Ce-mi doresc eu pentru 2026

Ce îmi doresc eu pentru 2026? 

Mi-aș dori ca Orban Viktor să piardă alegerile din Ungaria. Văd că disperatul de Rubio US State Secretary a venit la Budapesta să-l mângâie pe cap. Sper ca ungurii să nu se lase prostiți. Pentru că m-am săturat ca Orban să vină prin România, în Transilvania ca vodă (groful) prin lobodă. Ciolacu l-a obligat să treacă prin București întâi pe la primul ministru român.

Mi-aș dori ca democrații să câștige alegerile din toamnă la Congres, să-l văd pe Trump suspendat. A reușit să enerveze o majoritate de americani. M-am săturat de interviurile lui date din ușa avionului. Măcar să fie dur cu Iranul, iranienii sunt conduși de cea mai toxică bandă de criminali care-și chinuie și omoară propriul lor popor. 

Acum a inaugurat Consiliul Păcii la Washington prilej să se lustruiască. A fost prezent și președintele Nicușor Dan,  în calitate de observator, că nu prea avem de gând să-i mai dăm 1 miliard de dolari lui Trump. Ideea fost ca să se întâlnească cu președintele Trump și să reseteze cumva relațiile americano- române. legat de asta, ca de obicei Tiță în Dilema scrie prostii! 

Mi-aș dori ca războiul lui Putin în Ucraina să se sfârșească. Dar asta depinde și de atitudinea lui Trump față de Ucraina. El insistă ca Zelenski să cedeze la pretențiile lui Putin. Asta l-a revoltat pe președintele ucrainean, care l-a criticat pe Trump. Trump face erori după erori în relație cu Europa. Și i-a îndepărtat cu pretențiile absurde privind Groenlanda și-a îndepărtat aliații europeni din NATO. În loc să facă presiuni asupra lui Putin să cedeze și să facă pace în Ucraina, e fascinat de acest dictator criminal și apoi împreună cu aliații europeni să se confrunte cu China. Înfrângerea fie și diplomatică, dar și militară a lui Putin ar face pe chinezi să pregete într-o acțiune militară împotriva Taiwanului. 

De fapt articole din Observator cultural îmi confirmă dorințele, privindu-i pe Orban și pe Trump.

O altă dorință legată acum de situația noastră din țară s-a rezolvat după decizia de ultimă instanță a CCR. În fine problema privind pensiile speciale ale magistraților a obținut aprobarea. Cred că a contat faptul că pierdeam 230 de milioane de Euro din PNRR și nu știu cum ar fi justificat această pierdere acești indivizi care sunt acum în CCR. Ceva trebuie schimbat în funcționarea acestei instituții. Această decizie a consolidat poziția primului ministru Bolojan. El va adopta prin ordonanțe de urgență reducerea cheltuielilor cu administrația publică și programul de relansare economică. Veștile bune vin și de la Banca Națională, inflația va scădea la sub 3% la finalul anului! I-ma văzut aseară moaca lui Grindeanu care are tupeul să dea vina pe Bolojan pentru întârzieri, mințea cu seninătate că aveau un program de relansare economică.

Mi-aș dori să văd că Mircea Cărtărescu ia premiul Nobel pentru Literatură. Dar nu depinde de ce a scris ci de ce mai doresc suedezii. Foarte puțin probabil. 

Și vor nu vor unii și despre fotbal. S-a consumat primul tur al calificărilor pentru optimi în Champions League.

În fine mi-aș dori ca Real Madrid să câștige  din nou Champions League! Asta nu este imposibil, dar este greu! 

Sunt după mine favorite: Arsenal, PSG, Manchester City, Bayern, Real și Barcelona. Arsenal dominat  toamna fotbalistică, dar mă uit acum în campionatul englez că au ridicat piciorul de pe accelerație. Este sindromul de care a suferit și Liverpool anul trecut în aceeași perioadă. Liverpool după multe meciuri proaste pare a-și fi revenit, după victoria de la Sunderland, și meciul cu Brighton  din Cupa Angliei, dar nu o văd prea departe în eliminatoriile din Champions League. 

Marți seara s-au desfășurat meciurile tur de calificare în optimi din Champions League. Primul meci a fost la Istanbul între Galatasaray și Juventus. După primă repriză lucrurile păreau rezolvate. Juve conducea cu 2-1. Dar repriza a doua a arătat un Juve complet prăbușit, o fi contat și meciul cu Inter din campionat? Au luat oamenii bătaie cruntă cu 5-2! Mă amuzau tricourile lui Galatasaray cu 5 steluțe, păi ce să facă Real Madrid cu 15 victorii în Champions League?

După primele 20 de minute din meciul Monaco - PSG se contura o surpriză. PSG a luat rapid două goluri și a mai ratat și un penalti. Dar intrarea lui Desire Doue în locul lui Dembele a schimbat total fața jocului. Doue a dat două goluri, Hakimi pe al treilea și s-a terminat 3-2 pentru PSG. Asta arată că PSG area resurse, cu toate că are mulți accidentați. Meciul serii s-a desfășurat la Lisabona între Benfica și Real Madrid. Real revenea la Lisabona unde a suferit o corecție cu 4-2 pentru Benfica. Deci știau ce-i așteaptă. Portughezii au pornit vijelios și au fost cam 20 de minute de dominare fără pericol la poarta lui Courtois. Însă linia de mijloc a lui Real s-a impus categoric dominând partida. Valverde, Tchouameni, Guler și Camavinga cu o prestație de excepție au făcut jocul. Apărarea cu Rudiger și Huisen și-a făcut datoria, doar un șut complicat a fost apărat de Courtois. Vinicius Jr. a fost omul meciului, printr-un gol de excepție, dar și prin scandalul provocat de atitudinea lui Vini după gol care a întrerupt 10 minute partida. Real s-a stabilizat, se simte mult mai bine. Asta și pe fondul prestației Barcelonei din ultimul timp. A pierdut două meciuri din campionat și a pierdut și locul întâi, dar mai ales  a fost demolată în semifinalele  Copey del Rey de Atletico cu 4-0! Barcelona trebuie să renunțe la apărarea avansată surprinsă mereu și primește goluri. 

Miercuri seara au fost surprize. Neplăcute pentru Cristi Chivu că a luat bătaie de la schiorii norvegieni de la Bodo Glimt cu 3-1. Toate echipele italiene trec printr-o situație foarte neplăcută. Cel mai rău este cu Juventus, dar și Atalanta și Inter trebuie să bată acasă cu mai mult de 2-0! Au fost și  victoria așteptată a lui Bayer cu Olympiacos 2-0. Surpriză a fost că Atletico Madrid după cea a condus pe Brugge a fost egalată și s-a terminat 3-3.

Aflu că Real are alternativa să joace în optimi cu Sporting Lisabona, sau mai rău cu Manchester City!

A fost și o ultimă răsuflare a iernii, oare? Vine primăvara peste mai mult de o săptămână.

Probleme cu scriitorii

Titlul postării nu este atractiv, așa că nu am speranțe să fie citit de multă lume. Oricum cititorii blogului meu sunt în scădere. Nu mai am mulți cititori care să posteze comentarii, era o vreme când aveam zeci de comentarii? Unii din cei care comentau s-au dus, alții nu mai îi interesează, probabil, ce scriu eu?

Acum citesc jurnalul ultim al lui Mircea Cărtărescu, Șapte ani stranii 2018-2024, voi avea mult de citit este gros. Am și alternativa unei cărți de istorie, Pământul și țara în Evul Mediu românesc, secolele XIII-XVI. Ca să pot să citesc și altceva decât un jurnal de scriitor care este foarte personal și cu multe care nu-mi spun nimic. 

Am terminat foarte repede memoriile Gabrielei Adameșteanu, Meserii nerecomandate femeilor într-o noapte, mai ales că aveam  temă comună, moștenirea politică a tatălui în comunism. Ambii, dar mai ales Cărtărescu se vaită că nu este citit suficient de mult. Cărtărescu și Adameșteanu sunt printre cei mai traduși scriitori români. Lui Adameșteanu i-am citit toate cărțile, are o proză realistă grea, plină de substanță. Din Cărtărescu rețin Theodoros, celelalte romane nu m-au atras, cu scrieri post moderniste, i-am citit jurnalele, și proza scurtă. 

Îmi amintesc că 1968 a fost declarat anul romanului. Marin Preda a scris Intrusul, Fănuș Neagu Îngerul  a strigat, Petru Popescu Prins, Nicolae Breban Animale Bolnave. Eram pe vremea aia student în anul II, mă împrietenisem cu Valeriu Demetrescu și devorasem și discutam aceste romane. 

Ei bine, acum mi se servesc autori precum Florina Ilis, sau Florin Chirculescu autori ale unor chixuri. Pe vremurile alea, cărțile lui Petru Popescu, sau Marin Preda se vindeau ca pâinea caldă. Prin lectura acestor cărți cititorii români își defulau frustrările, cărți unde se scria cu subînțelesuri, cu șopârle, pentru că nu exista presă liberă, aceste proze înlocuiau ziarele. Era și liber la literatura obsedantului deceniu, anii 50 și putea fi criticate derapajele sinistre ale proletcultismului și dictaturii proletariatului. La Europa Liberă am descoperit un alt autor de mare forță, pe Paul Goma și romanele lui care au apărut în Occident prima oară, după 90 fiind publicat în întregime acasă! 

Poezia a avut și ea momente bune în anii comunismului, mai ales prin Nichita Stănescu, și eu absolvent al aceluiași liceu, site-ul acestuia fiind plin de poemele lui Nichita. S-au mai distins Marin Sorescu și Adrian Păunescu, cel mai controversat. Păunescu a scris poezie patriotică bună, dar și multe encomioane lui Ceaușescu, o adevărată inundație de diarie poetică! Îmi plăcea poezie zis onirică a lui Leonid Dimov. Poate mai sunt și alții. L-am descoperit după 90 pe I.D. Sârbu, alt prozator important cu literatură de sertar.

A venit Revoluția și parcă scriitorii au fost loviți în cap. Breban a scos niște romane ilizibile. Și cineaștii au pățit la fel. Tot ce a mai creat Sergiu Nicolaescu au fost  rebuturi în mare parte. 

Dacă e să remarc pe cineva este Varujan Vosganian cu romanul său magic Cartea șoaptelor, dar și cu relatarea Revoluției din Decembrie ca un martor implicat prin Dublu autoportret. L-am descoperit și pe Dan Lungu autor a unor proze amuzante despre aventurile perdanților postcomunismului. 

Trebuie să remarc apoi trilogia Gabrielei Adameșteanu cu eroina sa Letiția Branea.

În rest sunt mari probleme. Interesul pentru lectură a scăzut, mai interesante sunt pozele și clipurile de pe Face Book sau Tik Tok.

Nici autorii din noile generații nu dau speranțe. Au apărut romane, mai ales feminine, despre sexualitate explicită, homosexualitate masculină sau feminină, sincronizate cu tendințele de afară. Toate astea nu prezintă pentru mine niciun interes. 

Cel mai rău stă poezia. Despre asta spune foarte conștient un poet optzecist, Liviu Ioan Stoiciu. Poeții scot cărți în ediții minuscule, pe care le citesc întrei ei, criticii noi sau nu le citește nimeni. Poetele scriu despre sexualitate neînfrânată, maternitate lehuzie, care nu au nicio legătură cu poezia de dragoste a clasicilor.

Acum când nu mai există îngrădiri scriitorii, și mă refer la cei tineri care nu au trăit cenzura nu sunt în stare să scrie ceva lizibil, interesant și important. Literatura gen Noul Roman Francez s-a dus demult, postmodernismul textualist la fel, nimeni nu mai este dispus să citească cărți fără subiect. Este o inflație de scriitori, majoritate fără  nicio relevanță literară.  Sunt și alternative ca de exemplu subsemnatul cu blogurile mele. Eu nu am nicio  aspirație literară. Mă bucur să scriu, chiar dacă sunt apostrofat, dar este o plăcere alături de lectură. Cineva mă îndemna să public pe hârtie, dar părerile mele nu stau  mai bine pe internet, unde le poate accesa oricine? Așa am avut plăcerea să am comentarii de la fiii ai unor camarazi din copilărie, sau colegi de serviciu. 

Aș vrea să citesc mai multă literatură de autori români și trăiesc frustrarea că nu-mi spun nimic autorii tineri de azi. 

Asta este foarte grav, literatura română este în criză. 

Meserii și vocații

Meserie, meserie!

Mi-a plăcut dosarul Dilemei din această săptămână: Meseriile trecutului, meseriile viitorului. Despre mine nu-i vorba decât de meseriile trecutului. Pensionat în prezent nu mi-a rămas ca meserie decât lectura și mâzgălelile astea pe blog.

Când eram mic îmi plăceau posturile milităroase de muschetar, primul meu roman citit la 8 ani al lui Dumas. Își amintește și o prietenă din copilărie  ed săbiile mele de lemn. Dar nu mi-a plăcut milităria vremii, experiența de militar nu a fost prea plăcută. Fiind în armată la antiaeriană iubeam să  știu despre avioanele dușmane, evident americane, era vremea lui F4C din Vietnam. 

Lecturile mă îndreptau spre istorie, abandonată ca meserie, mă pândea perioada de profesor la țară, deci era exclusă. Îmi plăcea matematica și fizica, eram bunicel. Așa că mă gândeam la fizică. Când eram în apropierea bacalaureatului, prietenul din copilărie Florin C. mi-a zis că la Energetică la Politehnica București s-a înființat Secția de Centrale Nucleare Electrice. Acolo e locul meu mi-am zis! Era concurență mare, mai mult de trei pe un loc. 

Am intrat primul, nu am terminat primul. De prin anul 2 nu mai m-a încântat ingineria, am dat de profesori foarte slabi, dar erau și savanți. precum Moțoiu la Centrale Electrice, Grecu la Turbine, sau Purica la Fizica Reactoarelor Nucleare. 

La repartiție am avut noroc și am fost repartizat la CSEN, adică urma să ajungem, la ITN - Institutul de Tehnologii Nucleare. Surpriza a fost că dintre de 8 repartizați, 7 au ajuns la ITN, iar eu la IFA, la Centrul de Documentații și Publicații Nucleare. N-am făcut mulți purici acolo, voiam să fie inginer.  Eram mereu în biblioteca IFA și citeam tot felul de publicații, se estima că reactorul de fuziune va fi funcțional în 2000, suntem deja în 2026 și încă nu există un reactor de fuziune! ITN se muta la Pitești. Însă am mai stat o perioadă în sediul IFA. M-am transferat acolo în decembrie 1972, având legitimația nr. 260. Eram la Secția I-a, care se ocupa de evaluări și calcule privind reactoarele nucleare. Dar în toamna lui 1973 m-au luat în armată, 6 luni. La reîntoarcere Horia Ștefan, șeful Grupului Reactor mi-a făcut oferta să vin al acest grup. Tentația era mare, urma să punem în funcțiune, reactorul de cercetări TRIGA, american. Și așa pe 14 iulie 1974, am aterizat prima oară la Pitești și sus pe deal am fost conduși spre o groapă de 1 metru jumate și mi s-a spus că acolo va fi reactorul. Și așa în noiembrie 1979, în cinstea congresului PCR nr. 12 parcă? reactorul TRIGA staționar a devenit critic, deci au început fisiunile nucleare controlate. În acei 5 ani, am fost implicat în achiziții de echipamente, am stat la Ploiești să urmăresc construcția vasului de aluminiu de 10 metri  înălțime. Îl însoțeam pe expertul american în sudură Gibbon. Era englez, tanchist de-al lui Montgomery în Africa de Nord în anii 40 și într-o noapte a albit complet la 18 ani! Mi-a fost frică că vasul s-a răsturnat la cutremurul din 1977, dar era o zonă sigură și nu a avut nicio problemă, era lângă gaura în care urma să fie introdus. Am râs în 1990 când la cutremurul de atunci un coleg a dat să fugă: ''Stai liniștit, este extrem de sigur aici, lipit de colosul de beton în care este îngropat reactorul!''. Singura neplăcere și coșmar a fost securitatea despre care am vorbit în altă parte. Pe perioada punerii în funcțiune eram omul de legătură dintre echipa noastră și experții americani veniți să ne pună în funcțiune TRIGA, șansă de a-mi îmbunătății limba engleză. Primeam reviste și cărți de la ei și am moștenit și un excepțional dicționar explicativ al limbii engleze, util și acum! Eram gură spartă și le explicam americanilor problemele politice ale lui Ceaușescu și sinistra lui soție, care mi-a creat dificultăți, când aceștia discutau cu alți colegi de ai mei. 

După 1980, eram șef de tură și operator principal la TRIGA. Dar am migrat spre cercetare, venise computerul CDC care avea display și era user friendly. Am dezvoltat un program de analiză termo-hidraulică cu ajutorul lui Sandu Catană, care avea niște programe similare cu cel furat inutil din Italia de un coleg, dar fără subrutinele de compilare a datelor de intrare. Sandu le avea, cum am spus, de la alte programe de construcție similară. Îmi amintesc că pentru a pregăti datele de intrare lucram cu creionul și calculam aceste date. Erau niște creioane mecanice cehoslovace, dar mergând în Cehoslovacia în 1983, acolo nu se găseau! Pentru aceste date de intrarea mi-a fost de mare folos cartea profesorului meu, Aurel Leca Principii Fundamentale ale Transferului de Căldură în Reactoare. Că am amintit de ieșirea în Cehoslovacia, am fost prima dată în URSS, amintirea duhorii veceurilor și cozile infernale sunt amintirile mele despre această țară, devenită între timp Rusia, mai mică, dar la fel de rea. De la ei a venit accidentul de la Cernobîl. Era pe 2 mai 1986, în tura de după amiază și detectoarele de radiații au înnebunit, erau valori cu trei ordine de mărime mai mari. Cred că am fost singura instalație serioasă nucleară care a detectat complet efectul Cernobîl la noi în țară!

Am început niște teste distructive pe elemente combustibile în reactorul pulsat de lângă cel staționar, din care am realizat cercetări și simulări pentru comportarea combustibilului în caz de accident. 

Între 1995 -1997 am făcut asistență la punerea în funcțiune a reactorului nr. 1 CANDU de la Cernavoda, la experiența mea adăugând și reactorul de putere, nu numai cel de cercetări. 

După 1990 am reușit să merg prima dată în Occident. Prima dată în Germania, la Heidelberg la o conferință a utilizatorilor de reactoare de cercetări TRIGA. Norocul meu este că am dat de bunul meu prieten Mircea Șelariu, emigrat în Germania și stabilit în apropiere de Heidelberg. El mi-a facilitat vize de intrarea în Germania și în Schengen, când aveam nevoie și când nu mergeam la vreo conferință și voiam să vizitez Europa. Aveam mereu articole admise la Conferința Nucleară Germană, unde am fost de cinci ori și de două ori la E-MRS Strasbourg, conferința de materiale nucleare. Asta mi-a permis să public în reviste de valoare cercetările mele. Cea mai dificilă problemă era să obțin aprobarea plecării la aceste conferințe, era ranchiuna unora, mai ales a directorului științific. Și în 2003 mă trezesc că unii fac doctorate cam dubioase și m-am enervat că obțineai un bonus la salariu, dacă aveai titlul de doctor. M-am înscris la Politehnică, la Energetică și am făcut un doctorat  rapid în 2 ani jumate, pentru că aveam deja multe articole publicate. Așa că am primit titlul de doctor în Inginerie Nucleară în 2006.  Asta mi-a deschis o oportunitate. Am avut oferta să devin director științific la Agenția Națională de Deșeuri Radioactive ANDRAD, recomandat de prietenul Cătălin D. M-am transferat cu probleme și piedici ranchiunoase de la Institut. 

Am continuat să merg la conferințe internaționale în domeniu. Am fost la Nice și la Toronto în 2007, trecând la întoarcere prin New York la prietenul Valeriu Demetrescu. Am fost în finalul lunii februarie 2008 la Las Vegas să văd șantierul depozitului de combustibil nuclear uzat de la Yucca Mountains, aflat exact pe Nevada Test Site unde s-au efectuat testele nucleare atmosferice și subterane apoi. Sovieticii s-au speriat de efectele bombei termonucleare de 50 Megatone din Novaia Zemlea și s-a renunțat la cele atmosferice. Aviz amatorilor din media rusă absolut iresponsabili. Apoi ne-am dus la Winnipeg, Canada la laboratorul pentru depozitul de deșeuri în granit canadian. M-am oprit și pe la New York, din nou cu Valeriu. A urmat o conferință la Orlando, în zona parcului Disney World în mai. În iunie am mers la altă conferință la Los Angeles la parcul Disney. Americanilor din nuclear le place organizarea conferințelor în parcurile Disney! 

În 2009 s-a decis fuziunea Agenției Nucleare, parazită și fără rost cu ANDRAD, salariile s-au redus cu 50% și am decis să ies la pensie, la 61 de ani în 2010, lucrasem în nuclear, zona a IV-a 25 de ani! Însă, între timp profesorul Ilie Prisecaru mi-a oferit posibilitatea să fie profesor asociat la plata cu ora la Energetică la Universitatea Politehnica. Așa că pe parcurs de 11 ani, până la pandemia din 2020 am fost profesor la Politehnică și mi s-a părut o perioadă foarte bună, îmi reînnoiam cursurile anual, predam la anul IV și la masterat. Studenții nu veneau în număr prea mare la cursuri, erau deja angajați, însă le dădeam lucrări scrise și atunci veneau. Majoritatea sunt mediocri, vreo 5 buni și câteodată unul foarte bun. Găsesc ușor de lucru pentru că este criză de ingineri și domeniul e în creștere.

Am avut noroc în profesie, am lucrat ce mi-am dorit, am lucrat un reactor nuclear de cercetări, de la stadiul de groapă la o instalație funcțională. Am inițiat și realizat mai multe experimente la reactor, confirmate și verificate comparativ cu experimente similare. Am scris vreo 35 de articole publicate în reviste de mâna întâi din domeniu, unele dintre ele citate și acum și am fost profesor universitar asociat, având o experiență profesională de 37 de ani și încă 11 ani de profesor! Nu am făcut degeaba umbră pământului.

Văicăreala la români

Această postare mi-a fost inspirată de un articol din Dilema aparținând lui Andrei Manolescu, dar și din realitatea curentă românească. Creșterea impozitelor locale pe proprietate a declanșat o văicăreală generală printre primari, dar și printre plătitori. Este în gena românească văicăreala asta? Dacă te iei după anumite tradiții se pare că așa este. În literatură este exemplul lui Moromete al lui Marin Preda atunci când trebuie să plătească fonciirea, adică impozitul pe proprietatea agricolă, cam ca acum. Se mai exemplifică cu bocetele bătrânelor la înmormântări, Didahiile lui Antim Ivireanul. Manolescu este tentat să spună că este un obicei venit din rural, dar descoperă pe aviatorul francez Blery care descrie condițiile precare ale soldaților români din timpul Primului Război Mondial, Războiul de Reîntregire și cu toate acestea soldații țărani nu se plângeau, nu se văicăreau!  Însă probabil că Blery nu știa că acești foști țărani acum soldați știau de promisiunile ferme al Regelui Ferdinand și ale lui Ionel Brătianu că vor fi împroprietăriți cu pământ după război. Mai se exemplifică cum se văicăresc acum țăranii din piață, dar și fermierii cu mii de hectare, în care autorul detectează doar strategii negustorești care să justifice prețurile produselor agricole.

Am dus-o foarte greu în deceniul 9, anii 80 și nu se auzeau văicăreli. Ceaușescu ne îndemna să mai punem o haină pe noi și să mâncăm rațional, că doar trăiam în cea mai bună epocă, după credința lui perversă care ne supunea la cele mai mari lipsuri și bătaie de joc. Toate astea le-au uitat cei care se văicăresc acum, când veniturile românilor sunt între 4 și 10 ori mai mari. 

Libertatea ne-a adus și dreptul să ne văicărim, în multe situații extrem de ipocrit. Vedem cu așa zișii stângiști din coaliție, după ce invocau faptul că trebuie să luăm măsuri pentru o relansare economică, premierul Bolojan și PNL au venit cu acest program și imediat au schimbat foaia pesedeii, vor un program de solidaritate socială, un motiv de mare văicăreală. Și primarii, inclusiv cei de la PNL se văicăresc de impozitele pe care ei trebuie să le adune de la cetățeni, pentru că este mai simplu să ceri de la guvern din buget, dar asta înseamnă noi împrumuturi costisitoare. Și în legea privind reducerea cheltuielilor din administrație pesedeii au lungit-o dorind ca primarii să conserve cei care taie frunză la câini, încărcând bugetul.

Am citit cu foarte mare interes ultima carte a Gabrielei Adameșteanu Meserii nerecomandate femeilor pe care o voi prezenta separat. Este însă ceva care mi-a fost și mie și ei comun, problemele tatălui. Adameștenii au fost o familie exemplară din Toporu, Giurgiu unde bunicul preot al autoarei a avut 7 fii, toți făcând cariere strălucite, în primul rând Dinu Adameșteanu, un strălucit arheolog în Italia, dar și ceilalți, medici, veterinari, avocați, etc. Toți au făcut studiile în anii 30 și au fost atinși de pasiunea devoratoare politică, devenind legionari. Asta s-a întâmplat și cu tatăl Gabrielei, profesorul de istorie Mircea Adameșteanu. S-au mutat din Târgu Ocna în orașul de adopție Pitești, unde romanciera și-a petrecut copilărie și adolescența. Tatăl Gabrielei a trăit tot timpul cu teama de a avea mari probleme cu securitatea. Cum subliniază autoarea securiștii i-au făcut viața amară tot timpul probabil contribuind la moartea lui. Cercetând arhivele CNSAS, dosarul tatălui ei, ea a văzut obstinația acestor funcționari siniștri ai terorii de a-l urmări fără să aibă nicio dovadă că ar fi împotriva regimului comunist, ba i-au pus în cârcă, după de deces și cazul nerezolvat a unor manifeste anticomuniste. Mulți nu înțeleg acest lucru, unii nu au fost în situația de fi sub presiunea securității. Eu am trăit acest coșmar în același oraș de adopție, Pitești. Motivul a fost oarecum similar pentru că și asupra tatălui meu a atârnat faptul că a fost membru al legionarilor, inactiv, dar membru. A intrat la comuniști și a fost exclus, cum a pățit și tatăl Gabrielei Adameșteanu. Salvarea lui a venit de la faptul că era simplu muncitor, altfel nu se știe ce pățea. A plătit prin faptul că nu a făcut politică cu mine, doar în 21 august 1968, când a venit negru de la serviciu, că intraseră rușii în Cehoslovacia, terminasem primul an de facultate. Am o ură viscerală pe acești funcționari a răului, de care am scăpat când le-am spus clar că nu am de gând să devin turnător. Și din acest motiv detest pe cel care ne-a fost președinte timp de 10 ani, fost turnător la securitate și securist. Mă întreb cum alții sunt detestabili, pe când acesta este încă admirat? Am făcu eroarea de a polemiza cu unii pe FB și m-am ales cu înjurături. Unul m-a trimis în marș la Moscova că l-am atacat pe acest individ. Culmea că cel care postează nu știe că am fost la Moscova, exact când se făceau 60 de ani de la glorioasa revoluție  din octombrie, de pe 7 noiembrie! Amintirile despre Moscova sunt cozile imense la mâncare, era 1977 și nu-mi imaginam că le voi trăi și eu și noi românii în anii 80. Dar cel mai pregnant îmi stau în amintire veceurile oribile în care nu puteai rezista din cauza mirosului îngrozitor și al faptului că puteai vedea mutra înroșită a vecinului care se scremea, prin despărțitura  ce venea până la umăr! Aferim de asemenea amintiri. Și cred că este mai bine să nu ai de a face cu indivizi îndoctrinați, fie cei extremiști așa ziși suveraniști, fie unii care cred că sunt de partea bună, dar se exprimă rău!

De ce vrea Iranul bomba atomică și încă niște chestii

Mă întrebam de ce vrea neapărat Iranul bomba atomică? Are Iranul dușmani direcția care-i pot afecta grav suveranitatea și independența? Una este situația tensionată dintre India și Pakistan, care au condus la construirea de bombe atomice în aceste țări. Iranul nu are adversari direcți, vecinii sunt state islamice, e adevărat sunite, doar Rusia este altceva, dar este cu ea în relații apropiate. Ce s-a întâmplat cu Iranul de la revoluția islamică a ayatolahului Komeini? În locul unui regim cu accente liberale al șahinșahului, s-a impus un regim reacționar, al unor popi demenți și siniștri, care au dezvoltat un regim militarist, care asupresc social pe iranieni, femeile sunt supuse unor restricții teribile. Iranul a sprijinit toate organizațiile islamice teroriste, din Orientul Mijlociu, dar Israelul le-a anihilat. Regimul din Siria sprijinit de Iran s-a prăbușit și el. După 47 de ani de regim teocratic, Iranul, o țară bogată, în primul rând în petrol, are cetățenii care o duc rău și foarte rău. Și de aceea s-au revoltat, primind represiuni sălbatice cu zeci de  mii de victime. Donald Trump a amenințat regimul ayatolahilor să înceteze represiunea cu amenințări de intervenție militară. Și ayatolahii sunt dispuși să negocieze programul nuclear. De ce doar programul nuclear? Pentru că Iranul vrea bombe atomice pe care să le arunce în Israel, o țară cu suprafață mică, să oblige pe israelieni să plece din cauza radioactivității! Din acest motiv Israelul le-a distrus facilitățile nucleare, cum a făcut și cu Irakul lui Saddam Hussein. Părerea mea este că Trump și SUA nu ar trebui în acest caz să negocieze, ci pur și simplu să ajute poporul iranian să scape de acești nenorociți siniștri. Trebuie să amintesc că ultima vizită a lui Ceaușescu, când deja românii se revoltaseră în decembrie 89 s-a petrecut în Iran, Probabil că acolo se gândea să fugă acolo?

În același timp trebuie să revin la Trump. Toate acțiunile sale au bulversat lumea. În loc să se ocupe cu inamicii tradiționali, cum este Rusia și alte puteri revizioniste, el a reușit să se certe cu aliații tradiționali ai SUA. Trump a devenit un revizionist. Vrea să anexeze Canada. Aveam mai mulți suporteri ai lui Trump în Canada, am impresia că și-au cam revizuit opiniile, I s-a pus pata pe Groenlanda, imbecilul de Simion s-a dus pe acolo prin America, pe unde l-au primit niște nulități politice și a făcut un tort cu forma Groenlandei pe care l-a tăiat provocator. Văd că sunt unii de pe la AUR, dar culmea! și de la PSD care vor o alianță cu Trump. Prefer o atitudine mai rezervată a României. Ca mai toată Uniunea Europeană. Un singur lucru bun se desprinde, faptul că UE a devenit conștientă că trebuie să se apere singură și să răspundă drastic Rusiei. Are modelul Ucrainei care îi ține în loc pe ruși cu resurse limitate. O analiză spune  că acțiunile lui Trump, în loc să slăbească China, au favorizat-o. Economia americană este la răscruce cu toate amenințările vamale, mai ales cu partenerii tradiționali, slăbind-o în loc să o favorizeze. Și acțiunile interne iresponsabile ale ICE au trezit o reacție puternică anti Trump în America. Dacă se continuă așa republicanii sunt pe cale să piardă majoritatea în Congres și asta poate conduce la suspendarea lui Trump. Inclusiv sunt țări care sunt gata să boicoteze Campionatul Mondial de Fotbal, care va avea loc în SUA, Canada și Mexic.

Să ne întoarcem la ale noastre. Ultima problemă a ajuns să fie probleme cu impozitele locale. Măsura creșterii acestor taxe a tot fost amânată. Ea este menită să acopere cheltuielile locale, dar primarii tot s-au învățat să ceară de la buget și apoi să le canalizeze nu se știe unde, cum este la faimoasa Olguța de la Craiova, cu CET-ul pe care nu l-a retehnologizat, dar banii i-a luat. PSD este în fruntea opoziției împotriva premierului Ilie Bolojan. Dacă pe de o parte acceptă în coaliție aceste măsuri  de austeritate bugetară, pe de altă parte spune că trebuie să avem grijă de popor, de fapt toată clientela politică pe care a cultivat-o de 36 de ani. Este capitalismul de cumetrie, poreclit așa chiar de fondatorul PSD, Ion Iliescu! Antena 3 a primit ordin să-l combată prin toate mijloacele media pe Ilie Sărăcie, cum l-au poreclit acești pseudo sindicaliști, care nu au muncitori în sindicatele lor, ci toată burtăverzimea din sistemul administrației centrale și locale, profesori care în loc să fie la școală umblă aiurea cu proteste, și milițieni care se cred polițiști, dar au aceleași mentalități, plus asistentele medicale care obligă pe aparținători și bolnavi cu șperț. Apare și Glăvan economistul lui pește care combate în Gândul că Bolojan și guvernul lui au mințit că nu stă așa de bine bugetul pe anul trecut, opinia cretinilor pesediști care în loc să se bucure că la anul vor avea bugetul reparat, fac tot ce le stă în putință să nu se repare. Antena 3 să dea în atac de cord anunțând cum că Bolojan este contestat în PNL și că o să fie dat jos. Au existat voci de contestare cum este alde Thuma, exact cei care au conlucrat iresponsabil cu pesediștii la dezmățul bugetar între 2021-2024. Și nu pot uita nici prostia USR care a ieșit iresponsabil de la guvernare în 2021, făcând posibil să revină la butoane PSD. Contrafactual, poate nu era nevoie în 2024 de coaliție cu PSD, dacă s-ar fi continuat politici inteligente care să se transforme în voturi pentru PNL și USR.

Eu sunt optimist că România are încă lideri care pot să producă speranțe pentru cetățenii ei. Nu-i prea văd prin PSD!

Și în fine trăim o iarnă normală, cu ninsori și frig!

Liber sau patriot?

Citind un interviu luat lui Dorian Galbinski, cel mai vechi redactor la BBC Secția română am rămas pe gânduri. A plecat din România în 1965 în Israel. a fost militar în Războiul de 6 zile din 1967, când Israelul a ocupat Ierusalimul de Est unde se aflau locurile sfinte ale evreilor. Apoi a reușit la un concurs la BBC secția română și astfel a ajuns cel mai vechi redactor al acestei secții până când această secție s-a închis prin 2008? Ne leagă faptul că avem un prieten comun prin colegul lui de redacție, Mihai Vasilescu - Edgar Șelaru la BBC, dar și prin prietenia cu actorul și prietenul meu de la Paris, Julian Negulesco. În acest interviu Dorian Galbinski vorbește că toată viața lui a vrut să fie un om liber și acest lucru s-a împlinit trăind la Londra în mediul englezesc extrem  de cosmopolit și îngăduitor. Mai vorbește și despre cum după Revoluție și românii și polonezii s-au adaptat, au venit în valuri prin Europa Occidentală la muncă. Se vorbea și se vorbește pozitiv de reparatorul polonez, dar la fel și de constructorul român de care am citit și în romane englezești de actualitate. Libertatea dată de prăbușirea comunismului atât în România, cât și în Polonia le-a dat posibilitatea oamenilor să circule și să muncească în Occident. Și acum, situația din Polonia a permis ca mulți dintre polonezi să se întoarcă acasă unde se câștigă la fel de bine ca afară. Acest fenomen se manifestă și în România, însă în mai mică măsură. Și comparându-ne noi românii cu polonezii ne despart anumite comportamente și mentalități.  Noi românii, vorbesc de cei din Principate, Țara Românească și Moldova, am avut o perioadă scurtă de independență, cam o sută de ani de la înființare până când la hotare au apărut turcii otomani. După războaie grele duse de importanți voievozi, Mircea cel Bătrân, sau Ștefan cel Mare am căzut sub robia turcească, într-o dependență și autonomie dată de Capitulații. Au fost perioade de confruntare,  dar  mai ales de negocieri și tranzacții, până la fanarioți când am căzut și mai tare sub otomani. De abia în secolul XIX, am reușit să scăpăm de turci, întâi printr-o protecție falsă a Rusiei și apoi prin Unirea din 1859, domnia lui Cuza și Carol I să devenim un stat independent din 1877.

Ce s-a întâmplat cu Polonia? Polonia a fost în perioada medievală cel mai mare și puternic stat din centrul și estul Europei. Moldova a fost sub influența Poloniei prin secolele XVI-XVII. Polonia a fost un puternic stat catolic în această zonă a Europei. Prusia și Cavalerii Teutoni au fost vasalii Poloniei, au dominat la un moment dat și Rusia, pe la începutul secolului al XVII-lea, care a dus la o ură cumplită a Rusiei față de Polonia. Dacă la 1683, Sobieski și polonezii au avut un rol determinant în despresurarea Vienei de asaltul turco otoman, Polonia s-a prăbușit în secolul al XVIII-lea. A fost împărțită între Prusia germană, Austria habsburgică care a luat Polonia din zona Cracoviei și partea leului cu Varșovia a intrat în componența Rusiei țariste, ca Regatul Poloniei. Dintr-o dată polonezii și-au pierdut independența, iar ei, oameni mândri și patrioți au avut două mari răscoale anti rusești în 1832 și 1863. După 1918 au reușit să respingă și să bată armatele bolșevice rusești care au invadat Polonia în 1921. Este singura țară care a bătut pe ruși în epoca modernă! Asta îi face mai mândri și mai patrioți, cum se vede și acum  cum reacționează la războiul hibrid rusesc. Iar liderii politici polonezi au fost cu adevărat patrioți, au furat mai puțin și au ajuns să dezvolte o Polonie, care azi este un model european de dezvoltare inteligentă.

Liderii politici români nu au dat dovadă de același patriotism, au furat mai mult, s-au legănat în iluzia că românii îi votează oricum pe pesediștii de azi. Și România a avut noroc cu perioade de dezvoltare impresionantă. Se trăiește cu mult mai bine față de 1990 și totuși azi sunt români extrem de nemulțumiți. De ce? O explicație este cum am mai spus, moștenirea ceaușistă! Sunt cei care datorită industrializării masive au plecat de la țară și și-au schimbat statutul. Ei, care acum sunt pensionari, fiii și nepoții lor sunt cei care au suferit restructurarea industrială, au ajuns șomeri, au plecat afară la muncă, dar erau slab calificați, leneși și s-au trezit că muncesc din greu afară și alții ca ei câștigă acum la fel în România. Asta îi face pe aceștia să creadă în balivernele unui periculos agent rusesc, cum este Călin Georgescu, sau prostul de George Simion. Ce este îngrijorător, este faptul că românii aceștia zic că sunt patrioți, dar nu înțeleg, sau au o educație defectă, atunci când oportuniștii periculoși vorbesc în numele lor. Să fii patriot și să accepți propaganda rusească tâlhărească, care spune că Bucovina de Nord este ocupată de Ucraina, când aceasta a fost realizată de Stalin, vectorul rusismului agresiv este o tâmpenie absolută. Iar acești falși patrioți nu fac nimic pentru unirea Basarabiei- Republica Moldova cu România și asta este strigător la cer!

Suntem liberi, suntem în UE, în Schengen, trăim bine, sunt zone în Ardeal unde nu există nicio diferență față de Occident. Eu petrec verile la Avrig, lângă Sibiu și resimt această atmosferă burgheză europeană.  

Dar acum trebuie să strângem cureaua pentru că falșii patrioți de la PSD, au făcut praf bugetul, mințind că sunt patrioți. 

Suntem azi liberi, să-l huiduim pe președintele Nicușor, dar nu suntem patrioți, pentru că nu ne iubim țara și niște cretini vorbesc de patriotism, gata să o pună la vânzare!

24 Ianuarie Ziua Unirii

De fiecare dată când este 24 ianuarie trăiesc o mare frustrare tot felul de indivizi fără școală vorbesc de mica Unire! Nu este nicio mică unire, nicio o mare unire.

Unirea s-a petrecut la 24 Ianuarie 1859 prin Unirea Principatelor Române, prin alegerea principelui Ion Alexandru Cuza la București și astfel a apărut un nou stat pe harta Europei, Principatele Unite, iar din 1862 denumit România. Se sărbătorește de obicei la Iași ca un omagiu orașului care a pierdut întâietatea față de București, noua capitală a statului. 

Să fie clar, la 1 Decembrie 1918 s-a finalizat Reîntregirea României! Așa se numește și războiul nostru din 1916-918, Războiul de Reîntregire! Atunci s-a finalizat reîntregirea provinciilor românești, Basarabia, Bucovina și în final pe 1 Decembrie 1918 Transilvania! Această zi a devenit după 1920 Ziua Națională a României. Este păcat că Ziua Națională trebuie să revină 10 Mai. Și îl am martor pe E. Lovinescu, un interbelic  care vorbește în cărțile sale despre Reîntregire, nu de unire!

Și de 24 Ianuarie cântăm și dansăm Hora Unirii, opera lui Vasile Alecsandri. Sunt din promoția care a serbat prima dată după 1948 Ziua Unirii. Eram în clasa a III-a și am interpretat diverse înscenări dramatice ocazionate de Unire. Eu eram în rolul lui Moș Ion Roată, cel care i-a pus la punct pe boierii separatiști, și care a fost pupat de Cuza pe obrazul unde l-a pălmuit boierul.

Deci să ne bucurăm de Ziua Unirii 24 Ianuarie!

Nași și milițieni

Aceste rânduri sunt inspirate de Adina Popescu cu articolul ei din Dilema:

https://www.dilema.ro/pe-ce-lume-traim/frica-de-autoritate

Asta mi-a amintit și mie de experiențele din studenție cu nașii și milițienii.

Locuind în Ploiești, mergeam des acasă de la București, unde începusem studiile de inginerie la Politehnică. Plecam acasă, de obicei la final de săptămână în anul I. Era sâmbătă seara după cursul de Desen Tehnic, un coșmar unde am luat 6, 6 la colocviile acestei specialități, lucru care mi-a stricat media, că în anul I am avut doar note mari. Era o porcărie, pentru că am verificat notele luate de colegi, când am pregătit aniversarea de 40 de ani de la absolvire. Colegul cel mai bun la desen, care se gândise să dea la arhitectură a luat tot 6, dar un tocilar avea notă mare, 9! Plecam cu un accelerat de seară pe la 8. Și în tren se suise supracontrolul și toți navetiștii pe bază de naș erau disperați. Eu am ieșit pe scara vagonului de clasa I. Era încă vagonul vechi cu scară exterioară. Noroc că nu a durat decât 40 de minute până la Ploiești Vest. Nu mică mi-a fost mirarea când pe cealaltă scară era alt infractor ca mine. Cu nașii mă descurcam, călătoream fără bilet și toată studenția aveam coșmaruri auzind sunetul ce aducea cu perforarea biletului. Pentru că făceam călătoria și la negru și evitam nașul, care de obicei era de comitet, micul nostru ajutor de călătorie studențească. De acest impediment nu mai suferă azi studenții, nu știu dacă s-a eliminat călătoriile gratuite pe tren. Eram student sărac, vindeam cartele și mă descurcam cu diverse metode, obișnuiam să fac banda, cei din generația mea știu metoda. Din prima sesiune am decis să studiez acasă la Ploiești și  să vin în preziua examenului, să mă distrez la un film, ca să elimin stresul. Mâncam la mama și era mai bine. Studiam pentru examen la sala de lectură a Bibliotecii regionale, ulterior județene. Majoritatea studenților ploieșteni la București își pregăteau acolo examenele. Și așa am avut o experiență cretină cu un milițian care s-a luat de noi și chiar voia să ne  dea amenzi. Altă experiență ciudată am avut-o în finalul anului V. Terminasem examenele și m-am dus la ștrandul de la Triumf. Nu știu cum, dar mă asociasem cu un bișnițar și am intrat pe șest la ștrand. La un moment dat sunt abordat de un civil și dus la sediul ștrandului. Acolo era bișnițarul și cabiniera unde individul își lăsase hainele. cabiniera, o mizerabilă care m-a acuzat că am intrat în cabină să-i fur banii bișnițarului, evident mințea, ea furase! M-am pomenit cu un pumn sănătos în barbă, eram într-o situație absurdă, eram învinuit de ceva care nu comisesem. Bișnițarul explică ca avea 100 de lei ascunși în ghete și mai avea și un dolar! În acel moment totul s-a schimbat! ''De unde ai dolarul?'' a întrebat căpitanul de miliție care îmi aplicase pumnul. ''Păi, de la sor-mea, e prietenă cu un arab'', ''Aha, e curvă!'' a zis milițianul. Pe mine m-a lăsat în pace, era mai  important traficul de valută! O ultimă experiență cretină cu milițieni s-a petrecut în față la Eva în București. Era vară, prin 1973, eram tânăr inginer la ITN - Institutul de Tehnologii Nucleare, care urma să se mute la Pitești. Aveam părul lung și doi milițieni mă legitimează. Le dau legitimația de ITN, se uită la ea și se cacă pe ei! Pe legitimație era doar tipărit doar director care semna legitimația, dar ei au crezut că sunt chiar director. Și m-au luat cu ușurelul. ''Păi ar trebui să vă tundeți'' a zis unul, iar celălalt ''Doar să-l scurtați puțin!''. 

Acum, cu nașii am mai avut niște experiențe neplăcute când făceam naveta cu trenul la București în anii 2010-2020, să țin la Politehnică cursuri, ca profesor asociat în plata cu ora. Era un tren de la Craiova și nașii de acolo erau niște javre. Aveam bilet redus de pensionar și mereu îmi căutau nod în papură, cerându-mi tot felul de documente. A trebuit odată să-mi trimită Adriana pe mail o copie de document ca să-l mulțumesc pe idiot. Sau venind odată din Italia, trenul a mers pe ruta Timișoara Craiova și am avut în tren discuții cu altă javră, că trebuie să merg pe ruta Brașov. De fapt, jigodiile astea voiau o șpagă!

Ce mă mai enervează în afară de politică

Mă enervează că postările mele cu iz sau cârlig politic au un succes mult mai mare decât postările de natură culturală.

Mă enervează că în realitatea politică de azi cu patru partide în coaliție sunt autointitulați analiști politici care nu înțeleg această realitate, cum este Tiță de la Dilema. În această coaliție de guvernare foarte diversă, PSD face figură separată. Este numeric cel mai mare și are tot felul de pretenții, în plus cu o imensă ipocrizie. A fost partidul în toate denumirile FSN, FDSN, PDSR, PSD care a stat la putere și a modelat societatea românească prin minciună și corupție. De felul cum cum gestionează coaliția primul ministru Bolojan este de vină chiar el, după alde Tiță. Tiță și ejusdem farinae nu înțeleg cât de complicat este să convingă pesedeii că trebuie făcut ceva, nu să se continue cu minciuni ipocrite care au condus la un deficit bugetar imens. Acum pesedeii sunt supărați pe acordul Mercosur. Cum se plângeau de facilitățile cordate cerealelor Ucrainei. Acordul cu Mercosur oferă mari avantaje Uniunii Europene și României. Nu o să mâncăm pui din America de Sud, ci de-ai noștri, nu cum se la lamentează palavragiul șef pesedist Zamfir la șezătorile Antenei3. Văd că Valeriu Nicolae identifică pe cei care au dus electoral în cap USR, dar îl uită pe vinovatul principal al dezastrului, Cioloș care i-a scos iresponsabil de la guvernare în 2021 și așa au permis PSD accesul la putere și dezastru bugetar. Împreună cu PNL și gașca iresponsabilă Bode, Rareș Bogdan. Poate Tiță să debiteze aiureli, dar Ilie Bolojan a reușit să scoată la liman România, să inițieze reforme, chiar dacă unele ne dor. E bine că s-au făcut acești pași și cu tot cu PSD, prin cele patru zerouri trimise la CCR care boicotează interesele legitime ale României. 

Mă enervează că Sever Voinescu este supărat că azi 15 Ianuarie este Ziua Culturii Naționale. Voinescu introduce manipulator ideea că nu trebuie făcute deosebiri între Ziua Națională a României și această zi de 15 Ianuarie. Uită intenționat că așa sărbătorim ziua de naștere a Luceafărului poeziei românești, pe Mihai Eminescu. Și că tot am vorbit de zi națională de ce nu trecem la revenirea Zilei Naționale pe 10 Mai cum este tradiția din epoca modernizării României? E primăvară și este mult mai adecvat, ori ne sperie legătură intrinsecă cu monarhia ereditară a României, cu contribuții esențiale la edificarea unei Românii moderne? Și dacă am stabilit o zi a culturii naționale, oare de ce nu găsim o zi care să-l omagiem pe cel care a înțeles cel mai bine spiritul românesc, care ne-a identificat caracteristicile noastre naționale în bine și în rău, mentor spiritual al liceului meu, unde a învățat și el la Ploiești, e vorba de Ion Luca Caragiale?

Mă enervează Donald Trump cu toate pretențiile și absurditățile lui. Zice că este omul păcii și a devenit un fel de președinte din secolul XIX care vrea să extindă SUA agresiv și absurd. A amenințat că vrea Canada, dar i s-a dat peste nas, vrea acum Groenlanda, inclusiv militar, pe când generalii americani s-au declarat împotrivă, precum și bipartizan democrații și republicanii în Congres. Dacă m-am bucurat că a scăpat Venezuela de Maduro, acum aștept să facă ceva să oprească represiunea criminală a ayatolahilor din Iran. 

Mă enervează sfertodocții care își dau cu părerea în lucruri auzite după ureche și prost, care au atitudine paternalistă, superioară, cu hybris cum se spune  acum!? Și recunosc cum am picat și eu în acest păcat, așa cum am corectat pe un scriitor privind o cronologie a lui Ovidiu și apoi polemizând asupra operei acestuia Ars Amatoria, crezând ca un imbecil că ar fi arta amatorilor, nu Arta Dragostei, din traducerea corectă din latină.

Mă enervează că a apărut o polemică între literați și profesori de literatură română, care critică prezentarea literaturii vechi în clasa a IX-a diacronic, adică în cronologie, începând cu cronicarii și cu poetul Psaltirii in versuri, Dosoftei. Sper ca profesorii de limba română să explice dilema pe care am trăit-o eu întra 8-a, am fost ultimul cu 11 clase, cum devine disputa despre infailibilitatea papei din Școala Ardeleană. Nu ni se explica că corifeii Școlii Ardelene, erau greco-catolici, adică uniți cu Roma și cu catolicismul, nu ortodocși! 

Vă urez cele bune pe 2026, poate un an mai bun ca precedentul!

2026 Inflație de experți

A început 2026 și tot felul de experți se îngrămădesc să facă predicții și la noi și aiurea!

Aș lua în discuție pe experții în sondaje. În anul care a trecut s-au petrecut foarte importante alegeri la care au fost chemați românii. În primul rând la începutul și spre jumătatea anului au avut loc alegeri prezidențiale. Și atunci au înflorit sondajele publice. Vreau să spun că a fost prilejul ca acești experți să-și arate, din păcate, nu expertiza, ci incompetența izvorâtă din interese meschine, financiare și politice. Credibilitatea sondajelor publice privind candidații prezidențiali s-a făcut praf încă de la alegerile prezidențiale avortate din  finalul lui 2024. Și în 2025 sondajele au dat chix, pentru că nu țin cont de reacția și interesul unei părți importante a electoratului românesc, interesate doar de alegerile prezidențiale. Și așa Nicușor Dan a devenit președinte confortabil pentru că 2 milioane de români au venit în plus să-l voteze și a fost ales fără probleme. Problema este că totuși parlamentarele sunt mult mai importante decât prezidențialele pentru că țara este condusă de primul ministru și guvernul său care sunt rezultatul parlamentarelor. Și acest guvern care ne conduce de o juma de an este rezultatul unei coaliții foarte diverse. Bolojan este omul potrivit la locul potrivit! Dacă PNL a înțeles semnalul schimbării și garnitura sa de conducere este radical înnoită, la celelalte partide nu este la fel de clar. La USR lider este Dominic Fritz, primar de Timișoara, el nu are însă anvergura lui Iohannis la Sibiu. Și încă gruparea veche este influentă, cum s-a văzut în alegerea nepotrivită a lui Cătălin Drulă, candidatul USR la Primăria București.

Și au venit alegerile de primar de București. Sondajele îi dădeau tot timpul pe candidatul PSD, Băluță pe primul loc. Era și Anca Alexandrescu, independentă, susținută de AUR cu șanse și mai ales Ciprian Ciucu, primarul sectorului 6, cel mai de succes primar de sector. Și s-a ales confortabil Ciucu, cu Alexandreasca pe locul 2, iar Băluță pe trei! Ce să zic de Drulă ieșit rău de tot pe 4! Alegeri care confirmă că PNL și Bolojan sunt în ascensiune!

Cel mai grav este cum acționează în coaliție PSD, care-l are acum lider pe Sorin Grindeanu, unul dintre cei mai contestați prim miniștri ai României în perioada Dragnea. PSD reacționează public ca un partid de opoziție. Și ce se întâmplă în justiție este foarte grav cu acțiunea de la CCR de blocare a legii privind pensiile magistraților. PSD și membrii CCR pe care-i manipulează acționează în contra interesului național și asta le afectează proiecția electorală. Dar sunt destui români care mai sunt captivi ai acestui partid. Cum am mai documentat, ei sunt beneficiarii schimbării de statut ca urmare a industrializării forțate a lui Ceaușescu, fiii și nepoții lor. Acest segment important de români sunt cei mai penetrați de acțiunea războiului hibrid dezvoltat de Putin împotriva României, lucru care a determinat succesul AUR, al partidului suveranist. Aici sunt și cei din diaspora frustrați de statutul marginal pe care-l au in Occident și de faptul că ei nu mai câștigă mai mult față de cei din țară.

Și aici vorbim de experții politici, care dau predicții privind evoluția partidelor românești. Sunt foarte puțini politologi cu adevărat credibili. Cum spune un bun amic hârșit în acțiuni politice de 35 de ani: Trebuie să faci politică la firul ierbii, cum făceam și eu prin județul Argeș când mă zbăteam să fac organizații PAC la țară. E foarte greu să convingi un grup critic de oameni să devină militanți politici. Acești autointitulați experți politici politologi se învârt pe lângă organizațiile centrale ale partidelor politice și au impresia că se pricep la predicții politice.

În fine am mari frustrări privind experții economici. Ei sunt în genere universitari, din mediul academic și lor le lipsește economia la firul ierbii, cu problemele privind finanțarea unei afaceri, taxele, creditele de supraviețuirea afacerii. Sunt foarte conservatori, vor reforme administrative și politice care sunt importante și pot avea impact economic. Este adevărat că o economie elastică, despovărată de multe constrângeri poate avea un impact pozitiv, dar există resursele de creditare și dezvoltare ale afacerilor în România? Nu știu? Sunt pensionar și nu mai sunt implicat în economia românească. Dar sper că Bolojan poate fi rabinul, care după ce a umplut pe evreu de îngrămădeală să producă un respiro și care să ușureze pe români de obligații și taxe mari.

Cele mai importante acum sunt anumite evoluții politice și militare pe  plan internațional. Și aici e vremea experților care privesc evoluțiile politice și militare din lume. 

Pentru noi sunt mult mai importante cele ce se întâmplă lângă noi, în Ucraina. Sunt mulți români, nu știu dacă o majoritate, care înțeleg că dacă Ucraina se prăbușește la granița noastră va veni Rusia agresivă. Și de aceea este  important ca Ucraina să reziste agresiunii ajutată de America și mai ales de noi europenii, românii ca vecini. Ecuația este complicată pentru că la Casa Albă de la Washington a venit un bătrân senilizat care vrea multe și nu știu dacă le poate realiza. Trump a reușit să stabilizeze Orientul Mijlociu cu Gaza și fragilizarea teocrației din Iran, dar Ucraina rămâne o mare problemă, dacă Putin nu este neutralizat. El a realizat arestarea lui Maduro și a demolării regimului marxist al Venezuelei, aprobată de majoritatea statelor democrate, inclusiv România. Ceea ce este sensibil și după mine  o imbecilitate politică este agresiunea împotriva Groenlandei. Cum spunea un om cu experiență politică, Trump și America au posibilitatea și dreptul să supravegheze militar Groenlanda fără a o acapara.

Sunt mulți jurnaliști la noi din specia păreriștilor înfumurați care acuză că România nu are o politică externă fermă. Păi ce să facem? Să-l atacăm pe Trump pentru prostiile pe care le face, sau să le aprobăm? Mai bine suntem prudenți și așteptăm, că noi suntem aici în Europa și mergem ca europenii!

Să sperăm că lumea va evolua în 2026 fără conflicte militare majore. Dar Rusia și Putin trebuie puși cu botul pe labe!