să nu semene cu AUR sau scroafa de Șoșoacă. O rațiune de a nu admite renumărări, sau realegeri în astfel de situații, ar crea un precedent, care s-ar putea repeta la prezidențiale și atunci ne-am afla în situațiile stânjenitoare din SUA, unde s-au tot renumărat rezultatul alegerilor din Florida în 2000, sau cu Trump care tot neagă rezultatul alegerilor din 2020. 

Legat de aceste alegeri am citit în Dilema articolul lui Sever Voinescu care spune că nu a votat la  alegerile europarlamentare, doar la locale. Motivul a fost că nu s-a regăsit în coalițiile care s-au format. Erau combinați popularii cu socialiști, progresiști cu populari. Problema este că și la locale apăreau aceleași coaliții și amestecuri de ideologii. În primul rând la București, unde  ADU a susținut un independent, Nicușor Dan, candidații de primar de sector erau tot sub siglele de la europarlamentare. Cred că opinia lui Sever Voinescu este greșită, trebuie să votezi, dacă ești responsabil. În același număr apare un articol sub semnătura lui Zaharia S. Cotoi, despre alegerile în Europa. Eu bănuiesc că sub acest nume se ascunde tot Sever Voinescu cu numele său din buletin. Nu știu dacă are vreun rost să se ascundă sub acest nume, dacă are ceva de spus. 

Acum după europarlamentarele europene, Europa occidentală are mari probleme. Partidul antieuropean al lui Le Pen a câștigat alegerile în Franța, președintele Macron a dizolvat Parlamentul, el poate! Se vor declanșa alegeri anticipate la sfârșitul lunii. Pe ce mizează Macron? Pe precedentele în care la al doilea tur de scrutin unde toate partidele normale se aliază împotriva lui Le Pen și partidul ei nu trimite mulți parlamentari. La fel sunt probleme în Germania, în Belgia și în Țările de Jos. Totuși extremiștii sunt doar ceva de 20% din viitorul Parlament european. 

Zilele astea se desfășoară întâlnirea G7 în Italia, cu gazdă Georgia Meloni. Se întâlnesc în Puglia și mărturisesc că în afara faptului că Meloni dovedește a fi a iscusită șefă de guvern, cu valențe europene este și o femeie frumoasă. G7 a decis ca banii Rusiei aflați în posesia Occidentului să fie dați Ucrainei agresate de Putin. Niște analiști politici discutau că Europa ar fi acum în situația din 38-39 a conciliatorismului în fața lui Hitler. Eu cred, dimpotrivă că suntem ca înaintea Războiului Crimeii din 1854, când Rusia s-a aflat în război cu Franța, Italia și Marea Britanie. Și rezultatul va fi același, Rusia pierde. Dar apropo de Rusia, președintele Elțîn sătul de vremea proastă din noiembrie, a inventat Ziua Independenței Rusiei în 12 iunie, vreme frumoasă și caldă. Scroafa n-a scăpat ocazia și s-a dus la Ambasada Rusiei. Această individă merită urmărită pentru trădarea intereselor României. Noi în schimb avem data de 10 Mai, Ziua Independenței de Stat. E vreme frumoasă la jumătatea primăverii, nu mai dârdâim de 1 Decembrie, cu inutila ei denumire Unirea cea Mare. Nu-i unire este Reîntregirea României și doar niște politicieni orbi și fricoși de monarhie au stabilit ca zi națională această zi friguroasă. 

Am citit cartea jurnal al lui Michel Houellebecq Câteva luni din viața mea. Cartea m-a întristat, Houellebecq este scriitorul cel mai bine cotat din Franța, dar acest jurnal este o pornografie mizerabilă! Tradusă de o doamnă!

Citesc Cuțitul de Salman Rushdie ocazionat de atentatul la viața lui. Este o minune că Rushdie este încă în viață. Și el și Houellebecq ar merita premiul Nobel, dar Academia Suedeză este autistă, premiază nulități progresiste.

În seara de 13 iunie la Filarmonica Pitești am avut invitat pe trombonistul (la propriu!) Mirel Liță care a interpretat Concertul pentru trombon și orchestră în do major de Nino Rota, compozitorul italian de film. A fost acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Alexandru Ganea. În deschiderea orchestra a interpretat Preludiul la Rigoletto de Verdi.

În partea a doua a concertului am audiat Suita nr 1 și nr 2 Peer Gynt de Edvard Grieg. O seară foarte caldă și datorită muzicii! 

În cadrul Conferințelor de la Filarmonica Pitești Mădălin Voicu jr. vineri 14 iunie a avut ca invitată pe actrița Emilia Popescu. În deschidere Mădălin Voicu jr. a interpretat o melodie la pian în memoria profesoarei de muzică Ienci, decedată foarte recent, una din membrele de bază ale melomanelor Filarmonicii Pitești.

După aceea a fost un dialog spumos cu Mădălin Voicu jr. și cu spectatorii. Ea a absolvit împreună cu 8 actori, 4 fete și 4 băieți. Acum sunt sute de absolvenți de actorie. Și viața este grea să găsești angajament. Eu am întrebat-o pe doamna Popescu cum comentează ce s-a întâmplat la concertul Coldplay la care a fost spectatoare. Am înțeles că Chris Martin a fost sfătuit să nu-l invite pe Babasha, dar a fost opțiunea lui. Apoi am întrebat-o ce opinează despre Las Fierbinți și a spus că este una din cele mai bune creații artistice, cu scenarii reușite și actori excepționali, chiar și ea a avut un mic rol. Au fost reacții în dezacord, unul zicând ca mai bun era Clanul! Apoi cineva a acaparat complet dialogul. În final Emilia Popescu ne-a dăruit o poezie acompaniată la pian de Mădălin Voicu jr. Întrebată de mine cui aparține ne-a spus că se numește Păpușa ar fi a unui poet mexican, dar a fost atribuită lui Gabriel Garcia Marquez, aflat în faza finală a vieții. A fost un regal cu o actriță de mare calitate!



4 comentarii:

  1. Joe, te cam repeți. Mă întreb câteodată dacă citești ce-ai scris înainte de a publica. Cam uiți acordurile gramaticale câteodată, în fine, se mai întâmplă....dar mă zgârâie pe ochi.
    Apropos de manele: am fost în România acum două săptămâni și peste tot, la toate cârciumele, inclusiv la mare, se cânta de regulă muzică ... românească, noua muzica romanescă, un fel de rap manelist, care era toată fel, indiferent de cârciumă. Am mai auzit și ceva melodii italiene de acum 50 ani (adică....muzică). Ultima dată când am fost acolo a fost acum 23 ani. Total schimbat, alt oraș, altă viață, altă dinamică, alți oameni. N-am recunoscut Bucureștiul de loc. Complet schimbat și practic distrus. Construit fără nici o noimă. La fel și Mamaia: total distrusă. Se pare că oamenii o duc bine, viață efervescentă, mașini bune, noi, dar străzile au rămas mici. Serviciile, pe unde am stat, au fost ireproșabile, mâncarea excelentă, micii fantastici, dar savarina de la Capșa a fost sub așteptari. Nița în New York o face .ult mai bună. Altă notă bună: toată lumea vorbește engleză (până și tipul de la parcare la hotel). In weekend Calea Victoriei devine Corso (că la țară), iar oamenii așteaptă disciplinați la stop culoarea verde că să traverseze (chestie total ne-bucureșteană. Dar hey, no ofence, Bucureștiul a devenit un fel de.... Pitești. Lumea bine îmbrăcată, fetele și femeile very good looking și chiar elgante, o plăcere să le privești. Și altă chestie care mi-a plăcut, sirenele de poliție suna ca-n America (la Paris mă apucă râsul când le-auzeam).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate! Scuze! Am interferat bucăți de text care s-au repetat. Sper ca textul să arate mai lizibil.
      M-am consultat cu nepotul Vlad, care este expert în domeniu și mi-a zis că asta este muzică urbană, trap, hip hop! În fine se inspiră de ascultă cei din America...hahaha!

      Ștergere
    2. Ce m-a surprins: intrarea în Romània a fost ....la Munich (aka Munchen). La Otopeni nu m-a controlat nimeni, nu mi-a cerut pașaportul nimeni, am ieșit din avion în stradă. Când am plecat la fel, pașaportul mi l-au cerut la Frankfurt. Deci am ínțeles că sunteți în sengen.

      Ștergere
  2. Felicitari pentru articol !

    RăspundețiȘtergere