Aceasta nu se poate!

Aseară s-a consumat una din cel mai penibile manipulări ale acestui partid PSD intrat în vârtejul paranoiei şi al xenofobiei.

Ilan Laufer, individul respins de la Ministerul Fondurilor Europene a făcut o declaraţie de presă la sediul PSD acuzând-ul de antisemitism pe preşedintele Klaus Iohannis motivând că este de vină originea lui germană.  

Această acuzaţie este inacceptabilă, atât timp cât acuzând ura de rasă se motivează prin ura de altă etnie. 

Este incredibil cât de jos a ajuns Liviu Dragnea care se foloseşte de acest penibil individ, la bază absolvent de sport şi remarcat doar prin revistele de profil ca playboy. Dacă aceasta manevră aparţine consilierilor evrei, ceea ce mă îndoiesc, ar însemna că şi-au pierdut uzul raţiunii, ceea ce eu nu cred.

Mai degrabă este opera imbeciloidă a frustrărilor şi ciudei lui Liviu Dragnea pe preşedinte. Pentru că Liviu Dragnea este atât de prost să pună în discuţie germanitatea lui Iohannis. Toate sondajele au arătat că alegerea lui Iohannis s-a datorat în primul rând părerii bune a românilor, fie ei transilvăneni, despre vecinii saşi, cât şi românilor în general despre germani. Liviu Dragnea repetentul inginer ar fi trebuit să ştie că industrializarea modernă a României s-a făcut sub influenţă germană, multe scule şi dispozitive având denumiri nemţeşti, este adevărat unele abandonate între timp. 

Reacţia intempestivă şi necugetată a lui Laufer a fost unanim dezavuată atât intern cât şi extern de către factorii de conducere ai comunităţii evreieşti din România, a unor intelectuali români de origine evreiască  şi a unor lideri ai comunităţii evreieşti americane. Cu atât mai penibilă este acuzaţia că Iohannis ar dăuna relaţiilor cu SUA, cum Iohannis a fost printre puţini lideri este europeni primiţi de Donald Trump la Casa Albă.

În plus relativ la antisemitism Iohannis a avut o vizită de mare succes în Israel, este preocupat de constituirea Muzeului Holocaustului şi a fost atent în toate aceste detalii sensibile.

Cum se poate vorbi de antisemitism la alţii, când la PSD sunt lideri precum Codrin Ştefănescu, sau Olguţa Vasilescu, doi foşti importanţi de la PRM, partid antisemit şi fascizant. Olguţa Vasilescu îl lăuda pe Ion Antonescu, unul din responsabilii Holocaustului din România. 

Se observă că, în pofida manevrelor lui Dragnea privind Israelul, PSD devine pe zi ce trece un partid reacţionar, xenofob şi anti UE.  

Este extrem de trist că PSD a ajuns să renege principiile UE, pentru că un guvern pesedist a pregătit accederea în UE, care ne-a adus prosperitate şi siguranţă socială.

Lăsând la o parte această reacţie penibilă PSD se dovedeşte în continuare în partid în degringoladă.

În eforturile sale disperate de a menţine controlul partidului Liviu Dragnea a făcut aceste manevre penibile cu remanierea. Aducerea lui Laufer la Ministerul Dezvoltării şi a Olguţei Vasilescu la Ministerul Transporturilor arată că pe Dragnea nu-l interesează decât să se menţină la putere, nu-l interesează România.

Dragnea este extrem de toxic pentru noi, el a devenit un factor de periclitare a intereselor naţionale ale României.

Că pesediştii sunt în degringoladă o dovedesc şi reacţiile Olguţei Vasilescu, care ar trebui acum repropusă la Ministerul Dezvoltării dar Dragnea nu ar accepta-o pentru că ar veni la un minister care dă bani al baroni şi i-ar creşte influenţa în detrimentul lui. Şova, titularul de la Transporturi o acuză pe de altă parte pe Olguţa Vasilescu de negocieri pe sub masă cu Rădoi, de la Metrorex.

În aceste condiţii căderea guvernului Dăncilă prin moţiune de cenzură ar fi un act de patriotism. Pentru aceasta se impun negocieri şi compromisuri. Tot felul de jurnalişti inepţi fac trimitere la Traian Băsescu, cât de mare jupân era el. Păi era cu majorităţi fluide.

În momentul când guvernul Ungureanu a căzut prin constituirea unei majorităţi cu parlamentari de toate partidele nu a mai avut ce face şi în pofida gargarei sale mincinoase şi populiste l-a propus pe Ponta prim ministru. De aceea se impun negocieri cu toţi nemulţumiţii din PSD, cu ALDE şi cu Tăriceanu.

Iohannis nu poate negocia cu el pentru că Tăriceanu este un posibil candidat prezidenţial opus lui Iohannis, dar această constrângere nu este legată de partidele opoziţiei.

Toate partidele din opoziţie trebuie să contribuie la realizarea unei majorităţi care să doboare guvernul Dăncilă. Consecinţa imediată ar fi că Dragnea îşi va pierde toată puterea de şantaj şi va fi eliminat din viaţa politică. Este cel mai periculos personaj politic apărut până acum.

Este expresia descurcăreţilor din vremea crizei ceauşismului anilor 80, iar cei care îl înconjoară sunt nulităţi ciocoieşti care nu au învăţat nimic în afară de practicarea vânătorii, pe care o făceau aristocraţii şi au preluat-o politrucii comunişti.

Asta trebuie să înţeleagă şi alţi jurnalişti cu ochelari de cal care invocă principii morale când România este în pericol.  

Această remaniere este încă un semn al pericolului în care ne aflăm!

Un CENTENAR şi mai multe teme pentru acasă - editor Adrian Cioroianu

După conferinţa de vineri 16 noiembrie 2018 domnul profesor Adrian Cioroianu a lansat carte Un CENTENAR şi mai mule teme pentru acasă al cărui editor este.

Cea mai consistentă contribuţie este cea a editorului însuşi, însă şi temele lansate de alţi autori sunt la fel de interesante.

Prima contribuţie pe care am citit-o nu a respectat cronologia cărţii. Este cea scrisă de Bakk Miklos - O explicaţie (şi o structură) a "problemei maghiare". Este lesne de înţeles de ce am citit în primul rând această contribuţie.

Pentru că Centenarul lasă o problemă extrem de sensibilă maghiarii din Transilvania. cum spunea şi autorul între cele două comunităţi este cel puţin la nivel politic o viaţă de coşmar. DE peste o mie de ani în Transilvania convieţuiesc românii şi maghiari alături de saşi veniţi şi ei de 800 de ani.

Trebuie să scăpăm de complexul ungurii ne  vor Ardealul. Şi când l-au vrut nu-au putut decât obţine o parte din el în 1940, pentru că realitatea demografică nu le-a mai permis. Sunt necesare demersuri pentru ca şi ungurii să se considere cetăţeni normali în România. Asta ţine şi de liderii acestor comunităţi. Dacă după Revoluţia din Decembrie 1989, organismele politice ungureşti erau apropiate de partidele democratice şi progresiste româneşti, de câtva timp joacă mai mult cu PSD, partidul cel mai obtuz şi anti-minoritar, pentru că se pot târgui cu el, dar mai ales că au ajuns la remorca lui Viktor Orban care îi foloseşte în scopuri demagogice. Orban este anti emigranţi, inclusiv minoritari dar speculează sensibilităţile naţionale din Ungaria în privinţa Transilvaniei.  Probabil că într-un viitor se vor deschide mai multe linii de comunicaţie astfel încât să nu se mai audă că nu au ce sărbătorii de 1 Decembrie.

Capitolul prim scris de Adrian Cioroianu conţine ceea ce a prezentat în conferinţa sa de la Piteşti, inclusiv răspunsul la întrebarea mea privind Cadrilaterul.

Are şi o explicaţie pentru lipsa de consistenţă a României Mari din motivul că era înconjurată fie de state noi Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, dar şi de state învinse şi iredentiste, în primul, rând Rusia Sovietică, care aşi reuşit să smulgă Basarabia şi Bucovina de Nord, dar şi de Bulgaria, căreia a trebuit să-i înapoiem Cadrilaterul şi mai ales de Ungaria. Azi unii vecinici nu mai există. S-a destrămat Cehoslovacia şi Iugoslavia, dar cel mai important a dispărut Uniunea Sovietică.

Avem vecini noi, Ukraina care este naţionalistă ca orice stat nou , dar care ne poate fi un viitor aliat aflându-se în conflict armat cu Rusia de care ne desparte acum Marea Neagră. Este puţin probabil să avem conflicte cu Ungaria sau Bulgaria cu care suntem acum într-o alianţă NATO extrem de puternică.

Cea mai mare este durere că vecina Republica Moldova are o populaţie care nu cristalizează identitatea românească în majoritate, cu un preşedinte Dodon, filo-rus pe faţă.

Lucrările prezentate în carte arată slaba pregătire a armatei române când s-a angajat în război în 1916. Ofiţerii de carieră erau puţini, rezerviştii nu erau pregătiţi militar., nu aveam vânători de munte în condiţii unor bătălii în zone montane. Dar soldatul român a putut face faţă unor condiţii grele de viaţă cu lipsuri şi au dat dovadă de rezilienţă şi eroism care a stârnit admiraţia Reginei Maria şi a generalului francez Berhelot. În condiţiile de front scurt armata română a putut face faţă unei armate superior dotate cu mitraliere şi tunuri. 

Istoria acestor 100 de ani este să încercăm să avem vecini cu care să fim în bune relaţii, să nu ne mai pomenim cu frontul de mii de km cu inamicul ca în 1916. 

Aş mai semnala contribuţia economistului gorjean Dorel Dumitru Chiriţescu care sfărâmă mitul industrializării şi modernizării comuniste. În 1938 aveam un PIB de 5 ori mai mic decât Germania ca în 1988 să fie de 10 ori mai mic în condiţiile în care Germania a fost distrusă în război. 

Contribuţia lui Adrian Cioroianu propune mai multe teme de meditaţie acum după 100 de ani şi cere ca politicul să dispară din învăţământ şi sănătate care afectează grav dezvoltarea României.

Cartea este extrem de interesantă de cei interesaţi de istorie dar şi cei despre realităţile româneşti. 

M-a frapat şi plăcut ilustraţia acestui volum cu harta României Mari făcută din bucăţi de pâine.