miercuri, 10 iunie 2020

Intelectuali, rasism și alte actualități



Radu Jude face un videoclip și doi intelectuali români sar ca arși, pentru că unul dintre ei este vizat.  
Radu Jude este un regizor român foarte controversat. De ce?
Pentru că a avut curajul să evidențieze rasismul și antisemitismul românesc în filmele sale, precum face și Lucian Boia cu istoria noastră a românilor. Există răspândit în lumea noastră intelectuală, dar și a românilor obișnuiți că am fost un popor de îngeri, dar asta nu prea a fost realitatea.
De fapt oricare din scriitori sau intelectualii care au luat atitudine privind defectele propriului popor au fost blamați și urâți. Din același motiv și Ion Luca Caragiale și-a găsit refugiu la sfârșitul vieții la Berlin. Moravurile și defectele românești evidențiate mai ales în comediile sale nu au fost bine primite de contemporani.

Multe nu s-au schimbat în  ziua de azi. Este însă de remarcat că statutul intelectualilor a fost reevaluat. Dacă la începutul anilor 90 intelectualul, scriitorul era văzut sus pe firmament, acum scriitorul a fost retrogradat. El se manifestă public mai ales ca jurnalist și observator politic. În comunism cărțile adevărate a unor scriitor susțineau moralmente pe oameni. Scriitorii nu s-au acomodat cu politica și au ajuns unii dintre ei la remorca unor politicienii. Cum remarca cineva într-un comentariu la această știre statutul scriitorul a ajuns la un rol secund neimportnat în societatea românească de azi.

Iar cei doi vizați de videoclipul lui Jude sunt exemple de slugărnicie la cheremul unor grei ai politicii. Băsescu și Dragnea sunt exemple românești de aspirații autoritariste. Primul, mai subtil a reușit să atragă niște intelectuali foarte onorabili, care în pofida convingerilor lor, admirau pe omul tare, pe dictatorul în devenire. Dragnea nu a avut nevoie de asemnea zorzoane. Acest exemplar de Dinu Păturică nu avea nevoie de asemenea trofee, el avea nevoie de slugi și cum una dintre ele se revolta era imediat trimisă la plimbare. Singurul cu pretenții de intelectual a fost Tudorel Toader, acest personaj gongoric și cu mintea sucită, dar se poate vedea diferența. 
De aceea Jude acuză trădarea intelectualilor care a făcut posibilă venirea la putere a lui Hitler.

Și personaje cu aspirații de dictatori vedem în lumea de azi.
Kim Jon un sau Xi Jin Pin, sau Putin nu au nevoie de fard, ei sunt oameni tari care nu se încurcă în machiaverlâcuri democratice. Un Orban Viktor este mai subtil, el a inventat iliberalismul.

Un admirator fervent la celor mai de sus este Donald Trump. Are un singur impediment, este președintele Statelor Unite ale Americii, chintesența democrației contemporane. Nu mă miră că este rasist, el exprimă opinia unei importante secțiuni din electoratul american. Primele sale reacții au dovedit asta și explozia generată de imbecilitatea unui polițist care a cauzat moarte unui afro american care Nota Bene era potențial infractor reprezintă reacția publicului american la modul în care Trump înțelege să conducă America, adică prost și neglijent mai ales în vremea pandemiei. 

Rasism există în România la adresa țiganilor, sau romilor dacă vreți. Dar este o diferență foarte importantă față de America de exemplu. Afroamericanii au dezvoltat o clasă medie de mare onorabilitate, chiar dacă există o majoritate de infractori între ei.
Pe de altă parte în România nu s-a cristalizat o clasă medie la minoritari. Țiganii bogați sunt rezultatul unor infracțiuni, iar cei câțiva intelectuali notabili care susțin lupta împotriva diferențierii rasiale, nu au influență asupra masei de țigani care continuă să fie săraci, iliterați, să fure și să cerșească. Iar expemplele celor bogați sunt iritant negative, cum nici indivizi de genul lui Becali nu constituie un exemplu pozitiv pentru majoritarii români, dar mass media iresponsabile fac din acest gen de indivizi exemple de urmat. 

Soluția este pentru toți educația, dar ea costă și politicienii iresponabili nu dau doi bani pe educație, chiar lideri politici au o educație precară și asta o moștenire grea pentri viitor. 
O țară educată are toate șansele.
Un top al educației dădea pe primele locuri Canada și Japonia, imediat urmând SUA, Marea Britanie, Germania, Franța. De aceea aceste țări pot și altele nu!

miercuri, 3 iunie 2020

Despre Trianon

Mâine se fac 100 de ani de când Tratatul de la Trianon cu Ungaria a consfințit granițele României Mari și a celorlalte state vecine cu Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia și Austria! Da, Austria!

Cu această ocazie filosoful maghiar Gaspar Miklos Tamas, dar originar din Ardeal a publicat un articol extrem de interesant adresat maghiarilor cu această ocazie, dar foarte util și nouă românilor! http://www.contributors.ro/cultura/de-ce-sa-nu-scriem-despre-trianon/

Pentru noi a fost importantă data de 1 Decembrie 1918 în care românii din Transilvania au decis unirea cu România.
Tratatul de la Trianon semnat pe 4 iunie 1920 doar consfințea decizia luată de românii majoritari ai Transilvaniei. 
Mărturisesc că în 14 iulie 1995, Ziua Națională a Franței am vizitat timp de aproape o zi Versailles și am ajuns și la Marele Trianon (există și micul Trianon, paradoxal cu două caturi, cel mare nu are decât parter!). Și am întrebat pe cineva din stafful muzeului de camera unde s-a semnat Tratatul de la Trianon. Mi-a fost arătată camera și am văzut și măsuța pe care s-a semnat pe care am fotografiat-o.

După ultimele desfășurări politice interne și mai ales după atacul vehement al președintelui Iohannis, etnic german la tâmpeniile PSD, Trianonul a revenit în atenție, iar pesediștii cu musca pe căciulă au votat în Parlament, alături de ceilalți parlamentari ca ziua de 4 iunie, ziua Trianonului să fie zi națională!
Trianonul este pentru maghiari o zi a deznădejdii totale și ai noștri ca să le facă în necaz au mai alăturat o zi în plus față de 1 Decembrie. Cred că este o mare NEROZIE!

Am mai spus că ziua de 1 Decembrie este nepotrivită ca Zi Națională. 
Ziua Națională a României este 10 Mai când România a devenit în 1877 un stat independent. Această zi nu are să afecteze pe niciun cetățean român, indiferent de etnie. 

Odată am revenit din Occident prin Budapesta cu trenul și am avut o discuție interesantă cu o unguroaică din România, studentă acolo. Am avut o discuție interesantă cu ea și am încercat să-i explic că situația care a condus la unirea Transilvaniei cu România a fost generată de incapacitatea maghiară de a accepta doleanțele legitime ale minorităților din cadrul statului dualist al Austro Ungariei și ea nu a fost în stare să le accepte. 
Citesc acum Omul fără însușiri a lui Robert Musil despre atitudinea negativă a austriecilor față de partenerii unguri din dubla monarhie. 
Conecința logică a acestor mari probleme a fost prăbușirea acestui imperiu central european. 


Noi trebuie să tratăm aceste probleme cu măsură și fără accese isterice. Logica istorică și cei 100 de ani au confirmat Tratatul de la Trianon în primul pentru România, pentru că ceilalți vecini, Iugoslavia și Cehoslovacia nu mai există. 

Așa că nu trebuie să ne inflamăm că Orban Viktor marșează pe nostalgia maghiară a Regatului Maghiar dispărut acum 500 de ani!