Ce semnifică pentru mine 22 Decembrie 1989

Ieri am postat pe FB ceva despre 22 Decembrie 1989. Această zi este la fel de importantă ca Unirea Principatelor, Independența României și Reîntregirea României din 1918. Pentru că este ziua în care s-a prăbușit comunismul în România. Azi foarte mulți nu mai înțeleg acest moment important, nu l-au trăit, sau nu le pasă!

Îmi amintesc de anul 1989. A pornit din vară, după alegerile din Polonia, când partidul lor comunist a pierdut alegerile și Polonia a părăsit lagărul comunist. A urmat Ungaria și îmi amintesc cum erau  relatările (evident nu la posturile românești!) despre fuga est germanilor spre Germania de Vest prin Ungaria, prin Cehoslovacia. A urmat Cehoslovacia în noiembrie și apoi zidul Berlinului care semnifica dispariția comunismului. A venit și vremea când în Bulgaria l-a trimis la pensie pe Jivkov și la noi nu se întâmpla nimic. Părea că Ceaușescu este imuabil, s-a desfășurat congresul al XIV-lea al PCR și nimic nu anunța că se va întâmpla ceva și la noi. Eu eram într-o stare schizofrenică. Intram într-un birou unde ne strângeam mai mulți și începeam să-l înjur pe Ceaușescu, Cineva m-a turnat și am primit amenințări de la secretarul PCR, dar nu s-au materializat. Pentru că nu au fost manifestări publice, dacă luai atitudine în public, la vreo ședință, erau repercusiuni, unele drastice. Singura mea refulare și descărcare nervoasă, era să ascult Europa Liberă și BBC. Programul BBC era scurt și era foarte bun. Începusem să-l ascult de când Ilie P. a descoperit la acest post de radio vocea lui Mihai Vasilescu care se alăturase  redacției BBC. Erau vremuri aproape imposibile. Că era frig în casă, ca stăteai la cozi animalice după ceva de mâncare părea deja normal, dar cel mai mult mă apăsa pe mine lipsa de libertate, faptul că nu puteai să-ți spui părerea fără consecințe și represalii. Că nu puteai să pleci din România și să te întorci. Aceste lucruri au fost foarte bine surprinse în filmul Anul Nou care n-a fost a lui Bogdan Mureșan. Văzând filmul am plecat dărâmat din sala de cinema, pentru că retrăiam acele momente. 

Au fost foarte puțini oameni care au avut curajul să-l înfrunte pe dictatorul Ceaușescu. După 22 Decembrie 1989 s-a umplut țara de anti comuniști viscerali, care au început să-i suspecteze pe puținii curajoși de legături neortodoxe. Lumea spune că nu a fost o revoluție, că nu și-a atins scopurile. Eu cred însă că a fost! Pentru că după 22 Decembrie am putut să gustăm libertatea, că putem să vorbim liber, că putem să-i înjurăm pe cei de la putere, și să-i schimbăm prin vot. Că putem călătorii nestingherit în Europa și după 2002 fără viză pe pașaport. Asta mi-a adus mie 22 Decembrie 1989. Faptul că am văzut cam toate muzeele importante de prin Europa și de la Chicago și New York, că pot compara Parisul cu Londra, sau cu Viena, Madrid, Barcelona sau Berlin. Că pot să merg oriunde la mare, în Grecia, Spania, Italia, Franța, că mi-am scăldat picioarele în apa rece de la Pacific la Los Angeles. 

Toate astea le-am visat înainte de 1989, și erau niște vise imposibile, care au devenit acum realitate!

Cel mai de preț lucru este libertatea și asta mi-a dăruit 22 Decembrie 1989. 

Anul 2025 Bilanț la final de an

Anul Nou s-a apropiat! Din ce în ce mai mult! Așa cântau prin tramvaie copiii săraci prin anii 80. Anii de care unii își aduc aminte cu nostalgie, care a obliterat cele mai teribile vremuri din perioada comunistă. Pentru că începutul anilor 50 cu sărăcia mare era acceptată, după trecerea printr-un război care a adus România Mare la România de azi, dar era de neacceptat în anii 80. Deci merită să facem un bilanț.

Cel mai importat eveniment a fost la începutul anului al alegerilor prezidențiale anulate și reluate. A câștigat pe 18 mai de Nicușor Dan împotriva lui George Simion de la AUR. Asta pentru că sunt cetățeni români care votează doar la prezidențiale și astfel Simion a fost învins lejer cu mai mult de 800000 de voturi. Citându-l pe Giuliano da Empoli, acum cu Trump, Putin, acești prădători, în România a câștigat un supra dotat. După alegerea președintelui, cea mai dificilă negociere a fost de a forma o coaliție cu PSD, PNL, USR, UDMR și minoritățile naționale avându-l în frunte pe Ilie Bolojan. Guvernul lui Bolojan, în primul rând  primul ministru au trebuit să ia măsuri dure de austeritate, creșterea TVA la 21%, înghețarea pensiilor. S-a stabilit în fine acordul privind reducerea personalului administrativ bugetar. Tot timpul în aceste 6 luni PSD fost Gică contra la toate inițiativele de măsuri reformiste. Pentru că liderii PSD cred că așa recuperează electoratul captiv care a migrat spre AUR. Un sprijin pentru PSD îl constituie sindicatele. Îmi vine să rând privind mișcarea sindicală de azi. Din ea lipsesc tocmai cine erau baza sindicatelor, muncitorii! Ei lucrează în industria privată și doleanțele le rezolvă cu patronatul. Sindicatele astea conțin pe cei care lucrează la buget! La stat care va să zică. Sunt sindicate de polițiști șpăgari, nemulțumiți de ministrul de interne, că-i pune la treabă. Cine prosperă în România? Polițiștii și popii. Polițiștii se fac că nu văd traficul cu țigări de contrabandă din piață, unde ești abordat agresiv de vânzătorii de țigări. Au pretenții de la stat la salarii, dar văduvesc statul de venituri importante. Toți tinerii fumează, de mă apucă durerea de cap. Alt sindicat este al asistentelor medicale, cu buzunare largi unde le intră șpaga de la bolnavi și aparținători. Mai sunt sindicatele din învățământ, din cei care nu prea au treabă cu catedra și cu misiune de a învăța copiii. Și că veni vorba de învățământ este un curent care spune că copiii de azi nu pot pricepe literatura veche, să le dăm să învețe după Harry Potter, Jules Verne este anacronic. A văzut cineva că în lumea anglo saxonă a fost scos Shakespeare, că lumea hispanică nu mai studiază pe Cervantes?

Merită făcută o analiză  despre acest electorat AUR, suveranist. Totul pornește din anii industrializării forțate declanșată de Ceaușescu după 1965. Dacă până atunci intrarea la școlile profesionale era la fel de dificilă ca la licee, nevoile noilor molohi industriali au necesitat  dislocarea unui important număr de oameni din zona rurală spre oraș. Acest lucru a fost o schimbare de statut. Plecați de la țară în care condițiile de viață erau precare au ajuns la oraș în cartiere dormitor, în apartamente cu baie și toaletă. Dacă la țară existau încă principii etice de conviețuire, în aceste zone orășenești predomina viața de mahala, fără principii morale. Se trăia mai civilizat la bloc, aveai un loc de muncă la uzină unde s-a făcut calificare la locul de muncă. Cei cu profesionala erau maiștri știau meserie, avea demnitatea profesiei. Noii muncitori erau preocupați să fenteze munca, să facă fușaraie, adică lucruri necesare pentru casă. Ei au rămas, odată cu pensia cu nostalgia schimbării lor de statut, obliterându-se complet memoria ultimilor ani câinoși din regimul Epocii de Aur a lui Ceaușescu. Fii acestora sunt cei loviți de restructurarea industrială post comunistă, obligați să plece în străinătate la muncă, la fel ca și fii acestora. Asta a condus la mari frustrări, mulți sunt furioși că au un statut marginal în străinătate. Acești oameni au umplut gașca a celor care votează acum AUR. Ei în general nu sunt pro putiniști, cum este de fapt George Simion care este pe deasupra și prost, iar Călin Georgescu este direct agent al Rusiei. O evoluție pozitivă a economiei românești cum se prognozează va rări în mod sigur votanții AUR. 

Testul electoral al alegerilor pentru primăria București au arătat cum stau partidele principale din peisajul politic românesc. Primăria București a fost câștigată  lejer de Ciprian Ciucu, primarul sectorului 6. Rezultatul a arătat că PSD este în degringoladă, Băluță, primarul sectorului 4 a ieșit pe locul trei, după candidata independentă susținută de AUR, Anca Alexandrescu. Cel mai rău a ieșit Cătălin Drulă, dec la USR. Asta a arăta că a fost rău ales, cum era clica care conducea USR pe care l-a prăbușit electoral și trebuie să iasă din scenă, cum a ieșit penibilul Ionuț Moșteanu, cu studii universitare la apelul de seară. Apare o generație nouă viabilă cu Radu Miruță, cel propus să ia ministerul apărări, fost la economie, cu Irineu Darău, viitorul ministru al economiei, cu Oana Țoiu la externe și cu Diana Buzoianu la mediu. După jenantul eșec de la București, Buzoianu a devenit o țintă pentru PSD, cu problemele de la Barajul Paltinu, Și la PNL vechea gașcă  care a îngropat PNL pare că iese din peisaj. Bolojan iese întărit și a reușit să convingă coaliția să voteze anumite reforme. Bolojan, ca și Iohannis, este un administrator de provincie care au reușit să pună pe harta României orașe precum Sibiu, Oradea și la fel acum și Boc la Cluj. Trebuie schimbată vechea clasă politică, înfundată în corupție și cumetrii și baronate politice.

Totuși acum cea mai stringentă problemă este cea a reformei pensiilor și a stagiilor de serviciu a magistraților din justiție.  A început o revoltă a magistraților onești, după apariția reportajului Recorder.  Problema justiției este gravă pentru că independența acordată magistraturii a dus la derapaje urâte, la corupție și trafic de influență. Sever Voinescu spune că foarte gravă este situația din facultățile de drept și de acolo trebuie început ca să se repare justiția șchioapă de la noi. Sper ca CCR să aprobe reforma și să dea semnal de reformă în justiție. Și să putem accesa banii din PNRR. 

Anul 2025 a declanșat repoziționări pe plan internațional. Cea mai importantă a fost alegerea lui Trump și începerea celui de al doilea mandat prezidențial. Dacă în primul mandat erau unii care îl mai cenzurau, acum nu mai este nimeni. Vicepreședintele J D Vance și ministrul de război (tâmpită decizie trumpistă!) Hegseth sunt din același aluat, proști și înfumurați. Trump a reușit să bulverseze scena politică internațională, în primul rând războiul din Ucraina. Trump este un admirator al dictatorilor. și el se crede și ar vrea să facă ce vrea în America. Urăște  Europa, ca și cum nu ar fi un descendent de emigrant european. El este un boșorog, un analfabet funcțional. incapabil să citească o foaie de hârtie, sau câteva rânduri, crezând în geniul său verbal. după 11 luni de prezidenție aprobarea lui este la cote joase, democrații câștigă peste tot, inclusiv la fieful Miami, unde republicanii erau șefi și o anglo saxonă ia primăria Miami de la republicani, cum a fost și la New York. A bulversat lumea cu tarife la importuri, care lovesc în fermierii americani care l-au votat, inflația și șomajul cresc în America. A început cu atitudini agresive, vrând să anexeze Canalul Panama, Groenlanda și penibil, Canada! Acum se vrea porumbelul păcii. A reușit parțial cu Gaza, dar presează Ucraina să cedeze teritorii Rusiei pentru pace. Cele mai mari realizări ale acestui prost închipuit este că a primit în batjocură de la Coreea de Sud o coroană și că scrie porcării ofensatoare la adresa lui Biden și a lui Obama pe galeria președinților. Toată lumea așteaptă alegerile la Congres din 2026 care vor transforma Congresul în citadela democraților și 2028 când se speră că va fi ales un președinte normal.

Vine 22 Decembrie cu cei 36 de ani de democrație românească, cam șchioapă, dar oricum cu totul altceva decât minciuna ipocrită și criminală a comunismului.

Și vine și Crăciunul și vă urez sărbători fericite cu Anul Nou, cu sănătate și împlinirea dorințelor!

Vremea prădătorilor - vremea lui Donald Trump

Am împrumutat titlul cărții lui Giuliano da Empoli, care se potrivește foarte bine cu vremurile de azi. Cartea lui Giuliano da Empoli a apărut în traducere în seria Humanitas Fiction cu toate că ea este o carte despre realitățile de azi, nicidecum de ficțiune. Giuliano da Empoli este autorul best sellers-ului Magul de la Kremlin, care se ocupă cu Vladimir Putin, carte de ficțiune.

Giuliano da Empoli a fost în echipa primului ministru italian Matteo Renzi, iar acum se învârtește în preajma președintelui france Emmanuel Macron. Aceste împrejurări i-au dat posibilitatea lui Empoli să vadă ce se petrece în lumea de azi în sferele înalte ale politicii internaționale.

Zilele de azi îi amintesc lui Empoli de vremea lui Cezare Borgia, modelul lui Niccolo Machiavelli în Principele. Cesare Borgia a fost cel care a încercat o unificarea a Italiei al începutul secolului al XVI-lea. Principiul lui a fost: Scopul scuză mijloacele. Epoca de azi este epoca unor prădători, pentru care nu există principii etice sau morale în atingerea scopurilor. Primul care s-a manifestat în acest mod este Vladimir Putin. Putin regretă prăbușirea Uniunii Sovietice și visează la reunificarea ei, avându-l ca idol pe Stalin. Pe modelul borgian este și acțiunea prințului moștenitor Mohamed bin Salman care vrea să transforme statul saudit, dintr-o monarhie teocratică într-un stat adaptat cerințelor moderne. Din aceeași familie este și Xi Jinping, dictatorul Chinei comuniste. În lumea de azi primul președinte american care admiră dictatorii fără scrupule și visează să fie ca ei este Donald Trump. El este un rechin imobiliar care nu are niciun principiu, expert în falimente lucrative, a ajuns președinte al SUA în 2016-2020. Americanii s-au săturat de el și l-au ales pe Biden. Dar Biden, ca și predecesorul Obama este jurist și a cultivat progresismul, minoritățile, woke și cancel culture apărute în universitățile americane, după falimentul marxism-leninsmului. Empoli descrie un dineu organizat la Chicago în 2016 de familia Obama, de la care căpitanul Rocca, membru în serviciul de securitate al primului ministru italian a plecat șocat. Acolo moderatorul discuțiilor erau un transgender. Kamala Harris spunea în acea  vreme că poliția ar  trebui desființată și banii dați emigranților ilegali și celor care vor schimbarea de sex. Acestea i-au dăunat în campania de anul trecut împotriva lui Trump. Se pare că mulți s-au săturat în America de progresism și consecința a fost alegerea lui Trump. Empoli spune că vremurile de azi nu sunt ale supradotaților, ci a populiștilor fără scrupule, precum Donald Trump. Trump este un analfabet funcțional, nu înțelege o pagină scrisă de consilier, nici măcar câteva rânduri, se bazează pe oralitatea lui. Chestia cu supradotații este contrazisă totuși la noi, pentru că președintele Nicușor Dan este un supradotat!

Nu au trecut decât mai puțin de 11 luni de când Donald Trump este președinte și peisajul politic s-a schimbat profund. Principiile de drept internațional care au guvernat lumea de 80 de ani încoace nu mai par a fi valabile. Logica lui Trump este aceea a unui rechin imobiliar, în care doar el câștigă și ceilalți pierd. Acest tip de înțelegere a politicii a găsit în marii moguli ai industriei IT și a inteligenței artificiale niște suporteri, că și ei nu vor să existe restricții și reguli în domeniul lor. De aceea felul în care tratează războiul din Ucraina este cel al prădătorilor de tip Putin și asta creează mari probleme Ucrainei și implicit Europei. Trump este un admirator al dictatorilor, el s-a întâlnit cu dezgustătorul satrap al Coreei de Nord, cu Kim Jon-un. Nu cred că Trump ar fi șantajat de Putin, pur și simplu îi place cum este un dictator și ar vrea să fie și el la fel. De aceea s-a înhăitat cu indivizi de teapa lui, în care excelează alde vicepreședintele J. D. Vance și Ministrul de Război Hegseth?! Să sperăm că nu poate? Politicile lui acuză Europa ca este pe cale de dispariție, că a permis emigrația. Culmea! Acum când Europa a luat măsuri extrem de dure privind emigrația ilegală. Și este bine că reacția liderilor europeni a fost promptă. Marile puteri europene în frunte cu Merz, Starmer, Macron și Giorgia Meloni sunt ferme în apărarea Ucrainei, care apără acum Europa de invazia putinistă. S-a ajuns la vorba lui Macron, că Europa are nevoie de o forță militară comună.

Pe de altă parte electoratul și publicul american s-a săturat rapid de Trump. Alegerile parțiale dovedesc asta, pentru prima oară după 28 de ani la Miami este un primar democrat, o doamnă anglo saxonă, într-o zonă unde predominau exilații cubanezi. Măsurile luate de el privind taxele de import au lovit puternic în interesele fermierilor americani. Trump a tăiat finanțări la cercetări pentru cancerul la creier al copiilor, care dovedește că acest bătrân decrepit este complet dezinteresat de viitor. Trump nu înțelege un lucru fundamental, că SUA este o țară de emigranți. El este nepotul bunicului Trumf - Asul! Care era german!

Nu știu dacă Trump este cel mai prost președinte pe care l-a avut SUA, dar în contextul internațional de azi este de departe cel mai prost președinte!

O scrisoare pierdută la Sala Sindicatelor Pitești

În această seară am văzut  capodopera literaturii dramatice române și a literaturii române în general, O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale. La mine funcționează și un alt motiv, am fost elevul liceului care-i poartă numele, școala unde a învățat Caragiale la Ploiești. Atunci când am citit-o și analizat-o la școală în anii 60, se reliefa doar comicul și quiproquo-urile. Pentru că această piesă avea un puternic mesaj politic subversiv pentru vremea comunistă. 

Sentimentul că atunci când vezi această piesă îți dai seamă că ce se întâmplă în piesă este de stringentă actualitate, ea fiind scrisă în 1884, acum 145 de ani! Și am văzut când Cațavencu a spus că toți suntem români mai mult sau mai puțin onești! în sală s-a stârnit o puternică rumoare. Atunci când Europa trebuie să-și vadă de treburile ei, îi vezi pe așa zișii suveraniști de azi. Îl înțeleg și pe Conu Alecu Paleologu când spunea că era avea o tresărire patriotică când vedea această piesă, pentru că replica finală a piesei este: iată avantajele unui sistem constituțional! Pentru că Paleologu trăia într-o dictatură sinistră care l-a băgat la pușcărie. 

Nu are rost să fac o descriere a subiectului piesei, este despre șantaj și corupție. Mă vor referi la realizarea piesei, regia, decoruri, și mai ales prestația actorilor. Recunosc că atunci când îi auzeam replicile îmi răsunau replicile unui Giugaru în Zaharia Trahanache, din piesa filmată de Sică Alexandrescu. În piesa de astă seară era în acest rol  a fost Valentin Teodosiu, un actor bun, dar astă seară, dar neconvingător. După mine cea mai bună interpretare a avut-o Monica Davidescu în Zoe Trahanache, mi-a amintit de Mariana Mihuț în regia lui Liviu Ciulei. Apoi un rol bun și convingător l-a avut în această seară și Cosmin Vîjeu în Cetățeanul turmentat. Altă interpretare onorabilă a avut Ovidiu Cuncea în Nae Cațavencu, le fel cum într-o notă bună a avut și Emanuel Varga în Tache Farfuridi, dar mă gândeam mereu vocea lui Finteșteanu. Comic și simpatic a fost și Silviu Biriș în Ghiță Pristanda. Surprinzător de bun a fost și Aurelian Temișan în prefectul Ștefan Tipătescu. Claudiu Bleonț cam șarjează în rolul lui  Agamiță Dandanache, nicio comparație cu Radu Beligan în același rol. Regia lui Toma Enache a fost cea potrivită, pe modelul clasic al lui Sică Alexandrescu, nu pe experimente stupefiante cum am mai văzut, pe aceeași scenă aparținând lui Alexandru Dabija. Scenografia a fost reușită și funcțională. M-a surprins cum arăta pupitru unde vorbeau candidații, cu sugestii cam dubioase. M-a mai surprins că muzica manifestației finale a fost aria celebră din Traviata, Libiamo ne`lieti calici - Să bem? Aș fi preferat ceva mai național, potrivit cu momentul.

M-am bucurat foarte tare că am văzut piesa cu o sală plină, care a reacționat la replicile formidabile ale lui Caragiale. Am plecat gfericit de la acest eveniment teatral!

 

Ciprian Ciucu - noul primar al Bucureștiului

Aseară s-au numărat voturile de la alegerile parțiale. Cel mai important rezultat a fost cel al alegerilor pentru primarul Bucureștiului. A fost ales cu un rezultat relevant pentru Ciprian Ciucu care a a obținut 36,16% din voturi. A urmat Anca Alexandrescu cu 21,94% și Daniel Băluță cu 20,51% și Cătălin Drulă cu doar 13,90%. Rezultatele acestor alegeri vor produce în mod sigur un cutremur pe eșichierul politic românesc. București este capitala României, aici trăiesc cei mai educați cetățeni ai patriei noastre. În pofida ofensivei orașelor transilvane, București rămâne un gigant și ca populație și ca importanță economică, socială și politică. Bucureștenii posedă cea mai independentă orientare politică și nu sunt tentați de vreo influență politică, nu sunt un electorat captiv.

Cred că cel mai semnificativ rezultat este pentru PNL.  Ciucu și președintele partidului, Ilie Bolojan ies întăriți din aceste alegeri. În PNL nu se vor mai putea exprima voci dizidente. Acum PNL este la dispoziția primului ministru și al grupului său din care acum cel mai important este Ciprian Ciucu în calitate de primar al Bucureștiului pentru că primarul Capitalei este cel mai votat demnitar după președintele României. După aceste alegeri PNL și primul ministru Bolojan ies întăriți. Îmi amintesc de Câciu, fostul ministru de finanțe pesedist catastrofal, care a dat drumul la dezmățul bugetar din vremea primului ministru Ciucă și care era doar o marionetă în mâinile PSD.  Urla la Antena 3 că dacă Ciucu pierde, Bolojan trebuie să plece din fruntea guvernului.

Ori un cutremur puternic a suferit PSD! Alegerile de la București amintesc de dezastrul de acum un an al lui Ciolacu la prezidențiale. Cotat în sondaje în frunte Ciolacu a reușit să iasă al treilea, la fel ca Daniel Băluță acum. Înfrângerea categorică în București trebuie să le dea de gândit pesediștilor. Este clar un transfer de electori din ograda PSD spre curentul suveranist. PSD joacă în coaliție cu PNL, USR, UDMR dimineața și seara la televiziuni era într-o opoziție vehementă. PSD își vede acum șubrezită baza electorală. Câștigarea președinției Consiliului Județean Buzău de către Ciolacu este o palidă recompensă atât pentru fostul prim ministru Ciolacu, cât și pentru PSD. Opoziția față de reforme a PSD este și ea în cumpănă.

Rezultatul surprinzător al Ancăi Alexandrescu în București pe locul doi la alegerile de primar vor da dureri de cap lui George Simion. Dintr-o dată Anca Alexandrescu devine un importat jucător în tabăra suveranistă și poate pune într-o poziție fragilă pe Simion. Voturile pentru ea au însemnat că votanții PSD părăsesc partidul pentru AUR. Și probabil este în avantajul tău Ancăi Alexandrescu că nu este încă o persoană controversată precum George Simion.

În fine USR este într-o poziție stânjenitoare. Alegerea lui Cătălin Drulă candidat la primăria București este ultima eroare a USR. Se observă că Fritz nu deține controlul partidului și că nucleul cumetriei care decide încă acolo, este la putere. În primul rând Drulă are în portofoliu dezastrul de la localele de anul trecut, când USR părea că se duce la fund. Au avut noroc cu contribuția meteorică a Elenei Lasconi la parlamentare după rezultatul spectaculos din primul tur al prezidențialelor de anul trecut. Apoi Moșteanu, unul dintre cei mai oportuniști lideri ai acestui partid a fost îngropat de studiile lui precare și inexistente.  USR trebuie să mediteze pe ce cale continuă. O alternativă ar fi fuziunea cu PNL pentru un partid puternic și semnificativ pe partea de centru dreapta. 

În fine aceste alegeri au marcat irelevanța sondajelor. Ciucu a declarat aseară că având în vedere eșecul PNL cu sondaje dubioase și coafate, a decis împreună cu președintele Bolojan să dea publicității doar sondaje serioase, realiste. El a prezentat jurnaliștilor un sondaj, nedat publicității, care arăta ordinea de la alegeri, cu el conducând și cu Anca Alexandrescu pe locul 2 și Băluță pe trei. Circul ăsta cu sondaje făcute doar pe placul decidenților unui partid sau altul trebuie să înceteze. Și aseară exit polul lui Pieleanu s-a înșelat la fel ca cel de la prezidențialele de anul trecut.

Ciucu are în față o misiune foarte grea pentru viitorii doi ani și dacă reușește a promis că va candida și pentru 2028. El trebuie să rezolve cumva traficul infernal din București. Soluția este trecerea masivă la transportul în comun. În fond în Londra milionarii din City folosesc metroul. Trebuie rezolvat accesul și intrarea dinspre Pitești pe autostradă. Varianta prin Crângași, blocată de Nicușor Dan trebuie reluată și rezolvată cumva. Ar trebui ca reforma teritorial administrativă să transforme București și județul Ilfov într-o singură uniate administrativă. Observ că se impune o nouă clasă politică mai tânără, mai educată, mai sobră și mai puțin tentată de gheliruri, combinații dubioase și corupție. Ciucu în declarațiile sale de aseară arăta că este foarte interesat de promovarea unui nou tip de politicieni tineri, de o altă calitate, superioară, față de ceea ce este în prezent în politica românească. Modelul caragialian al piesei O scrisoare pierdută trebuie să devină doar o amintire amuzantă la teatru. 

Să urăm succes lui Ciprian Ciucu!

PS

Am urmărit câteva articole dedicate acestui important eveniment politic. Într-unul sunt acuzate institutele de sondare publică că nu fac o prezentare reală a situației intențiilor de vot, ci doar manipulări publice în favoarea celor care au comandat sondajul. Sunt scuze penibile, cum că dacă prezența la vot ar fi fost mare, Băluță ar fi câștigat!? Inclusiv analiștii politici sunt penibili. Se vede la cei care au partizanate, sau jurnaliști la care se vede înrolarea useristă și care caută scuze penibile pentru eșecul brutal al lui Drulă. Văd că inclusiv useriști, precum Cristina Prună acuză acea axă Fritz Moșteanu care a condus la dezastrul lui Cătălin Drulă. Se preconizează un congres USR care să ia măsuri.

Eroi au fost - The Great Escaper și The Last Rifleman

Întâmplarea a făcut că azi am văzut două filme extrem de emoționante despre eroi din Al Doilea Război Mondial. Și pentru că a fost și 1 Decembrie, Ziua Națională a României președintele României Nicușor Dan a decis să acorde o singură decorație eroului colonelului Ion Vasile Banu, Virtutea Militară în grad de Cavaler. Ion Vasile Banu în vârstă de 107 ani! a luptat în 1941 pentru Eliberarea Basarabiei și în 1942 la Cotul Donului, iar după 23 August până în 1945, în luptele împotriva naziștilor. Ei bine, Cătălin Avramescu nu se dezminte și debitează prostii despre decizia președintelui. Avramescu nu este la prima imbecilitate, el nu a înțeles un lucru clar, Ioan Vasile Banu a luptat în toate aceste războaie, prima dată împotriva cotropitorilor bolșevici și apoi împotriva naziștilor ca militar al României. El nu a luptat împotriva României, ci pentru România! Iar decizia acestor operațiuni militare nu a fost decisă de Ion Vasile Banu, ci de alții. Este atât de trist că indivizi cu pretenții nu înțeleg nimic din istorie. 

Și acum aș vrea să vă prezint acest filme.

The Great Escaper

Titlul s-ar traduce ca Marele expert în escapade. Filmul are ca actori doi monștri sacri ai cinematografului britanic, Michael Caine și Glenda Jackson. Se pare că filmul este bazat pe un eveniment real.

Caine este fostul militar din Royal Navy, Bernard Jordan care a fost implicat în Debarcarea din Normandia din 6 iunie 1944 pe plaja Sword. El este împreună cu soția lui Irene la o casă de sănătate din Hove Brighton. Este 2014, sunt 70 de ani de la D Day și Bernard vrea să participe la această aniversare, dar nu a a fost cooptat în vreo delegație. Motivul dorinței lui de a ajunge în Normandia era că pe nava de debarcare se afla Douglas Bennet,  un tanchist care a debarcat pe plajă și tancul lui  a fost distrus și el a murit. Pe navă ca Douglas să-și învingă frica, Bernard îi spune să fumeze și  Douglas îi dăruiește tabachera ca să-i aduc aminte de el. Așa că pleacă pe furiș de la casa de sănătate și ia feribotul. Pe navă este abordat Arthur Howard Johnson (John Standing), pilot de bombardier din vremea războiului care-l invită să fie împreună cu grupul său. Arthur are o poveste, a bombardat Caen, iar în acea perioadă aflat după că în acel oraș era fratele său care evadase dintr-un lagăr german. Arthur are remușcări că fratele său a murit de bombele aruncate de avionul său. Bernard îl convinge pe Arthur să meargă la cimitirul unde sunt înmormântați  fratele lui Arthur și Douglas.  În prealabil ei dăruiesc cele două legitimații la doi veterani germani, foștii lor inamici. La mormântul lui Douglas el depune tabachera dăruită atunci de D Day. Călătoria lui Bernie îi aduce celebritatea în presă și cei de la casa de bătrân, care erau îngrijorați, dar acum  sunt mândri. La fel și Irene e mândră că Bernie este soțul său.

Filmul a fost realizat în 2023, Caine avea vârsta eroului Bernie, adică 90 de ani și după acest film s-a retras din actorie. Pe de altă parte după terminarea filmului Glenda Jackson ne-a părăsit la câteva luni, la 87 de ani. Și la aceste vârste ambii actori fac un recital de actorie de mare clasă.

The Last Rifleman

Titlul se traduce ca Ultimul pușcaș. Și acest film este tot despre un veteran. Rolul lui Artie Crawford, pușcaș în Al doilea batalion de Pușcași din Ulster este interpretat Pierce Brosnan. Și el locuiește cu soția Maggie într-un cămin de bătrâni din Belfast. Maggie se stinge cu câtva timp înainte de 6 iunie D Day din 2019, 75 de ani de la Debarcarea din Normandia. Și Artie are și el o datorie, față  de Charlie, prietenul lui și logodnicul lui Maggie, care moare în luptă. Așa că se hotărăște să participe la comemorarea D Day. Tot așa, pleacă pe furiș din casa de bătrâni într-o aventură. Este un film de tip Road Movie.  Ia trenul de Dublin, dar legătura de tren cu portul a pierdut-o. Însă este sfătuit să ia un autocar care îl va duce în port. Necaz! Autocarul se strică. Împreună cu un tânăr irlandez fac autostopul și o șoferiță de tir îi ia. Și pe drum șoferița și tânărul irlandez își amintesc de asuprirea engleză, iar Artie recunoaște că a luptat de partea englezilor. În port Artie află că pașaportul lui este expirat și nu poate călători. O mamă franțuzoaică cu cei doi copii și cu o rulotă îl iau și se îmbarcă pe feribotul de Cherbourg. După peripeții ajung în Franța. Și pentru că mama cu cei doi copii pleacă îi spre sud, îi găsește un autocar cu veterani germani. În autocar are o discuție cu Friedrich Mueller (Junger Prochnow), fost militar în divizia SS cu care s-a luptat pe plaja din Germania. Ajuns în Caen la o cârciumă are o discuție un veteran african american și este descoperit de un reporter care-l urmărea pe Artie din Belfast. Acesta îl duce la mormântul șui Charlie unde Artie depune o scrisoare dedicată prietenului lui. El se simțea vinovat de moartea lui Charlie, care fusese lovit când îl îndemna să-și înfrângă frica. Artie află că de fapt el este ultimul supraviețuitor din batalionul de pușcași din Ulster.  În final Artie primește onorurile în defilarea de D Day. 

Sunt două filme frumoase, emoționante despre oameni care au luptat cu curaj și care pot fi mărinimoși cu foștii inamici. Sunt filme despre solidaritate și bunătate umană.

Le recomand cu căldură.